Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Ucraina



 

Ucraina: despre rădăcinile revoltei – un interviu

de (6-3-2014)
6 ecouri

 
Interviu cu Iosif Zisels (Zissels, Зисельс, fost disident, militant pentru drepturile omului, membru al organizaţiei Ucraina-Helsinki, preşedintele Asociaţiilor evreilor din Ucraina, participant la acţiunile de pe Maidan), dat canalului „Radio-4 Estonia”, cel mai popular canal de radio pentru vorbitorii de limba rusă. Interviul a fost luat pe data de 6 februarie 2014.

Vom reda acest interviu într-o formă uşor prescurtată, fără însă a deforma sensul real al întrebărilor şi răspunsurilor, care a fost prezentat doar în formă «audio», prin linkul acesta.

Zisels

Reporter: Se vorbeşte mult despre conflictul din Ucraina, care interesează, în Estonia, nu numai pe ucrainenii de aici, ci şi pe ruşi şi estonieni. Care este esenţa conflictului, prezentată în două cuvinte? De fapt, ce se întâmplă în Ucraina, şi de ce?

Raspuns: În două cuvinte e greu de spus. Potenţialul acestui conflict s-a acumulat în mulţi ani. De la precedentul conflict, al Revoluţiei portocalii din 2004, asemănător cumva cu cel prezent, au trecut 10 ani, perioadă în care s-au acumulat peripeţiile în relaţiile cu puterea veche, dar şi cu cea nouă. În acest interval de timp a crescut o generaţie nouă, tinerii care aveau pe atunci 10-15 ani şi care nu au participat la acele evenimente, dar visau să participe la ele. În acest interval de timp, pe seama acestor acumulări, ţara s-a schimbat radical odată cu nouă putere şi cu venirea la putere în 2010 a lui Ianukovici. Iată câteva aspecte :

1. Practic, ţara s-a schimbat radical şi a pierdut toate cuceririle democratice, într-un interval foarte scurt, de doar 5 ani. A început jefuirea poporului, în sensul cel mai direct al cuvântului, în mod cinic şi fără nicio ruşine şi reţinere. Familia Ianukovici, tatăl cu fiii săi, şi omul cel mai apropiat al lor, Ahmetov, au pus mâna pe 30% din PIB-ul al Ucrainei, iar eu cred că aşa ceva nu mai este posibil azi nici măcar în Africa. Ei preluau în modul cel mai neruşinat, prin forţă sau şantaj, firmele altor întreprinzători, indiferent de naţionalitatea sau religia acestora [este vorba de zeci de mii de firme, inclusiv foarte mari; n.red.].

2. Corupţia, devenită parte a culturii populare ucrainene, a atins nivele inimaginabile, şi în cârdăşie cu legislativul, care se adaptă corupţiei de la o zi la alta. Nu mai există judecătorii normale, în ultimii 4 ani justiţia nu a rezolvat nici măcar un singur caz de corupţie în mod conform cu legea. Aşa ceva nu s-a întâmplat nici măcar pe timpul guvernării lui Kucima (1994-2005), fără a mai vorbi de timpurile lui Iuşcenko (2005-2010).

3. Înşelarea permanentă a oamenilor în problema asocierii cu UE, prin ridicarea repetată de mai multe ori a ştachetei la condiţiile de asociere la nişte nivele convenabile doar lui Ianukovici şi acoliţilor săi, şi fără a avea cu adevărat de gând să semneze acest acord. Prin urmare, refuzul semnării acelui acord nu a fost cauza, ci doar declanşatorul ieşirii oamenilor în stradă.

Ianukovici nici nu avea de gând să semneze un asemenea acord. Cu jocul de-a semnarea unui acord de preaderare cu UE, Ianukovici l-a păcălit chiar şi pe Putin, pentru a ridica valoarea unei compensaţii în bani de la ruşi pentru a nu-l semna! Aşa s-a şi întâmplat.

Toate aceste aspecte au constituit trăgaciul care a declanşat ieşirea în strada a circa 2 milioane de oameni, în 46 de „Maidane” din oraşele Ucrainei.

Reporter: Dacă Ianukovici este într-adevăr o asemenea întruchipare a răului şi o corupţiei sistemice, nu era mai simplu ca opoziţia să nu consume resurse pentru ieşirea în stradă, ci să aştepte până anul viitor ca să câştige cinstit şi deschis alegerile prezidenţiale?

Răspuns: Opoziţia nu controlează „Maidanele”, cu atât mai puţin ciocnirile grupurilor de tineri radicali cu unităţile speciale de miliţie „Berkut” [suprimate pe 25 februarie 2014 de noul guvern; n.red.]. Opoziţia s-a aşezat «alături de popor» şi încearcă să se încălzească pe seama reflexiei gloriei „Maidanelor”. „Maidanele” sunt evenimente paşnice, cu oameni paşnici. Oamenii din stradă au dat dovadă de o stăpânire extraordinară, şi orice provocare introdusă în mulţime era şi este stinsă imediat chiar de această mulţime [lucrurile s-au schimbat brusc la două săptămâni după interviu; n.red.].

Privitor la alegeri, eu mă aşteptam ca revolta se va manifesta la data alegerilor, dar întrucât la noi nu funcţionează tribunalele, înseamnă că nu va funcţiona cu adevărat nici sistemul electoral, totul este un joc la o singură poartă, şi alegerile vor fi falsificate.

Puterea nu vrea alegeri, ea provoacă „Maidanul”, ea are un scenariu de compromitere a alegerilor, ca să poată să introducă starea de excepţie, nu imediat, ci la o dată potrivită, mai spre toamnă, chiar la data alegerilor, pentru a le putea anula. De aceea, în mod constant, puterea atacă mulţimea, atacă nemotivat tineretul prin intermediul acestor „Bercuţi” care îi bat pe studenţi, au făcut să dispară mai mult de 30 de oameni, sunt deja arestaţi peste 150 de oameni, este pur şi simplu ca o «beznă», ceva ce se putea întâmpla numai în evul mediu.

Lumea a înţeles că alegerile, foarte probabil nu vor avea loc.

Reporter: În noiembrie (2013), la discuţiile de la Strasbourg pentru asocierea Ucrainei la UE, una din condiţii era şi eliberarea lui Iulia Timoşenko, sau măcar trimiterea ei la tratament în Germania din considerente umanitare. Se pare că acest aspect a dispărut din atenţia conflictului actual?

Răspuns: Nu, nu a dispărut, dar pentru experţii de la discuţii punctele principale au fost adoptarea legilor privind justiţia şi legea electorală. Dimpotrivă, în acest moment aceste probleme, inclusiv cea cu Timoşenko, au devenit probleme acute. Trăim acum alte timpuri decât în noiembrie 2013.

Reporter: În Estonia nu avem acces la informaţii (despre Ucraina) decât prin posturile de televiziune ruse, şi când am venit acum în Ucraina am constatat că aici ştirile şi informaţiile sunt complet inversate faţă de ce spun posturile ruseşti. Ştiu că dv. monitorizaţi obiectiv evenimentele, – ce credeţi, este vorba de o propagandă intenţionată rusească, sau este o prezentare adevărată?

Răspuns: Din păcate, în Rusia nu există surse libere, independente de informaţii cu un acces larg la public, cu excepţia canalelor de pe internet şi a unor mici posturi, cum este «Dojdi» („ploaia”, www.tvrain.ru ; n.tr.), care dădea o informaţie mai echilibrată, dar care va fi închis în curând (31 martie).

În mass-media din Rusia totul lucrează pentru imperiu, pentru Putin, pentru ideologia lor : precum că Rusia nu mai este îngenunchiată şi că ea trebuie să-şi recupereze teritoriile pierdute, nu neapărat în sens de cuceriri militare, ci din punct de vedere economic, politic, geopolitic. Totul este subordonat acestui scop. Rusia informează foarte deformat despre Ucraina, şi o face în mod conştient, dar şi pentru că leaderilor şi mass-mediei ruseşti pur şi simplu nici prin cap nu le trece că nu ar fi adevărat. Acest complex imperial se regăseşte în fiecare om, complex care este practic înrădăcinat în fiecare rus, şi este cu totul altceva că oamenii simpli nu pot influenţa mersul evenimentelor, dar puterea o poate face, şi o face. Puterea rusa a folosit deja diverse pârghii de presiune asupra Ucrainei, pârghiile vamale, care au oprit maşinile la graniţa, au interzis zecilor de mii de oameni să circule peste graniţa rusă. Rusia şi-a arătat faţa imperială, neo-imperială, şi dv. vreţi ca mijloacele de informaţie să fie obiective; ei nu pot fi altfel !?

Rusia nici nu lupta în primul rând cu Ucraina, sau cu ucrainenii care vor apropierea de Europa, ea lupta împotriva propriei descompuneri, deoarece conducătorii din Kremlin au coşmaruri legate de teama ca mişcările din Ucraina s-ar putea extinde şi in Rusia, situaţie în care nu mai poţi face nimic în momentul când vor ieşi milioane de oameni în stradă, pe „Maidane”.

Reporter: Dumneavoastră protestaţi, vă luptaţi pentru adevărul vostru, dar cine poate să vină să conducă, cine este liderul vostru ? Este ironizat «sportivul» [Vitalii Kliciko, fost boxeur, partidul „UDAR” ] că nu are carismă, şi nu întâmplător apare figura lui Poroşenko, un antreprenor de succes şi care apare des pe scena din „Maidan”. Ce atitudine aveţi faţă de această figura, care ar putea ocupa postul de preşedinte ?

Răspuns: Întrebarea este destul de abstractă, eu îl cunosc destul de bine, vorbesc adesea cu el, Intradevăr, Poroşenko şi-a ridicat brusc, în ultimele 3 luni, cota de popularitate, deşi nu are decât un 10%, faţă de cei 19% ai lui Ianukovici şi a altor candidaţi ca Kliciko, Iaţeniuk, Tiaginbok, etc. Poroşenko ar fi o figura de compromis convenabilă tuturor părţilor, dar eu v-am spus că nu cred ca o să fie alegeri. Acum se vorbeşte de un guvern tehnocrat, de uniune naţională, pentru a trai paşnic măcar un an, timp necesar pentru a pregăti alegeri civilizate, dar actualul preşedinte nu vrea pe nici un altul, deşi apariţiile lui Poroşenko ar putea fi pentru acesta o trambulină buna la preşedinţie.

Noi nu avem altă ţară, alt popor, alţi lideri, nici la putere, nici în opoziţie, decât ăştia, şi astăzi Kliciko, oricât ar fi de ironizat, are deja 20%, mai mult decât Ianukovici, poporul aşa îl vede, ce poţi să faci cu asta, îmi place, nu-mi place Kliciko, nu are importanţă. El are şanse reale la nişte alegeri cinstite, dar cine spune că vor fi alegeri cinstite ? Sau că vor fi alegeri ?

Reporter: Va mulţumim că v-aţi găsit timp pentru noi, noi ne facem griji pentru Ucraina, a existat şi există o apropiere dintre popoarele estonian şi ucrainean. Şi sperăm că o să fie totul paşnic la voi şi o să se normalizeze totul.

Răspuns: Avem nevoie de susţinerea voastră, de susţinerea ţărilor europene, pentru că noi ştim că societatea civilă şi opoziţia din Ucraina încă nu sunt destul de puternice pentru ca să se descurce singure cu problema transformării Ucrainei intr-o ţară civilizată.

Selecţie, transcriere şi traducere: Pincu Sfartz

Situl autorului: www.zissels.org

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Sorin Paliga: (8-3-2014 la 07:05)

    Autorul, bun cunoscător al situației, confirmă ceea ce scriam și eu pe aici, deși nu sînt nici ucrainolog, nici kremlinolog: fiți mai calmi, doamnelor și domnilor, e complicat cu Ucraina asta…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (8-3-2014 la 16:00)

    Nici eu nu sunt ucrainolog, criminolog sau nici macar olog, dar am si eu o intrebare. Ce credeti ca ar trebui sa faca Europa sau SUA in cazul de fata? Rusia isi reclama o sfera de influenta prin tot felul de mijloace mai mult sau mai putin Machiavelice.

    Azi am citit ca guvernul britanic a declarat ca accepta reanexarea Crimeei si cu asta basta. 1-0 pentru Putin. Adevarul este ca nimeni nu va face nimic de facto desi veti auzi sau vedea tot felul remarci despre moralitatea lui Putin. Fait accompli.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (8-3-2014 la 18:31)

    @Charlie

    > Azi am citit ca guvernul britanic a declarat ca accepta reanexarea Crimeei

    Această ştire nu mi se pare plauzibilă, am căutat şi n-am găsit-o nicăieri. Aveţi o referinţă?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (8-3-2014 la 18:52)

    http://www.bbc.com/news/uk-politics-26415789

    Pare din contra, Cameron e ferm împotrivă, așa scrie aici. Mă întreb însă de ce UK a avut drept să acționeze ferm în Falkland, aflate la mii de kiometri de Regat, iar Rusia ar fi timidă cu o regiune aflată chiar la poarta ei. Doar pt că episodul Falkland a avut loc în urmă cu 30 și ceva de ani în urmă, iar fenomenul Ucraina are loc acum?

    E doar un episod care îmi vine în minte acum.

    Așa cum am spus, declarațiile acestea nu-mi spun altceva decît „c’est du bla-bla”, veți vedea că, în final, Rusia își va aloca ceea ce dorește.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (9-3-2014 la 11:34)

    Sigur, am simplicat unele lucruri, poate, prea mult. Strict juridic, între Rusia și Ucraina există un tratat (din 1994, cred) care are pasaje clare. În primul rînd, denuclearizarea Ucrainei (asta ar mai fi lipsit acum, ca Ucraina să aibă arme nucleare!), apoi o serie de prevederi angajante juridic. Nu sînt în măsură să le analizez, deoarece nu am textul în față și nici nu mă simt competent pe domenii.

    Există, pe de altă parte, o realitate evidentă: estul Ucrainei este rusofon, rusa fiind majoritară acolo. Interviurile luate aleator între ruși arată clar un sprijin masiv al rușilor pt măsuri de forță, ceea ce nu mă miră (inclusiv ruși foarte tineri sprijină aceste măsuri). Să vedem ce va spune referendumul de săptămîna viitoare, eu anticipez un vot masiv fie pt unirea cu Rusia, fie pt o autonomie de facto, adică tot un fel de unire cu Rusia.

    În al doilea rînd, ucrainenii „propriu-ziși” nu sînt, din cîte știu eu, masiv pro-occidentali, ei doresc independența, dar nu neapărat afilierea la UE și cu atît mai puțin nu se simt confortabil într-o Ucraină antirusă.

    Putem presupune, pe baza datelor istorice și sociologice, că vestul Ucrainei, de tradiție occidentală, este pronunțat pro-occidental. Nu pot avansa însă, pe ansamblu, un procent, posibil ca acești „autentici pro-occidentali” să fie în jur de 25–30 %. Acest clivaj social, național, naționalist și confesional trebuie luat în calcul.

    Să presupunem, de dragul unui scenariu, că nu va fi referendum în Crimeea, că nu se schimbă nimic. Cum va controla Kievul o zonă majoritar filo-rusă și anti-occidentală? Cu forța? Începe să-i bată pe oameni, să-i aresteze? să-i tortureze? să-i oblige să iubească Occidentul „fascist”? (așa scria pe unele pancarte, că noul guvern de la Kiev este fascist).

    România a anunțat oficial că se oferă pt servicii de mediere. Nu știu exact dacă statul român are un plan anume, ceva coerent, mai degrabă nu, dar gestul mi se pare bun, fie și numai pt a nu lăsa medierea exclusiv pe seama Poloniei care, știm asta, are interese majore în zonă. Deși îmi plac polonezii, nu-mi ascund un anume sentiment de teamă dacă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, am asista la un soi de front comun polono-ucrainean pe zona estică a UE, o „frăție slavă pro-europeană”, care ar reprezenta circa 100 milioane de vorbitori slavi și o suprafață imensă, mai mare decât o Germaniei. Mi-e teamă că noul guvern ucrainean va avea, față de românii de acolo, aceeași atitudine intolerantă precum guvernele anterioare. Faptul că se înlocuiește imperialismul sovietic neo-rusesc cu altul, posibil mai rău, „echt ukrainisch”, nu mă face să mă simt confortabil deloc. În plus, văd că, posibil de inspirație răsăritană, UDRM-ul începe să-și agite iarăși obsesiile de autonomie în secuime, complex obsesiv tragi-comic. Numai că acest tragism comic a generat, în trecut, tragedii umane imense.

    Dacă adăugăm la toate acestea spiritul rebel, mai degrabă de tip anarhist, al „euroscepticilor”, grup tot mai numeros care, de fapt, nu are nicio alternativă la construcția europeană, c’est du bla-bla simplist, naționalist și îngust (la minte).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (9-3-2014 la 14:37)

    @ Alex,
    Voi cauta sursa si ti-o voi trimete
    Salutari

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.204.185.107