Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Savoir Vivre



 

O întâlnire, după 50 de ani, cu tinereţea mea filatelică

de (29-6-2014)
2 ecouri

 
Căutând o informaţie filatelică, am dat pe site-ul eBay peste două licitaţii în care erau propuse două dintre cele mai interesante emisiuni ale tinereţii mele. Este vorba despre emisiunile Poştei Române (PR), intitulate pe vremuri „Cosmonauţii lumii” şi „Olimpiada de vara din Tokio” şi apărute în anul 1964, pe vremea când, la cei 20 de ani ai mei, eram deja un colecţionar cu ceva vechime şi experienţă.

Deşi nu mai colecţionez de o bună bucată de vreme mărci poştale româneşti, nu m-am putut abţine şi m-am lansat în „aventură”, câştigând ambele licitaţii, de altfel la preţuri destul de scăzute.

Seturile câştigate astfel, pe neaşteptate, într-o frumoasă dimineaţă de duminică, apar mai jos pe această pagină. După ce le-am câştigat însă, m-au năvălit încetul cu încetul amintirile din acea perioada tulbure de la care s-au scurs 50 de ani bătuţi pe muchie, amintiri pe care încerc să le împărtăşesc cititorilor de toate vârstele.

Într-o perioada de numai un an, PR a emis patru seturi care s-au deosebit de ceea ce emisese ea (cu duiumul, de altfel) atât până atunci, cât şi după aceea. A fost vorba de seturi de 8 până la 10 mărci, dantelate şi nedantelate (acestea din urmă uneori în culori schimbate şi cu alte valori), însoţite de câte o coliţă nedantelată, în 3 cazuri din 4 numerotată. Public mai jos lista lor, preluată din catalogul Michel 2013, care are avantajul că face cunoscute şi tirajele respectivelor emisiuni:

1963, 25. Nov. Olympische Winterspiele (J.O. de iarnă – VM), Innsbruck (1964). Odr. (1010); MiNr. 2195-2202 gez (dantelate). L 14, MiNr. 2203-2210 ungez (nedantelate). MiNr. 2211 (Block 55). Auflagen (tiraje): MiNr. 2203-2210 = 100.000 Sätze (serii), Bl. 55 = 100.000 numerierte Blocks

1964, 15. Jan. Weltraumfahrt (Zboruri spaţiale). Odr. (1010); MiNr. 2238-2247 gez. L 14. MiNr. 2248-2257 ungez.. MiNr. 2258 (Block 56). Auflagen: MiNr. 2238-2257 = 250.000 Sätze, Bl. 56 = 250.000 numerierte Blocks

1964, 1. Sept. Olympische Sommerspiele, Tokio (J.O. de vara). Odr. (105); MiNr. 2309-2316 gez. 13, MiNr. 2317-2324 ungez. MiNr. 2325 (Block 58) . Auflagen: MiNr. 2309-2316 = 500.000, MiNr. 2317-2324 = 30.000 Sätze, Bl. 58 = 200.000 Blocks

1964, 30. Nov. Rumänische Goldmedaillengewinner bei Olympischen Spielen (câştigători din RO de medalii de aur la J.O.). RaTdr. (57); MiNr. 2345-2352 gez. K 13, MiNr. 2353-2360 ungez. Auflagen: MiNr. 2345-2352 = 500.000, MiNr. 2353-2360 = 300.000 Sätze, Bl. 59 = 200.000 numerierte Blocks.

image011

Au fost câteva elemente care au făcut ca aceste seturi, cu tematici foarte atrăgătoare, şi caracterizate prin forme geometrice şi încadrări curajoase, să se deosebească de alte emisiuni ale epocii, prin:

• numărul neobişnuit de mare de mărci a fiecăruia dintre seturi şi mărimea (suprafaţă) mărită a multora dintre mărci şi coliţe

• prezenţa, pentru prima oară, a astronauţilor americani, după ce ani de zile realizările americane în domeniul cuceriri spaţiului au fost ignorate pe mărcile poştale româneşti. Steagul UŞA şi culorile vii ale setului dedicat cuceririlor spaţiale au reprezentat cu siguranţă elemente deosebite de atracţie pentru mulţi colecţionari ai epocii, printre care mă numărăm şi eu. Pe atunci nu observasem că americanii foloseau denumirea de astronauţi, ceea ce făcea ca denumirea oficială a setului, cea de „Cosmonauţii lumii”, să nu fie tocmai corectă.

• faptul că aceste seturi nu se vindeau la valoarea facială decât la abonaţi, câte un set pentru fiecare abonat. Cred că abonaţii, pentru ca să poată să facă un abonament, trebuiau să fie şi membri ai Asociaţiei Filateliştilor Români, cu cotizaţiile plătite la zi. Îmi amintesc cu precizie numărul meu de membru al AFR, cel de 7019, obţinut în urmă cu vreo 4 ani în raport cu anul 1964, număr care ne poate da o idee despre numărul de abonaţi din acea vreme la emisiunile PR. De altfel, la ghişeele magazinelor filatelice din Bucureşti se făcea foarte rar coadă (ceea ce ne lăsa timpul necesar, dar de prea multe ori insuficient, pentru cozile de la magazinele cu produse alimentare…)

• aceea că aceste seturi au fost oferite de PR, scurt după emitere, şi celor fără abonament, dar la preţul exorbitant de 120 lei / set. Cei 480 lei pentru cele 4 seturi reprezentau în acele vremuri cam 40% din salariul lunar al unui inginer stagiar aflat în primul său an de activitate profesională.

Această creştere spectaculoasă de preţuri, aproape de la o zi la altă (de exemplu pentru J.O. de la Tokio de la 16,85 lei la 120 lei, adică o creştere în valoare de 712%) nu a dus însă la îmbogăţirea celor care le obţinuseră pe abonament, deoarece nu se găseau amatori care să le cumpere la acest preţ. Scopul real, neanunţat ca de obicei, a fost acela ca filateliştii din România să nu le trimită la schimb în străinătate, făcând în acest fel concurenţă întreprinderii româneşti, desigur că de stat, care se ocupă cu comercializarea producţiei PR peste graniţele ţării.

image011

Amintim cititorilor mai tineri că filateliştii din România aveau voie în acele timpuri să schimbe oficial cu parteneri din străinătate mărci poştale în valoare de maximum 100 lei la fiecare trei luni, folosind preţul stabilit prin Lista de Preţuri a ICS Filatelia. Fiecare scrisoare trebuia să fie timbrată cu francatură de „recomandat” pentru ţara respectivă (deci scumpă) şi depusă deschisă la sediul Asociaţiei Filateliştilor Români (AFR). Adresa de retur era în mod obligatoriu cea a AFR, care controla în acest fel ansamblul traficului de schimb. În aceste condiţii filateliştii nu puteau să trimită seriile care fac obiectul acestui articol, pentru motivul că valoarea lor de Lista, de 120 lei, depăşea limita de 100 lei menţionată.

Deoarece puteau fi obţinute la nominal atât de puţine serii, ne-am putea imagina că numărul unităţilor mai mari, extrase din colile de tipar (precum blocuri, ştraifuri, etc.) oferite în prezent pe piaţă ar trebui să fie mai degrabă redus, iar preţurile ar trebui să reflecte această limitare. Această idee nu ţine cont însă de numărul probabil mare de blocuri vândute fără nici o limitare în străinătate. Un exemplu este prezentat mai sus, setul complet ce cuprinde acest bloc de 10 fiind cumpărat de mine pe eBay, la un preţ relativ redus, de la un dealer din… Letonia.

Privind mai atent catalogul Michel, se pun câteva întrebări interesante legate de tiraje şi de preţuri. Să observăm în trecere tirajele enorme pentru unele serii nedantelate, de exemplu de 250.000 pentru „Cosmonauţii Lumii”.

Una dintre întrebări sună în felul următor: cum se face că seria nedantelată J.O. de la Tokio, cu un tiraj de numai 30.000 de exemplare, nu este cotată mai bine decât celelalte serii nedantelate din celelalte 3 seturi? Aici aş adaugă observaţia făcută de mine în perioada când seria respectivă se vindea la abonament, şi anume că „doamnele de la Filatelia”, nume generic sub care erau cunoscute angajatele magazinelor filatelice bucureştene, aveau mari probleme să separe (manual, cu foarfecele) mărcile romboidale, cu vârfuri foarte ascuţite, din planşele mari de tipar în care erau livrate. În sertarele lor zăceau, din această cauza, o mulţime de rebuturi, ceea ce ar fi trebuit să ducă la reducerea şi mai mare a numărului seriilor respective.

image011

Toate acestea duc imediat la întrebarea dacă tiraje comunicate partenerilor ei şi presei filatelice de către PR au fost cele reale.

Un posibil răspuns îl putem găsi observând imaginile a două coliţe din setul „Medalii olimpice”, ambele din colecţia autorului prezentului articol, pe care le reproducem mai jos, cu detalii relevante. Prima dintre coliţe este obliterată (sau imprimată, o practică curentă) cu o preafrumoasa ştampila BUCUREŞTI CARTARE, datată 16.3.965, şi are numărul de serie 092254. Nimic deosebit nu este de semnalat la această coliţă, prezentată doar spre comparaţie, formatul de dată respectiv putând fi găsit şi pe alte materiale obliterate de complezenţă.

image011

Să o vedem însă şi pe cea de-a două coliţă, cu o urâtă (ştearsă) ştampila BUCUREŞTI 1, purtând interesanta dată de 06. 1 69 12, adică obliterată pe 6 ianuarie 1969, la peste 4 ani de la emiterea coliţei.

image011

Să acceptăm această dată de obliterare, aplicată poate pe o colită rămasă nevândută, care şi-a aşteptat cu răbdare ceasul, dar cum se explică atunci numărul de serie 209379, când, conform catalogului Michel, numerotarea ar fi trebuit să se oprească la valoarea de 199.999?

image011

Desigur că o greşeală de catalog nu poate fi exclusă, dar mi se pare puţin probabilă, acesta fiind şi tirajul comunicat pentru colită J.O. de vara Tokio. Un alt răspuns, care mi se pare mult mai probabil, ar fi că PR imprima şi punea la dispoziţie materialul ei filatelic în funcţie de cerinţele de moment ale pieţei, în special a celei din străinătate, fără să se sinchisească prea mult de tirajele pe care tot ea le anunţase.

Aceasta ar putea să fie şi explicaţia de ce tirajele mai scăzute, anunţate de ea, nu au influenţat neapărat cotele, şi de ce în general cererea în străinătate pentru marea majoritate a mărcilor româneşti din perioada 1960 – 1989 este astăzi extrem de scăzută.

Faptul că multe alte administraţii poştale din acea epoca, şi ele în goana nebună după valută convertibilă, au făcut acelaşi lucru, nu reprezintă o consolare şi nu schimbă situaţia materialului care a invadat literalmente piaţa filatelică mondială în perioada respectivă, atârnând greu şi astăzi în balanţă, ca o moştenire de nelichidat şi de neuitat a acelor vremuri.

Ce s-a întâmplat cu materialul emis de PR după 1989 ar putea conduce la o altă relatare plină de interes, pe care o las însă în sarcina celor care au trăit şi trăiesc în continuare evenimentele pe viu. Să sperăm că unii dintre ei vor împărtăşi amintirile lor legate de cele mai interesante emisiuni tematice, cu o detaşare câştigată prin trecerea altor 50 de ani, adică începând cu anul de graţie 2039…

***

Victor Manta, PWO, AIJP
Lower Manhattan, New York City, USA, Oct. 2013 / June 2014

Notă: Acest articol a apărut pe site-ul filatelic al autorului acestuia (v. aici), precum si în ediţia imprimată a revistei filatelice philatelica.ro, No. 6 (29), noiembrie – decembrie 2013.

image011

Despre autor. Victor MANTA, născut în 1944, licenţiat al Facultăţii de Fizică, Bucureşti. Premiat multiplu pentru site-urile sale filatelice (v. aici, aici şi aici). Fondator şi preşedinte al lui Philatelic Webmasters Organization. Membru al Asociatiei Internationale a Jurnalistilor Filatelici (AIJP). Contact: manvic_99@yahoo.com.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Stefan N. Maier: (1-7-2014 la 02:51)

    Un articol care crează un precedent despre care vreau să sper că se va repeta. O ţesătură de informaţie profesională ireproşabilă şi comentarii politice cu exact gramajul de umor permis de tragismul situaţiilor aduse la lumina din umbra amintirilor.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1

  • Sorin Paliga: (1-7-2014 la 12:59)

    Îl felicit pe autor pentru performanța de a-și fi revigorat amintirile și, mai ales, frumoasa colecție de timbre la un preț așa de bun. Mai sînt și lucruri frumoase în viața asta.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.71.8