Scenografia, arta scenică, este în mare măsură cea care creează ambianţa plastică a spectacolului teatral, oferind prin decoruri, rechizite, costume acea atmosferă de care acesta are neapărată nevoie. Ea da cadrului profunzime, perspectivă, mişcare, strălucire… Să fii scenograf este o profesiune dificilă şi complexă. Poate tocmai de aceea, au fost solicitaţi să colaboreze cu teatrul unii dintre pictorii cei mai buni. Vuillard în Franţa, Leon Bakt în Rusia, Chagall şi Munch, Renoir şi Miro, Rubin şi Piliuţă sunt numai câţiva care s-au remarcat în domeniu.
Vasile Jurje, pictorul de care mă leagă amintiri din tinereţe, când am fost pentru o vreme secretarul literar al teatrulul „Eminescu” din Botoşani, m-a introdus în lumea conceptului scenografic. Dînsul, care a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”din Bucureşti, a semnat scenografia la teatrele din Botoşani, Bacău, Piatră Neamţ, Constanţa, Albă Iulia, Baia Mare, Bîrlad, Iaşi, Ploieşti… Solicitat de directorii de scenă pentru abilitatea creativă, pentru deschidere în faţă tradiţiei dar şi a experimentului, a luat numeroase premii la Trienala de scenografie, la festivalul naţional de teatru, la expoziţii de machete sau la salonul de artă experimentală.
Cea ce nu l-a scutit de dificultatea unora din textele dramatice, de dogmatismul unor regizori şi actori, de refuzul unor directori zgîrciţi, de rutina meşterilor de la ateliere. Dar a depăşit dificultăţile pentru că era mai importantă creativitatea şi mai esenţială onorarea artei scenice. Decorurile create de Vasile Jurje au echilibru, elemente mobile care dublează spaţiul scenic, iar costumele respiră realism, dar şi fantezie.
„Artă de a picta scena” nu i-au lăsat prea mult timp pentru pictura de şevalet şi pentru grafica artistică netto. Dar decorul, costumele, măştile au constituit startul pentru pictura monumentală, pentru designul publicitar, lucrările de artă decorativă, grafică de carte, ilustraţii.
