Criza Crimeii, dacă o pot numi aşa, a urmat celei „de-a doua revoluţii ucrainene”, după cea portocalie. Evenimentele s-au succedat relativ rapid, încât – dacă ar fi să sufăr de scenarită (şi sufăr, e drept) – aş putea spune că scenariul a fost bine scris şi dus la un prim capăt. Căci este doar primul, cum voi încerca să sugerez.
În toamna trecută, trecând peste iarnă, oamenii ies la Kiev pe maidan, în piaţa centrală, şi cer democraţie, libertate, plecarea lui Yanukovitch (pedant, se transcrie Janukovič). Motivul a fost refuzul acestuia din urmă, în ultima clipă, de a semna tratatul de parteneriat cu Uniunea Europeană. Deşi un asemenea tratat nu implică deloc şi apartenenţa la U.E., el precedă, de regulă, calitatea de membru al U.E. După cîteva luni de frămîntări, Yanukovitch pleacă, poporul îi confiscă bunurile, şi lui şi procurorului general, ocazie cu care toată lumea poate vedea luxul de prost gust, kitsch-ul perfect al foştilor şefi. Rapid, devansînd declaraţiile iniţiale, în Crimeea se organizează un referendum şi 97 % dintre locuitori se pronunţă pentru revenirea la Rusia. Crimeea fusese „dăruită” Ucrainei de Hruşciov, el însuşi ucrainean, în anul 1954 – gest pe atunci cu semnificaţii, nu atît pentru că noul şef sovietic era ucrainean şi activase acolo ani buni, ci pentru că ne aflam la scurt timp de la moartea lui Stalin, iar poporul trebuia să simtă acest lucru, printr-un val de pseudodemocratizare. Oricum, pe atunci, în 1954, nu avea nicio importanţă dacă Crimeea făcea parte din Rusia ori din Ucraina, ne aflam în plină epocă sovietică, nu avea efectiv nicio importanţă dacă Crimeea ţinea administrativ de Rusia ori de Ucraina, era totuna.
Nu sînt istoric, ca atare sar peste unele detalii strict istorice, care îmi sînt străine. Totuşi, ca slavist, ca lingvist, am interferat cu multe chestiuni legate şi de slavii de răsărit, deşi pasiunea mea a fost, mai degrabă, spaţiul sud-slav, iar specializarea spaţiul vest slav (arealul ceh, apoi cel slovac şi polon). Organizarea politică şi administrativă a slavilor de răsărit, a ruşilor, începe cu Rusia Kieveană, teritoriu corespunzînd aproximativ Ucrainei centrale de azi. Treptat, expansiunea Rusiei spre cele patru zări, dar mai ales spre sud, spre nord şi, ulterior, mult spre est, a făcut ca spaţiul cultural iniţial, Kievul, să sufere influenţe occidentale, cu urcuşuri şi coborîşuri, iar ruşii să-şi mute capitala politică şi administrativă tot mai departe de Europa Centrală, în final stabilindu-se la Moscova. Mutarea capitalei tot mai la est face parte însă din psihologia ruşilor, de spaima lor de Europa şi de europeni. În fond, nu fără motiv: şi Napoleon şi Hitler asta au vrut, să-i distrugă, să le preia puterea şi, implicit, teritoriul. Urmarea acestui mod de abordare, a acestui comportament, este că ruşii văd orice nou teritoriu cucerit ca o victorie, ca un plus de siguranţă naţională, un nou element de mîndrie.
Cert este că, după al doilea război mondial, Ucraina este republica din spaţiul fost sovietic care a încorporat cele mai multe teritorii străine: estul Poloniei (o parte este în Belarus), estul Slovaciei, un pic din Ungaria, nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi, în 1954, primeşte un cadou otrăvit, Crimeea. Timeo Danaos dona ferentes „mă tem de Danai [de greci], mai ales cînd fac daruri”, spunea un vechi frazem antic.
Căderea comunismului şi transformarea unor foste republici sovietice periferice în state „independente”, de facto total dependente de Rusia, de economia rusă şi de imensele resurse de acolo, a condus, inevitabil, la reconfigurarea unor strategii. Ca să nu lungim vorba şi să nu ocolim ţinta, primul lucru – fără doar şi poate anticipat de Kremlin, prin complexul său sistem de servicii de informaţii – a fost să readucă Crimeea oficial în frontierele Rusiei. Scriu oficial, deoarece – de facto şi, în bună parte, şi de iure – Crimeea era sub control rusesc, pe baza unui tratat special din 1994. Este drept că, în conformitate cu dreptul internaţional, Crimeea făcea parte din Ucraina. Făcea şi nu făcea, deoarece prezenţa rusă era oficializată de un tratat, iar administrativ vorbind Kievul nu avea niciun cuvânt de spus în zonă.
Să se fi terminat, aşadar, frămîntările? Eu cred că de abia încep. Ucraina este – după criteriile europene – un masiv teritoriu în bună parte rusofon şi, aşa cum au arătat fără dubiu toate interviurile pe stradă ori din studio, cu oameni „simpli” ori cu analişti, cu politicieni, a fi rusofon este sinonim cu a fi rusofil şi adept al unei Rusii mari. Cât de mari? Cît se poate de mari, dacă se poate cît fosta URSS şi mai mult decît atît. Interviurile cu ruşi tineri, chiar foarte tineri, vizibil sub 18 ani, dar şi cu cei de vîrstă medie şi cu bătrîni arată, fără dubiu, un popor imperial şi imperialist, dur şi imperturbabil. Deşi Kremlinul a declarat oficial că nu doreşte alte anexări teritoriale din Ucraina, acest lucru este puţin credibil. Chiar dacă am presupune că este aşa şi că este o declaraţie sinceră, ce va face Kremlinul dacă:
1. În viitoarele săptămîni/luni, masse de ruşi şi de simpatizanţi pro-ruşi din diverse părţi ale Ucrainei, preponderent din estul Ucrainei, vor ieşi în stradă şi vor cere referendum pentru a se alipi şi ei Rusiei? Ce va face Kievul? Va ordona, în prima fază, să se arunce cu tunuri cu apă, să se facă arestări… Dar dacă aceste acţiuni vor continua, tot mai vehemente, se va ajunge la capete sparte, la bătăi, la asasinate? Ce va face atunci cînd vor muri zeci, sute poate chiar mii de oameni? [Între timp, de la elaborarea acestui text, chiar asta s-a întîmplat şi se întîmplă].
2. Ce se va întîmpla cînd, în mai (parcă în mai, nu?), la alegerile anticipate din Ucraina forţele pro-E.U. nu vor avea un procent suficient de mare încît să-şi ducă mai departe proiectul de apropiere de U.E.?
3. Ce se va întîmpla dacă, de exemplu, va fi un referendum şi în Transnistria, iar cei de acolo vor dori şi ei să se alipească Rusiei? Cum se va anexa această regiune? Presupun că va avea un statut similar zonei Kaliningrad. Sau nu va fi aşa?
4… Adăugaţi alte probleme.
Putem observa că situaţia abia începe să se complice. Dar U.E. cum va reacţiona? Deocamdată, oficialii occidentali par derutaţi, indecişi, deşi declarativ par duri. Părerea mea este că nu sînt nici chiar aşa de derutaţi şi nici aşa de duri cum vor să pară. Trebuie însă ca, într-un fel, să dea un semnal Ucrainei să o sprijină să adere la U.E., mai întîi printr-un tratat, apoi – treptat – cu integrarea. Da, numai că evoluţiile schiţate mai sus conduc spre situaţii noi, deocamdată prezentate doar de analişti, nu de politicieni. Nu sînt jurist şi nu pot, aşadar, judeca în ce măsură Rusia a încălcat tratatele internaţionale. Însuşi Gorbaciov, am citit pe site-ul agenţiei UPI (http://www.upi.com/Top_News/World-News/2014/03/18/Mikhail-Gorbachev-hails-Crimea-annexation-to-Russia/6881395193402/: Mikhail Gorbachev hails Crimea annexation to Russia) sprijină anexarea Crimeei. Vorba lui nea Iancu: curat violare de domiţil, da’ umflaţi-l! Adică ce s-ar fi aşteptat lumea să spună Gorbaciov, că Crimeea aparţine Ucrainei?
Da, aşa este, Rusia a încălcat, probabil, nişte acorduri. Dar cînd s-a prăbuşit Iugoslavia şi s-au creat nici nu mai ştiu cîte stătuleţe cît 2-3 judeţe de-ale României dintr-un stat nu prea mare, cel mult mediu pe criteriile europene, nu s-au încălcat tratate? Dar cînd s-a divizat Cehoslovacia, fără niciun referendum, nu s-au încălcat tratate? Ba da. Au fost şi atunci niscai voci care au zis una, au zis alta. Ei şi? Rînd pe rînd, Slovenia (cu violenţe minime, au fost touşi morţi), apoi – violent – Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia (non-violent), Muntenegru (non-violent) şi Kosovo (violent) s-au desprins din ce mai rămăsese – atunci nu s-au încălcat tratate internaţionale? Ba da. Ei şi? De acord, situaţia de acolo nu e similară celei din Ucraina-Crimeea, dar vorbim de tratate internaţionale, nu?
La scurt timp după „revoluţia portocalie” de la ei (şi de la D.A.-ul de la noi, tot portocaliu, dacă mai ţineţi minte), am auzit zvonuri tot mai insistente (era prin 2004–2005, deci în urmă cu vreo zece ani) că Ucraina se va diviza: partea de est pro-rusă se duce la ruşi (ca parte a Rusiei ori ca stat „neutru”), vestul se duce în U.E. Zvonul ăla a circulat mult timp, un an, poate doi, acum a revenit. Nu ştiu cine a declanşat zvonul. Zvonurile, conform teoriei zvonurilor (există şi cărţi despre subiect), pot porni spontan sau pot porni „dirijat”.
Am văzut, auzit şi citit în ultimele luni diverse analize ale situaţiei din Ucraina, despre Crimeea, inclusiv la TVR1 şi la alte posturi româneşti. Erau acolo specialişti în domeniu, diverşi domni cu funcţii sau cu foste funcţii (de exemplu Mihai Răzvan Ungureanu). Toţi, cred că fără excepţie, notau că Rusia nu se va opri la Crimeea. Și eu cred la fel. Nu ar avea logică să se oprească, Rusia tot timpul a dorit teritoriu, acapararea de teritoriu face parte vitală din strategia sa de securitate naţională. Cît teritoriu va dori Rusia? Răspunsul mi se pare simplu: cît de mult poate. Crimeea, estul Ucrainei, centrul Ucrainei, Transnistria… orice poate fi inclus în Rusia ori poate fi controlat, sub orice formă, este un teritoriu bine venit. Dacă va putea să readuce întreaga Ucraină sub controlul său, nu am dubii că o va face. Nu sînt chiar aşa de sigur că, la vot, Ucraina se va dovedi majoritar pro-UE. Avem acolo un electorat marcat de un puternic clivaj ideologic, cultural, temperamental. Votul va include şi zonele preponderent rusofone şi, fără dubiu, accentuat rusofile din est şi din sud. Îmi este greu să cred că aceşti oameni vor vota partide pro-UE.
Nu am dubii, totodată, că cetăţenii din vestul Ucrainei, cultural şi temperamental occidentalizaţi, vor dori o apropiere de U.E., doresc chiar să intre în UE mîine, dacă se poate. Din acest clivaj cultural se va alege Ucraina de mîine. Se aude tot mai insistent că s-ar putea să nu mai fie alegeri prezidenţiale, deoarece Rusia le-ar sabota. Eu cred că nu vor fi alegeri deoarece sondajele de opinie indică tocmai acel clivaj est~vest care, pe ansamblu, s-ar putea să conducă spre un vot preponderent pro-rusesc. E şi firesc să ai asemenea reacţii: într-o ţară cu oameni trişti, disperaţi, înfometaţi nu poţi avea democraţie. Ucraina de azi e mult mai rău decât România din 1990.
Există însă şi o parte bună, consecinţa acestor evenimente: o revigorare a europenilor care, în ultimii ani, s-au jucat deja prea mult cu scenarii vizînd dezmembrarea U.E. Cred că tot mai mulţi înţeleg acum (cel puţin aşa aud în declaraţii şi, măcar, aşa sper) ce ar însemna dezmembrarea solidarităţii europene, revenirea la monede naţionale, la rediscutarea acordurilor Uniunii… Chiar şi dl David Cameron, probabil cel mai slab premier britanic din ultimul secol, a spus clar, expressis verbis, că Europa trebuie să aibă un ton ferm, unitar în privinţa Crimeii. Da, este acelaşi domn Cameron care, mai an, vorbea despre independenţa Regatului Unit, sugerînd că, dacă se supără, se retrage din Uniune. Am înţeles că vorbele astea i-ar fi adus simpatie, voturi… Acuma vrea fermitate şi unitate. Domnule Cameron, bag sama că aţi început să învăţaţi politică tocmai cînd ar cam trebui să plecaţi din funcţia aia pe care o aveţi. Aş repeta ce spune fetiţa din reclama cu biscuiţii Oreo, cînd tatăl o întreabă dacă poate gusta şi el; nu, răspunde ferm fetiţa, nu eşti pregătit.
Post scriptum. Am scris rîndurile de mai sus luni 24 martie. Textul îmi apărea un pic stîngaci, scurt, iar problema Ucrainei este tot mai complexă, persistentă, va dura – cred – ani buni. Am constatat că România se implică minimal în acest conflict, concentrîndu-se, cum e şi bine şi firesc, pe aderarea Republicii Moldova în U.E. Da, aşa trebuie procedat. Dacă, într-un scenariu fericit, şi Ucraina va găsi un drum, şontîcăit sau drept, spre U.E., cu atît mai bine. În general, scenariile fericite sînt doar în filme, un scenariu în care românii din Ucraina ar putea avea măcar jumate din drepturile pe care le au ungurii din România este aşa de frumos, încît nici nu mă gîndesc la aşa ceva.
University of Bucharest, Dept. of Russian and Slavic Philology
Felicitari, domnule Paliga. Un articol excelent. Dvs spuneti:”Ce se va întîmpla dacă, de exemplu, va fi un referendum și în Transnistria, iar cei de acolo vor dori și ei să se alipească Rusiei? Cum se va anexa această regiune? Presupun că va avea un statut similar zonei Kaliningrad. Sau nu va fi așa?”
Doresc doar sa concretizez ca referendumul in Transnistria a avut deja loc, inca in anul 2006, unde s-a decis ruperea de R.Moldova si apropierea de Moscova. Daca Putin reuseste sa rupa de la Ucraina regiunea Odesei cu Bugeacul, atunci Rusia va avea hotar cu Transnistria si nu va mai fi vorba de un „Kaliningrad” ci de o Transnistrie Mare, cu iesire la Marea Neagra. Si pentru ca orasul Tighina, aflat pe malul drept al Nistrului, se afla in mainile transnistrenilor, nu va dura mult ca sa se inceapa presiuni militare asupra Chisinaului. Si Chisinaul va ceda in cateva zile, R.Moldova nu are armata puternica, dar nici vointa politica de a se opune lui Putin. Propaganda ruseasca se simte in R.Moldova ca la ea acasa. Chiar azi s-a inceput un scandal mare la Chisinau, guvernul moldovean a vandut 25% din actiunile Bancii de Economii a Moldovei unei banci rusesti. Mai inainte a fost cedat rusilor pe 49 de ani unicul aeroport international din Chisinau. Asa ca avioanele cu soldati rusi au unde ateriza. Daca cade Odesa, atunci R.Moldova i-a cantat cucul.
P.S. Azi am citit cu studenții un articol în cehă unde apare ca personaj negativ dl Cameron. M-a uns pe suflet, nu știam că și cehii și englezii îl privesc la fel:
http://respekt.ihned.cz/c1-62089140-maji-politici-rikat-ze-evropa-je-krestanska
Sigur, unii dintre ei, posibil ca unii să-l laude.
Este foarte bine,Domnule Profesor, că aţi ieşit la rampă,cu un punct de vedere, „personal”, asupra haosului din Ucraina, deşi noţiunea de «haos», face inutilă orice predicţie. predicţiile se pot face doar atunci, când există măcar un început de ordine.De aceea cred că era mai bine să nu folosiţi cuvântul «detaşat» din titlul articolului excelent scris de Dvs.
Nu pot fi de acord cu afirmaţia Dvs. că a fi rusofon este egal cu a fi rusofil. Există mult mai mulţi rusofoni, decât rusofili !
Să precizăm problema alegerilor din Ucraina. Oficial Kiev-ul a anunţat alegeri prezidenţiale, pe dată de 25 Mai, iar separatiştii pro-Rusia, au anunţat un referendum, în zona bazinului Donului, pe dată de 11 Mai.
După cum evoluează lucrurile, şi unele şi altele din aceste votâri,vor fi viciate, în mod sigur, şi nu din interiorul Ucrainei, ci de păpuşarii din tainiţele propagandei ruse de la Moscova !
Europa-UE, şi Statele Unite, nu pot influenţa alegerile decât dacă acum, repede,repede de tot,ar trimite valuri mari de alimente în Ucraina ! Cu pâinea se face politica.
Din punctul de vedere al opţiunilor populaţiei, inclusiv a celei din Doneţk, separatiştii nu deţin majoritaea,căci doar o treime din populaţie înclină spre Rusia, dar având în vedere prezenţa oamenilor «în verde», fără niciun fel de însemne pe ei, (oare de unde au venit aceştia ?),şi care deţin controlul populaţiei prin frică, referendumul va da un rezultat previzibil:Toţi împreună,cu mama Rusie !
Radio Erevan (prin 1992):
– Întrebare: acum, că s-a prăbușit Uniunea Sovietică, Rusia cu cine se învecinează?
– Răspuns: cu cine vrea ea.
Nu știu niciun sondaj de opinie serios, nicio analiză sociologică serioasă care să prezinte situația de acolo. Eu știu un lucru: rușii au fost, sînt și vor fi un popor imperial și imperialist. Ei nu pot accepta și nu-și pot imagina că pot fi o minoritate în Ucraina, ei au fost, sînt și vor să fie șefi. Pornind de la aceste premise, care – sigur – pot fi contrazise fapte – chiar dacă Moscova nu ar dori, să zicem, alipirea unor zone din Ucraina, cum va controla Kievul zone care îi sînt profund ostile, unde s-a ajuns deja la bătăi și chiar la asasinate sau la tentative de asasinat.
Situația din Ucraina seamănă tot mai mult cu cea din fosta Iugoslavie, cînd politicienii au fost incapabili să găsească soluții raționale. Rezultatul îl știm: sute de mii de morți, răniți, răni greu vindecabile, peste 10 % dintre nou născuții de atunci proveneau din violuri… Cum rezolvi asemenea tragedii umane? Greu, foarte greu.
Domnule Paliga
contest aformatia dvoastra Treptat, expansiunea Rusiei spre cele patru zări, dar mai ales spre sud, spre nord și, ulterior, mult spre est, a făcut ca spațiul cultural inițial, Kievul, să sufere influențe occidentale, cu urcușuri și coborîșuri, iar rușii să-și mute capitala politică și administrativă tot mai departe de Europa Centrală, în final stabilindu-se la Moscova. samd.
Ma mir ca „nu stiti” de invazia tatara care a distrus Kievul si Rusia Kieveana. De abia dupa acest eveniment in cep sa se „ridice” celelalte goroduri ca actori politici. Faptul ca Moscova debine noul centru al Rusiei si ca ptr un timp se zice Rusia Moscovita ca sa se dsitinga de „adevarata” Rusie (a kieveana) este un accident istoric nu o hotarare bine chibzuita :”hai sa ne tragem mai inspre tatari!” Si chiar daca de la un timp se face mare caz de Alexandr Nevschi si bataile sale cu svezi si teutonii cele mai celebrate victorii rusesti au fost cele impotriva tatarilor …. care ii stanjeanu mult mai mult decat occidentalii.
Si „uitati” ca Petru Velicul a mutat pur si simplu capitala la Sankt Petersburg! Din ratiuni mai mult comerciale decat politice ..Si ca decizia a mura capitala din npou la Moscova a fost dcitata in buna masura de considrente de contrtol al teritoriului – in definitiv Petrigradul (inca nu Leingrad) era nitel „prea excentric” mai ales daca tinem cont si de „starea” comunicatiilor sovietice …
Asa ca imi dati voie sa ma „mir” de „scaprile” dumneavoastra …
@Sfartz Pincu. Unde am scris eu că a fi rusofon e sinonim cu a fi rusofil? (e drept, faptele arată că, pe procente mari, e o anume egalitate, inclusiv la facultate la noi).
După părerea mea, problema e mult mai complexă decît a fi rusofil ~ ucrainofil ori rusofob ~ ucrainofob. Astea sînt produse ieftine de tarabă. O analiză serioasă trebuie să aspire mult mai sus (sau mult mai adînc sau în ambele sensuri). România are ghinionul să fie foarte aproape de o altă zonă fierbinte, după ce, în anii ’90, a fost foarte aproape de alta, de spațiul iugoslav. Naiba s-o ia de istorie, mereu ne provoacă… Una e să joci politică ieftină departe, la Paris, la Londra, la Washington, alta e să fii aproape de evenimente, la Marea Neagră, unde ieftinătatea te poate costa foarte scump.
Invazia tătară a distrus multe, nu numai Rusia. La un moment dat, erau stăpînii unui imens spațiu euroasiatic, dar ce doriți să spuneți/sugerați cu tătarii? Care e legătura cu ce discutăm noi aici?
Pentru domnul Bizonu’
Nu va suparati, domnule Bizonu’, nu o spun cu rautate, dar nu exista Petru Velicul. In romana exista Petru cel Mare, in rusa Piotr Velikii. „Velic” in jargonul copiilor din URSS inseamna bicicleta, de la rusescul „velosiped”. No offence, just kidding.
@ Sorin Paliga
Iată textul cu pricina:
..”Votul va include şi zonele preponderent rusofone şi, fără dubiu, accentuat rusofile din est şi din sud.”
De fapt, nu acest aspect cu „fara dubiu”, este important, e doar un subiect,de contrazicere,şi nu am chef să ne contrazicem în pustiʊ….
Ceeace este important, este atracţia unei vieţi mai bune, spre care tinde orice om, şi ruşii din Crimeea au fost de fapt atraşi de faptul că Rusia dā pensii şi salarii mai mari!! Ieri în Crimeea toţi pensionarii au primit pensii cu 50% (!) mai mari, decât aveau. Cei din vestul Ucrainei,şi ruşi şi ucraineni,şi orice neam or fi, vor în UE! Deaceea scriam mai sus, că Vestul poate câştigă mulţi „adepţi” dacă ar oferi ajutoare concrete,în alimente, banii care-i dau nu se ştie unde vor ajungẹ!
Iar Putin, a regizat de mult acest scenariu, nu se ştie dac nu chiar el cu serviciile lui puternice, nu a provocat chiar crearea „Maidanului” (!!?),aşteptând apoi roadele. Nu degeaba stă la panda,cu o armata imensă, la graniţa de răsărit a Ucrainei!! Sa fiti convinsi, ca Putin, abia asteapta un gest de forta din partea Ucrainei, ca sa o invadeze imediat. Totul,absolut totul este provocare si propagandā,de ce credeţi ca au mers pânā acolo, încāt au luat ostateci şi reprezentanţi OSCE?? Nemai vorbind de propaganda din masmedia rusā, care pentru cineva avizat,poate provoaca greata cand o ascultā (uitaţi-vā macar 10 minute la Rossia-24 tv).Dar ruşii o cred pe „bune”, pentrucā coincide cu caracterul lor patriotic, şi cum ati subliniat si Domnia Voastra,-cu velicorusismul imperial,de care suferā in mod organic si visceral!!
@Sfartz Pincu. Păi acolo e conjuncția ȘI: rtusofoni și, accentuat, rusofili. Aveți dovada că rusofonii din estul Ucrainei ar fi cumva rusofobi? Sau ce vreți să spuneți? Sau vă iluzionați / autoiluzionați cumva că rusofonii (adică rușii) din estul Ucrainei ar dori altceva decît o legătură strînsă, strînsă de tot, cu Rusia?
Toate analizele și toate informațiile din categoria „reliable” pe care le am indică un procent covîrșitor pro-rus și pro-Rusia în cadrul rușilor din Ucraina.
Nu știu dacă Rusia ori Putin au plănuit ceea ce spuneți, deoarece nu am informații din sfera aceasta. Nici nu sînt foarte interesat, mă interesează faptele. Faptele arată că cel care a condus Ucraina în situația de azi este Ianukovici și grupul de putere din jurul său. Să fi dorit el să fie alungat? Chiar el să fi pus la cale totul? Nu e logic. Eu cred că a dorit să aibă putere împreună cu gașca aferentă, conturi grase și influență. A avut toate acestea pînă nu le-a mai avut. Mai cred, pe linia logicului, că la Moscova se știa de ceea ce fierbe în Ucraina și, ca orice mare putere, face scenarii posibile. Unul dintre scenarii pe ipoteza „cade Ianukovici” este re-alipirea Crimeei la Rusia. Mai departe, lucrurile sînt în desfășurare. Personal nu cred că la Kremlin e mare entuziasm pe ideea unui conflict armat în estul Ucrainei, ceva pe modelul fostei Iugoslavii. Urmarea ar fi un măcel cu urmări greu de anticipat.
Mai cred că și americanii și europenii știau de ceva timp ce se va întîmpla în Ucraina nu pot crede că tot ansamblul ăsta de ambasade și de servicii de informații stau acolo numai ca să joace poker și să se ducă la recepții. Amînarea repetată a aderării României în zona Schengen poate fi legată și de anticipata explozie din Ucraina, de evoluția din Rep. Moldova și, pe ansamblu, de posibila reconfigurare a zonelor de putere din zona nord-pontică. Este zona unde s-a făcut istoria Europei în ultimii 10 mii de ani și nu cred că s-a mutat în altă parte.
1. Aproape toată opoziţia contra separatiştilor, este rusofonă şi rusofobă,(cel puţin acum-când au şi început ostilităţile). Şi în această opoziţie,sunt toate neamurile din Ucraina,indiferent dacă e vorba de estul ei, sau de Odessa.
2. Dintr-o populaţie de 46 milionae de locuitori(fără Crimeea!),ruşii reprezintă 17,82%,adică cca.8,18 milioane.
Vorbitorii declarati de limba rusă sunt 28,6%,adică în jur de 13 milioane.
3.Aţi mai declarat întrun alt articol că nu vedeţi unde este opoziţia! Opoziţia este formată din restul de 38 de milioane de locuitori ai Ucrainei, o majoritate proporţională, cu raportul dintre români şi alte naţionalităţi-din România,unde statul este declarat naţional şi suveran!!
Deci mişcarea separatistă, ar fi o „slăbătură” uşor de stăpânit, dacă nu-şi bāga coada Puţin, cu toată agentură lui, şi cu înarmarea separatiştilor la nivel ultra-modern,inclusiv cu rachete(au doborât deja 2 elicoptere ucrainene). Mulţi „separatişti” sunt veniţi din Tula-Rusia,Cuban-Rusia,etc.
Spuneţi, că nu ştiţi dacă Putin şi-a băgat coada. Păi, nu ştiţi, pentrucă nu v-aţi informat ! A făcut înconjurul lumii, poza unui agent rus bărbos, prezent în toate, toate zonele de conflict separatist!
Aveţi o poziţie ciudată cu aceste „nu ştiu-uri”, Stimate Domnule Profesor. Nu ştiţi, nici că la graniţa de Est a Ucrainei, este concentrată o armata rusă mecanizată,capabilă să ajungă şi la Bucureşti, în 48 de ore ?? Şi că Moscova a blocat internetul pe tot teritoriul Rusiei, pentru a opri o informare corectă a populaţiei ruse??
Cu imensa Dvs. capacitate de analiză, ar fi fost suficient să urmăriţi ce spun, măcar două posturi de tv. Unul Rusesc,de ex.Rossia-24, şi altul ucrainean, de ex. TSB-UA
@Sfartz Pincu.
Bag sama că s-a pus de-o polemică, dar nu m-am prins care e șpilul.
„Spuneţi, că nu ştiţi dacă Putin şi-a băgat coada”
Nu țin minte să mă fi referit la coada lui Putin. Are așa ceva?
„Aveţi o poziţie ciudată cu aceste “nu ştiu-uri”,”
În general, cînd nu știu, nu știu. Alții, din contra, cînd nu știu încearcă să mimeze că știu. Care ar fi ciudățenia? că nici aici nu m-am prins.
„Cu imensa Dvs. capacitate de analiză,…”
Sînteți foarte amabil, dar nu știu dacă am asemenea volum mental și, chiar dacă aș avea, nu mi-am propus să analizez mai mult decît știu.
@ Sorin Paliga
In reportajul indicat de Dvs. din revista cehā «Respect», este amuzantā doar imaginea lui Şweik in fundul gol, bātānd toba, dar nu şi declaraţia, scrisā cu semnul intrebārii, pe care l-am schimbat eu in semnul exclamārii, ca astfel sa devinā o afirmaţie: «Politici mají říkat, že Evropa je křesťanská!!» ( Pot spune – declara politicienii – ca Europa este creştina?), pentrucā daca nu era Papa Ioan-Paul, nu cādea comunismul, cel puţin. Nu vâd nimic amuzant intr-o asemenea declaraţie. Dar nu are rost sā comentez mai mult, dacā nu am oponenţi pentru o polemicā.
@Sfartz Pincu
Polemica, dacă o doriți, o puteți face, cel mult, cu autorii mesei rotunde puse pe text. Discuția este deosebit de interesantă. Eu nu am făcut decît să citez un articol de revistă la o discuție foarte interesantă. Cel puțin pentru mine.
Cît privește situația din Ucraina, nu mi-ați răspuns care e fondul polemicii, că nu am priceput de ce aruncați contre fără să precizați, la urma urmei, esența problemei.
În ceea ce mă privește, cred că am făcut o analiză corectă și întrutotul confirmată de evoluțiile din ultimele zile:
– clivajul social și comportamental din Ucraina;
– clivajul etnic;
– războiul civil; practic, în Ucraina a izbucnit războiul civil, l-am anticipat, s-a produs, va evolua;
– situația din Ucraina seamănă deja întrutotul cu cea din fosta Iugoslavie, nu cred că e cazul să reamintesc ce a fost acolo.
Eu nu am nici puterea, nici sursele de informații de a propune soluții. Singura soluție rațională, a unui intelectual liberal, este ca părțile în conflict să se așeze la masă și să discute cu cărțile pe față, sincer și să propună soluții. Dacă nu vor face asta rapid, zilele viitoare, situația va fi din ce în ce mai rea.
În context, puteți polemiza cu mine cît doriți, numai că nu eu sînt soluția problemei din Ucraina. Sper că v-ați dat seama măcar de acest lucru.
@Sorin Paliga
Analiza Dvs. este corectā şi nu implicā nici comentarii, nici polemică.
Mai trebuia spus cā Ianukovici a golit visteria Ucrainei, inainte de a pleca, de cele 32 de miliarde de dolarí.
Polemica, atât cât a fost, si nu va mai continua, a fost provocatā de afirmaţia Dvs.:
„… fără dubiu … a fi rusofon este sinonim cu a fi rusofil şi adept al unei Rusii mari….”, si cred cā cifrele din Wiki pe care le-am prezentat mai sus, dacā le acceptaţi de bune, au lamurit diferendul, dacā acesta vi s-a, sau mi s-a, pārut a exista!
Ceea ce este cert, este faptul ca din moment ce o mare putere ca Rusia a creat acest precedent de incălcare a legislatiei internationale, lumea de azi si de mâine va fi mult mai puţin sigurā decât a fost pânā acum.
Păi nu raportul rusofon ~ rusofil e esența problemei, ci moștenirea sovietelor, comunismul intolerant, intoleranța, lipsa de respect pentru sentimentele celuilalt.
Situația de acolo seamănă întrutotul celei din Iugoslavia anilor ’90, unde – cu un început relativ timid, comparativ cu ce a fost, la Ljubljana, în iunie 1991 – totul a escaladat într-o avalanșă de violență, de ură interetnică, de atrocități greu de imaginat în lumea de azi. Și acolo, și aici a fost vorba de moștenirea comunistă, tocmai o lume care aparent cultiva toleranța, raporturile interetnice civilizate.
Azi dimineață l-am auzit pe Kerry îndemnînd la dialog. Păi ce altceva poate rezolva problema, cît timp se mai poate rezolva pașnic, decît dialogul calm, civilizat, fără amenințări, fără șantaj… Ar fi trebuit să facă asta de la bun început, deoarece pe măsură ce trece timpul și se înfierbîntă spiritele, pot apărea tot mai multe victime, tot mai mulți morți… La un moment dat, tăvălugul violenței nu se mai poate opri.
După ani de conflicte, de lupte, de asasinate, de violuri colective, liderii din fosta Iugoslavie au constatat că au greșit, unii și-au dat chiar mîna, au promis pace…
Domnule Paliga
oare cine a scris :Treptat, expansiunea Rusiei spre cele patru zări, dar mai ales spre sud, spre nord şi, ulterior, mult spre est, a făcut ca spaţiul cultural iniţial, Kievul, să sufere influenţe occidentale, cu urcuşuri şi coborîşuri, iar ruşii să-şi mute capitala politică şi administrativă tot mai departe de Europa Centrală, în final stabilindu-se la Moscova. Mutarea capitalei tot mai la est face parte însă din psihologia ruşilor, de spaima lor de Europa şi de europeni. Ce legatura au tatarii ? Pai fara „interventia” lor capitala Rusiei ar fi fost la Kiev …
Domnule Alexandru Grosu
Nici o suparae. Mai rau .. stiu!! Insa „face parte din personaj”. Sper ca nu credeti ca sunt Bizonu’ si la starea civila (Gheorghe sunt). Asta fiindca „pica” ingamfati .. cand isi dau seama ca nu sunt un „Gheorghe” sau un bizon cu 6 clase nu le place. Ma rog mai adaug si niste „iecspresii” mai agramate si cacofonii..
A da. Daca doriti sa va amuzati luati-va ca pseudonim Gheorghe, Ion sau Vasile. Si o sa observati cum prea multi va trateaza de „sus” ca deh! cineva cu astfel de nume nu poa fi decat un prost!! Si cat de indignati pot fi cand le replicati argumentat!!
Mde astai sunt oamenii ..
Si in plus eu pe net sunt numai Ghita Bizonu’. Nu prea cunoscut dar am deja dusmanii castigate.
Cu respect
Bizonu’
@Ghita Bizonu’
M-ati convins, urmatorul meu pseudonim va fi Evlampie Cochita!
🙂 🙂 🙂
@Ghita Bizonu’
„Pai fara “interventia” lor capitala Rusiei ar fi fost la Kiev …” Nu-s așa de sigur.
Sigur, putem face scenarii inverse în istorie, ce-ar fi fost dacă… cum ar fi fost dacă…
În clipa în care Rusia a trecut Uralii și s-a extins tot mai departe spre est, pînă hăt departe în Alaska, era evident că nu putea avea capitala în Europa Centrală, trebuie mutată cumva tot mai la est, fapt sprijinit și de atacurile dinspre vest. Capitala trebuia să fie cît mai departe de aceste posibile pericole, acest lucru mi se pare evident. Azi, locația unei capitale nu prea mai are importanță cu tehnologia avută la dispoziție, dar pe atunci era esențial ca potențialul dușman să ajungă cît mai greu și cît mai încet la comanda supremă.
Tătarii erau de mult istorie și nu mai prezentau nici un pericol real după sec. XV, gloria lor trecuse de mult și deveneau pioni minusculi ai istoriei.
@Sorin Paliga
Cu privire la câteva din observaţiile dv. din articol:
> Crimeea fusese „dăruită” Ucrainei de Hruşciov … în anul 1954 – gest pe atunci cu semnificaţii … pentru că ne aflam
> la scurt timp de la moartea lui Stalin, iar poporul trebuia să simtă acest lucru, printr-un val de pseudodemocratizare.
În ce mod acel transfer al Crimeii ar fi un gest cu semnificaţie de democratizare (chiar şi pseudo-)??
Cât despre motivele reale ale transferului – după mine acestea nici nu au vreo împortanţă în conflictul actual, ca şi faptul că a aparţinut Rusiei până acum 60 de ani, etc. Din păcate, mai toată lumea găseşte convingătoare asemenea argumente.
> de facto şi, în bună parte, şi de iure – Crimeea era sub control rusesc, pe baza unui tratat special
> din 1994 … prezenţa rusă era oficializată de un tratat
La ce tratat(e) şi la ce fel de prezenţă vă referiţi? Eu ştiu numai de o singură prezenţă militară legală a Fed. Ruse, şi anume a Bazei Maritime a Flotei Ruse la Marea Neagră, pe o parte din Portul Sevastopol, parte închiriată Rusiei printr-un Tratat din 1997. (Vorbesc desigur de situaţia de până acum câteva săptămâni)
Despre încălcarea garanţiilor tripartite privitoare la integritatea Ucrainei vs. încălcarea altror tratate, de ex. la prăbuşirea Iugoslaviei, divizarea Cehoslovaciei („fără niciun referendum”), etc.:
– dar prevedeau tratatele respective sau Constituţiile ţărilor respective modalităţi de rezolvare paşnică în caz de conflict? De exemplu referendumuri?? Eu n-am auzit… Şi doar ştim cum este cu referendumurile spontane, fără bază legală : pot fi uşor contestate ca nelegitime. Şi atunci cum se puteau rezolva problemele? Evident doar prin soluţii ad-hoc, adică în funcţie de circumstanţe, şi deci fără regulă generală…
– apoi nici ţările occidentale nu sunt cunoscute pentru o politică bazată pe principii coerente, şi care să garanteze prin aceasta o uniformitate în soluţii. Nici n-ar avea mijloacele necesare pentru aşa ceva… Şi… nici n-au, apriori, o obligaţie morală de a rezolva problemele altora…
– eu cred că în problemele de tendinţe de separatism trebuie văzut care sunt motivul şi finalitatea separării. Este pentru a scăpa de o oprimare reală? Este pentru a crea apoi un stat liber? Este interesant de văzut ce rezultă aplicând acest criteriu în cazul Ucrainei, al Ardealului, etc.
> acapararea de teritoriu face parte vitală din strategia sa (a Rusiei) de securitate naţională
Obiectiv vorbind, Rusia nu are la graniţele sale de vest ţări care vizează s-o atace. Regimul actual, din ce în ce mai autoritar, se teme de o „contaminare” liberală din vest şi vrea să acapareze regiuni-tampon pentru securitatea REGIMULUI actual, nu a ţării (Cu o altă conducere, echipă, Rusia er fi putut merge pe ată cale…). Protejarea etnicilor ruşi (şi, mai nou – sau mai vechi, slavi în general) este un alt pretext pe care mai toată lumea îl găseşte convingător.
Despre „partea bună” – o eventuală accenture a integrării UE, poate altă dată. Cred însă că nu EU, ci NATO trebuie să tragă învăţăminte.
Două emisiuni f. recente, interesante:
– despre Ucraina http://www.france5.fr/emissions/c-dans-l-air/diffusions/08-05-2014_237587
– despre Europa/UE/Ucraina : http://www.france5.fr/emissions/c-dans-l-air/diffusions/09-05-2014_237857
din păcate doar în franceză.
„Din păcate, mai toată lumea găseşte convingătoare asemenea argumente.”
Nu e vorba de a fi sau nu convingătoare, problema este – cred – greșit pusă, este vorba despre felul cum Rusia „vede” problemele legate de interesele sale strategice în zonă. Cât timp putea controla efectiv și eficient Crimeea, a recurs la măsuri limitate, cînd a văzut „pericolul” să migreze, împreună cu Ucraina spre vest, a intervenit rapid, ferm și nenegociabil, din motive evidente.
Va negocia, nu am mari dubii, statutul regiunilor din estul Ucrainei, s-ar putea să nu dorească să le anexeze cum a făcut cu Crimeea, din rațiuni pe care nu le mai dezvolt aici. Poate mă înșel, vom vedea în lunile următoare.
@Sorin Paliga
> Nu e vorba de a fi sau nu convingătoare, problema este – cred – greșit pusă
Care problemă este greşit pusă?
Când am spus că „mai toată lumea găseşte convingătoare asemenea argumente”, mă refeream la argumentele aduse de regimul Putin pentru a pune mâna pe Crimeea:
că a aparţinut Rusiei până acum 60 de ani, că transferul a fost un moft al cuiva, că acolo sunt mai mulţi etnici ruşi decât ucraineni, că sute de mii de soldaţi sovietici, şi în special aparţinând Marelui Popor Rus, şi(?)-au vărsat sângele pentru la recucerirea Crimeii de la nemţi, alţi zeci de mii s(?)-au sacrificat în alte conflicte vechi de 1-2-3 sute de ani – cu turcii, etc., etc., etc.
Astea nu sunt argumente raţionale, sunt argumente… nici măcar naţionaliste, sunt argumente de natură etnică, tribală. Singurul element cu adevărat important este : sunt locuitorii Crimeii asupriţi, persecutaţi, etc. de către statul ucrainean, este acesta un stat dictatorial, vor independentiştii separarea pentru a crea un stat democratic, sau a se alipi unui asemenea stat?
Cine găseşte că argumentele putiniste sunt valabile, nu mai poate să aibă nimic de obiectat la acţiunile lui Putin. Şi nici măcar la metode, care devin atunci un preţ care este acceptabil să fie plătit pentru „repararea unei mari nedreptăţi istorice”.
A doua categorie de argumente care este prea uşor acceptată de public şi chiar de cei mai mulţi analişti politici, este că este legitim interesul Rusiei să aibă în jur state-tampon care s-o ferească de pericolul de a fi atacată, „ca în 1941 de Germania”, şi alte asemenea argumente lacrimogene. Acest interes pretins legitim este tradus prin pretenţia ca NATO să nu ajungă la graniţele Rusiei.
Dar Rusia nu are la graniţele sale de vest ţări care vizează s-o atace. Aceste ţări nu visează decât să fie lăsate în pace. Singurul pericol pentru Rusia este regimul actual, care visează expansiunea şi care riscă să arunce Rusia într-o perioadă de conflicte. Fără agresivitatea actuală a regimului din Rusia n-ar exista probleme semnificative.
Deci nu trebuie să avem înţelegere pentru „felul cum Rusia „vede” problemele legate de interesele sale strategice în zonă”. Acestea sunt în mod obiectiv probleme pentru Rusia numai în măsura în care Rusia are intenţia să se extindă. Ele sunt deci probleme pe care Rusia, mai precis regimul actual, şi le crează singură prin, repet, comportarea sa agresivă.
Să ne amintim că pe o durată de aproape 15 ani, pe vremea lui Gorbaciov şi Elţân, tensiunea a dispărut, deoarece aceştia, şi în special Elţân, erau conştienţi că Occidentul nu reprezintă un pericol şi că nu vrea altceva decât să fie lăsat în pace. Iar Occidentul înţelegea că o Rusie democrată şi liberală nu mai trebuie să urmărească expansiunea, aşa cum era obligat regimul comunist să facă dacă dorea să supravieţuiască pe termen lung.
Am citit că Elţân, spre sfârşitul vieţii, îşi smulgea părul din cap că l-a ales pe Putin ca să-i fie succesor…
Am citit toate opiniile si contraopiniile domnilor voastre.
De aici nu rezulta esentialul: Ukraina nu a existat. Cei care se considera azi ucrainieni s-au numit ruteni. O tara artificial creata de catre marile puteri si Lenin asemenea Iugoslaviei si Cehoslovaciei nu putea rezista mult timp.
Faptul ca guvernul ilegitim de la Kiev considera referendumurile nelegale este chiar o confirmare a justetei lor. Referendumul este vox populi chiar cand i se spune plebicist vezi Caragiale.
UE si-a dovedit vrem democratie dar nu pentru catei prin aceasta atitudine.
Cu tot respectul, I.A.
[Moderator: am editat comentariul, dar numai ca să-l fac mai citibil]
@iosif.andras
> Ukraina nu a existat… O tara artificial creata de catre marile puteri
Fapt este că acuma există. Acum 2-300 de ani n-a existat niciuna din ţările care există acuma, cel puţin nu în graniţele actuale. Ei şi!? Nu existenţa milenară dă legitimitate unei ţări, unui stat, ci dacă îşi îndeplineşte sau nu rolul esenţial – să asigure locuitorilor o viaţă liberă şi paşnică.
În acest domeniu guvernul Ucrainei mai are foarte multe lucruri de corectat faţă de cel anterior. Singura întrebare legitimă este dacă este pe drumul cel bun.
> guvernul ilegitim de la Kiev …
Asta, şi precedenta, este propaganda regimului putinist de la Moscova.
Guvernul actual a fost ales de Parlamentul care exista anterior, parlament pe care Rusia nu l-a contestat şi care era deci, cel puţin pentru Putin, legitim. Acuma că acelaşi parlament a ales un guvern care nu-i pe placul lui, guvernul nu este legitim!!
Şi, contrar afirmaţiilor propagandei putiniste, nu este adevărat că partidele opuse actualului guvern au fost împiedicate cu forţa să participe la alegerile noului guvern : eu am urmărit pe viu transmisia directă (www.112.ua/live) din 27 februarie din sala parlamentului a alegerilor şi am văzut că deputaţii „Partidului Regiunilor” şi ai „Partidului Comunist Ucrainean” au fost în sală, au luat cuvântul şi au participat (numai PR) la votul Guvernului. PR a votat în majoritate contra noului Guvern, iar PCU a boicotat votul. Guvernul a fost votat cu 371 voturi, pragul fiind la 226 de voturi.
Deci vă rog să nu-mi spuneţi mie că guvernul de la Kiev este ilegitim.
@iosif.andras
Mă simt nevoit să fac cîteva observații.
Termenul „rutean” (la slavi rusin, rusyn, rusín etc.) a fost variabil în timp și a denotat, în general, „slavi de răsărit într-un regat occidental, catolic ori protestant”. Cu timpul, aceștia s-au conturat a fi, în linii mari, ucrainenii, dar nu numai (există studii de rutenistică mai ample, nu intru în detalii).
„O tara artificial creata de catre marile puteri si Lenin asemenea Iugoslaviei si Cehoslovaciei nu putea rezista mult timp.”
Comparația cu Iugoslavia și cu Cehoslovacia, făcută așa, din avion, mă face să cred că nu cunoașteți deloc istoria acestor țări. Dar Belgia nu e „artificială”? Spania, cu cele 3 mari grupuri etnice, dintre care unul – bascii – complet diferit? Dar Marea Britanie, cu etniile sale multiple și nu mă refer la imigranții relativ recenți? Etc. etc. Nici Iugoslavia (cu model construit de Tito după Elveția), nici Cehoslovacia (cu atît mai puțin!) nu au fost state „artificiale”, ele au corespuns unui anume moment istoric. Mulți cehi și relativ mulți slovaci regretă dezmembrarea statului, dar asta e altă discuție.
„UE si-a dovedit vrem democratie dar nu pentru catei prin aceasta atitudine.”
Nu pricep ce vreți să spuneți, înțeleg că moderatorul a mai periat textul, poate explicați.
[Mod: textul original este: „UE si/a dovedit vrem democratie dar nu pentru catei prin aceasta atitudine”]
@Iosif Andras
Dar Ungaria-a existat? Sau ar fi existat dacă mongolii nu năvăleau în pusta ungară? Ce credeţi Dvs. că formează dreptul unei naţiuni la un stat?
O populaţie care are o limba proprie, o cultură proprie, tradiţii proprii defineşte o naţiune, şi un drept de existenţa a unui stat corespunzător,î n nişte limite geografice foarte relative. Ucraina îndeplineste aceste criterii – pe deplin.