Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Din mentă verde!

de (28-3-2014)
3 ecouri

 
Sînt arome ce locuiesc omul pe dinăuntru.

Poate se numesc amintiri. Descantate în alambicul uman, ele stau cuminţi şi limpezi în recipientul de carne. E de-ajuns un tremur şi ele fac ape, cercuri concentrice în adânc îmbrăţişate în ele însele. Iau o frunză de mentă în palme. Moartea ei e naşterea a mii de poveşti şi imagini. Ceaiul dulce se scurge cu zgomot de la înălţime în pahare dichisite cu aur. Frunza de mentă păleşte la atingerea lui, se suceşte şi, învârtită-n adânc, se ridică la buza paharului ca o floare.

Nu palate din Orient ! nici prinţi oachesi! nu teritorii invadate de nisip ci obraz curat! asta e frunza mea de mentă ! Obraz brăzdat. Nu-i cunosc povestea! nu vreau să o descifrez! Doar cu buricele degetelor merg pe brazdele timpului, doar cu buzele ghicesc conturul feţei. Sînt poveşti de nescris ce le purtăm în buzunare secrete, în colţuri tainice de inimă. Dacă le-ai scoate în lume, la lumină, atât de ireale ar părea că-ţi spui shhhh!!!!!, stai frumuşel în tăcere! De neînţeles, de necuprins cu mintea povestea! Doar inima poate deschide portiţa de speranţă! Şi dacă vremea asta nu vine niciodată??? Dacă soarta lor e să ticăie mereu ascunse înăuntru?

Uneori însă, când pomii dau muguri şi frunze, când lumina se schimbă peste petale şi flori, atunci, pe dinăuntru cresc ramuri şi păsări ţopăie în ele de zor şi mâinile n-au stare şi vor să rupă scoarţa de piele şi afară să scoată din inima, mustind de sânge povestea şi să strige luuuuaaaaaaţi!! luaţi de mâncaţi !!!!! asta e din inima mea! asta e din viaţă mea!!!!! Şi corbi negri vor veni desigur cu ciocuri de fier să jupoaie, să despice hapsâne şi flămînde povestea din placentă, să se mânjească cu viaţă din ea şi să spună ahhhh! Deja vu! Acum e şi a mea!

Atunci trupul gol şi pângărit stă în faţa lumii şi Primăvară îl cuprinde în braţe, într o îmbrăţişare, să crească iarbă proaspătă, să se spele sub nori, rădăcini de buruieni şi lujeri să-ntoarcă pământul, foi de limba oii să oblojească inima şi brusturi să umbrească lacrimi şi flori albastre să cuprindă lumea !

Şi aşa, între cer şi pământ, doar într-o culoare bălăcită, nici nu ştii care-i sus şi care-i jos, care-i început şi care-i sfârşit… Sînt arome ce locuiesc omul pe dinăuntru. Frunza de mentă proaspătă în mine creşte pe arătură şi mă strînge în chingi verzi. E primăvară!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Christina Vlad: (28-3-2014 la 18:52)

    Adriana, ai toata admiratia si respectul meu.

    Sensibilitate, talent, feminitate…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • George Petrineanu: (29-3-2014 la 07:30)

    Toate laudele si din partea mea! E atât de greu (cel puțin pentru unii) să scrii despre așa ora dar atit de frumos cînd îți reușește.

    Mulțumesc că ne răsfățați cu scrierile dumneavoastră!

    P.S. Aproape mă pune pe gânduri că tocmai zilele astea citeam că simțul nostru olfactiv are cel mai mare impact asupra noastră.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • adriana moscicki: (29-3-2014 la 09:29)

    va multumesc pentru lectura si aprecieri! Bucuria de partea mea!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.204.185.107