Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Societate civila



 

Referendum în Elveţia (III)

de (10-2-2014)
49 ecouri

 
Un nou referendum a avut loc duminică 9 februarie 2014. Este, desigur, primul referendum din acest an. Anul trecut au avut loc patru referendumuri; ACUM a relatat despre două din ele, cel din 3 martie 2013 şi cel din 24 noiembrie.

Referendumul din 9 februarie 2014 a avut trei obiecte federale, adică pe toate cantoanele:

1. aprobarea unei legi federale care cere înscrierea în Constituţie a modalităţilor de finanţare pe lungă durată a infrastructurii feroviare a Confederaţiei;

2. iniţiativa populară contra finanţării avorturilor de către asigurarea medicală de bază (adică cea obligatorie);

3. iniţiativa populară „contra imigrării masive”.

Ca de obicei, în multe cantoane au fost supuse la vot şi alte subiecte, însă de interes local – cantonal sau comunal; în acelaşi timp au avut loc, punctual, alegeri pentru locuri elective rămase vacante între timp.

Mai multe detalii despre subiectele votului

A. Finanţarea de lungă durată a infrastructurii feroviare

Articolele care se propun a fi adăugate la Constituţie prevăd crearea unui fond permanent de mai multe miliarde de franci pe an pentru exploatarea, întreţinerea şi amenajarea infrastructurii feroviare. Acest nou fond va înlocui un fond instituit pe timp limitat şi care urmează să expire.

Reţeaua de căi ferate este foarte dezvoltată, dar din ce în ce mai solicitată, astfel încât capacităţile pe multe linii importante sunt, practic, epuizate sau în curs de epuizare, afirmă guvernul şi parlamentul. Unul din obiectivele importante este îmbunătăţirea infrastructurii în regiunile oarecum „delăsate” în ultima vreme, de exemplu în partea de vest (de limbă franceză) a Elveţiei.

Finanţarea trebuie să fie asigurată de sursele de până acum – taxa pe circulaţia camioanelor, o parte din TVA, impozitul pe uleiurile minerale – precum şi de o parte din impozitul federal. În plus se va adăuga: un surplus la TVA (va trece temporar de la 8% la 8.1%), mărirea contribuţiei cantoanelor (deci o probabilă mărire a impozitului cantonal), scumpirea biletelor de tren şi, în sfârşit, plafonarea scutirilor de impozit de care beneficiază salariaţii pentru sumele cheltuite pe deplasarea la şi de la locurile de muncă.

Opozanţii la această iniţiativă argumentează că:

– nu este drept ca banii pe care îi plătesc automobiliştii pentru întreţinerea şi dezvoltarea autostrăzilor să finanţeze transportul feroviar,
– că reducerea scutirilor de impozit pe sumele cheltuite pe deplasare dezavantajează atât pe automobilişti cât şi pe navetiştii pe tren,
– că extensiunea preconizată a traficului feroviar este exagerată,
– că TVA-ul aproape că s-a dublat în ultimii 30 de ani şi că este nedrept ca toată populaţia, inclusiv cei care nu utilizează trenul, să trebuiască să contribuie.
– că finanţarea ar trebui să fie făcută de înşişi utilizatorii căilor ferate prin intermediul costului biletelor de călătorie care să reflecte costurile reale.

Rezultate: 62% pentru planurile de finanţare a căilor ferate, 38% contra.

B. Suprimarea finanţării avorturilor de către asigurarea medicală obligatorie

În prezent, asigurarea medicală de bază acoperă costurile avorturilor. Statisticile spun că în 2012 asigurările au rambursat circa 11.000 de avorturi, ceea ce reprezintă 6,7 avorturi la 1.000 de sarcini, iar costurile variază în prezent între 600 şi 1.000 de franci elveţieni (între 500 şi 3.000, după alte surse), depinzând de metodă – de la „pilula de a doua zi (RU-486)” la intervenţie chirurgicală în mediu ospitalier. Cu toate acestea, ponderea costurilor avorturilor în costurile medicale totale este de numai 0,03%, deci suprimarea n-ar duce la vreo reducere a primelor de asigurare.

Iniţiatorii argumentează:

– sarcina nu este o boală, deci asigurarea medicală nu are de ce să ramburseze avorturile,
– nu este drept ca terţe persoane, inclusiv cele care sunt împotriva avorturilor din motive filosofice, să finanţeze avorturilor altora,
– contrar unor temeri exprimate, iniţiativa nu va conduce la avorturi ilegale, deci periculoase, deoarece acestea sunt scumpe, şi sunt şi ilegale,
– în Austria, o ţară similară cu Elveţia, avorturile sunt finanţate de cei în cauză,
– iniţiativa ar „salva” cam 1.000 de copii pe an.

Iniţiatorii au lăsat impresia că motivul real al demersului lor este că sunt opuşi avorturilor din principiu. Adversarii iniţiativei au contribuit şi ei la crearea acestei impresii despre motivele „adevărate” ale iniţiatorilor…

Rezultate: 70% pentru continuarea rambursării avorturilor de către asigurări, 30% contra.

C. Iniţiativa populară „contra imigrării masive”

Elveţia are în prezent două regimuri distincte privitoare la imigrare:

– unul pentru cetăţenii Uniunii Europene (şi ai Asociaţiei Europene a Liberului Schimb), pentru care, pentru accesul la piaţa de muncă elveţiană este valabilă regula liberei circulaţii a persoanelor, regulă negociată bilateral cu ţările respective, şi

– un alt regim, valabil pentru restul lumii, bazat pe cote şi un număr plafonat de permise de lucru.

Iniţiativa cere, în esenţă, suprimarea primei reguli – libera circulaţie cu EU/AELS – şi revenirea la autonomia decizională a Elveţiei în materie de control al imigrării, adică la plafonarea numărului de permise de muncă prin instituirea unor contingente anuale.

Adepţii iniţiativei afirmă că în momentul încheierii acordurilor de liberă circulaţie, guvernul şi parlamentul au apreciat că ar fi vorba de circa 10.000 de imigranţi pe an, iar în fapt ar fi circa 80.000 de imigranţi pe an, începând cu anul 2007. Ei mai afirmă că o asemenea rată a imigrării are şi multe alte consecinţe negative:

– presiune asupra salariilor în sensul diminuării lor, presiune asupra chiriilor din cauza ritmului insuficient de construcţii de noi locuinţe,
– densificarea circulaţiei rutiere şi feroviare,
– şomaj în creştere: este dublu printre imigranţi în raport cu totalul, povară sporită pentru sistemele de asistenţă socială,
– criminalitate în creştere.

Iniţiatorii cer ca guvernul să renegocieze cu UE şi AELS acordurile de liberă circulaţie.

Adversarii iniţiativei, printre care guvernul şi aproape toate partidele politice, argumentează că denunţarea acordurilor de liberă circulaţie va avea consecinţe foarte grave pentru economia Elveţiei. Denunţarea de către Elveţia a acordurilor de liberă circulaţie va face ca în interval de 6 luni membrii Uniunii Europene să denunţe la rândul lor acordurile comerciale de liber schimb cu Elveţia. Cum Elveţia exportă 56% din producţia sa către aceste ţări, consecinţele vor fi dramatice pentru întreprinderile exportatoare şi pentru gradul de ocupare al forţei de muncă.

Rezultate: 50,34% pentru suprimarea regulii de liberă circulaţie cu EU, 49,66% pentru păstrarea ei.

Participarea la vot a fost de 56% din alegători, foarte ridicată. Diferenţa de voturi este minimă – circa 19.500 dintr-un total de circa 2,9 milioane de voturi.

Guvernul a declarat că, fiind vorba de o decizie democratică, va face totul pentru a o traduce rapid în viaţă. Guvernul va elabora încă anul acesta o lege de aplicare a noului articol constituţional. Partidele care s-au opus iniţiativei cer guvernului să înceapă cât mai rapid tratative cu Uniunea Europeană pentru a păstra deschisă calea bilaterală.

UE a declarat că „regretă că iniţiativa pentru introducerea cotelor de imigrare a fost acceptată în cadrul acestui referendum. Acest fapt este contrar principiului de libera circulaţie a persoanelor între UE şi Elveţia. Uniunea Europeană va examina implicaţiile acestei iniţiative asupra ansamblului relaţiilor între UE şi Elveţia. În acest context se va ţine cont şi de poziţia guvernului elveţian faţă de rezultatul votului„.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Christina Vlad: (10-2-2014 la 08:38)

    Detailat, clar asa cum ne-a obisnuit domnul Leibovici.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (10-2-2014 la 10:12)

    La toate posturile tv din România s-a prezentat referendumul din Elveţia ca şi cum a avut o singură temā, şi anume cea a interzicerii emigrării spre Elveţia.

    Fără alte comentarii legate de procentajele de voturi exprimate contra sau pentru. Pur şi simplu se prezintă reaua voinţā a elveţienilor, care sunt contra emigraţiei spre ţara lor! Manipularea orientată a opiniei publice din România nu se dezminte !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Christina Vlad: (10-2-2014 la 11:27)

    Domnule Sfartz Pincu, nu doar în Romania discutiile despre acest referendum s-au axat pe emigratie, ci si în Germania. Martin Schulz, presedintele Parlamentului European este dezamagit de rezultate.

    http://www.welt.de/debatte/kommentare/article124686270/Die-Schweiz-ist-ein-geteiltes-Land.html

    http://www.spiegel.de/politik/ausland/gegen-masseneinwanderung-analyse-zum-votum-in-der-schweiz-a-952426.html

    http://www.spiegel.de/politik/ausland/votum-gegen-zuwanderung-eu-droht-schweiz-mit-konsequenzen-a-952441.html

    http://www.spiegel.de/politik/ausland/schweiz-stimmt-gegen-masseneinwanderung-analyse-a-952409.html

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 13:46)

    Din cîte am văzut eu la cîteva posturi TV, s-a comentat puțin și, ca de obicei, superficial, dar acesta este modul de lucru la toate posturile TV din România, ca atare analiza referitoare la Elveția intră în „normal”, să zic așa.

    Despre întrebări și despre răspunsuri putem comenta orice dorim, aș face însă o precizare esențială: Elveția este singura țară din lume (cert din Europa), unde baza sistemului politic constă și referendum, se fac cîteva pe an pe diverse teme, federale ori locale. Există, altfel spus, educația de a participa la asemenea chestionare periodice, există, implicit, obligația de a le respecta, indiferent dacă plac sau nu, indiferent dacă cei întrebați, cetățenii, „au răspuns bine”, conform indicațiilor partidului și statului sau „prost”, „imatur”, etc.

    Ca atare, orice discuție privind similitudinile cu referendum-urile din alte țări și, mai ales, cu cele (extrem de puține) din România mi se pare nu numai inutilă, ci de-a dreptul nerecomandabilă, deoarece s-ar putea crea impresia că și în România se pot face referendum-uri și că rezultatele lor sînt respectate.

    Rog a se observa, de exemplu, reacția din Spania la anunțul că s-ar face un referendum în Catalonia pe tema autonomiei/independenți (nu știu exact termenul folosit de catalani). Da, în context spaniol, acest preconizat referendum s-ar putea să nu fie democratic, dar cine definește dacă e sau nu democratic? Da, un răspuns preponderent pozitiv pentru independență ar putea declanșa o reacție în lanț greu de prevăzut, exemplul iugoslav nu e chiar așa de departe și nici chiar așa de imposibil cum pare multor naivi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Ion Ionescu: (10-2-2014 la 14:46)

    Entuziasmul pentru „proiectul-EU” s-a evaporat iar costurile lui devin tot mai evidente. S-a speram ca va sfarsi printr-un divort amiabil, ca Cehoslovacia nu ca Yugoslavia.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (10-2-2014 la 15:13)

    Domnul Sorin Paliga a remarcat esenţialul: mai democratic decât sistemul de consultare elveţian nici că se poate !

    Din păcate, acest sistem nu se poate aplica azi în ţările cu populaţie foarte numeroasă, imaginaţi-va un referendum pentru 1,5 miliarde de chinezi!! Există totuşi două câi de apropiere spre acest model. Prin internet, cu condiţia ca toată lumea să aibe acces facil. Sau de aplicat pe unităţi administrative mai mici, cu cumularea ulterioară a rezultatelor. Ar fi unul din avantajele regionalizării.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (10-2-2014 la 15:30)

    @Sfartz Pincu

    > Manipularea orientată a opiniei publice din România nu se dezminte !

    Nu este neapărat vreo sinistră manipulare, poate fi obişnuita superficialitate şi/sau incompetenţă şi/sau dezinteres, etc.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (10-2-2014 la 15:31)

    @Christina Vlad

    Am remarcat un aspect interesant din harta cu voturile pe cantoane, prezentată în primul link recomandat de Dvs., şi anume cantoanele orientate spre Est – majoritar contra emigrării, iar în cantoanele din spre Vest – aproape de două ori mai puţine, sunt împotriva emigrărilor spre Elveţia !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 15:39)

    Dacă vorbim numai despre problema limitării emigrației, votul a fost aproximativ 50/50 % și denotă, cum au observat mulți deja, victoria xenofobiei și intoleranței pe fondul teoriei „străinii ne vor lua locurile de muncă”. Reacțiile înalților demnitari ai EU este firească: acordurile EU-CH fac parte dintr-un ansamblu cît de cît coerent. În clipa cînd vii și faci pe deșteptul și strici edificiul, construit nu ușor, sigur că sînt reacții. Cineva observa, probabil corect, că elvețienii și-au tras un glonț în propriul picior. Probabil că da, efectele nu se vor vedea imediat, deoarece nivelul este foarte sus, dar, dacă vor continua în acest fel, pun bazele unei ruinări lente a unui edificiu îndelung construit.

    Completați acest succint tablou cu extinderea mișcărilor de „independență” din Europa (Catalunia, Scoția, Belgia), după ce exemplul iugoslav pare deja îndepărtat. Ce urmări vor fi? Mulți stau liniștiți, considerînd, naiv, că totul merge de la sine. Se înșală amarnic. Construcția actualei Europe nu a venit „de la sine”, ci reflectă eforturile a 3-4 generații, încă de la final de secol 19. Dacă unii vor considera că sînt, să zic așa, mai șmecheri și, ca atare, că pot șmecheri istoria fac o gravă eroare. Elvețienii sînt, totuși, oameni educați și inteligenți și pot drege busuiocul.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 15:43)

    @ „Entuziasmul pentru “proiectul-EU” s-a evaporat iar costurile lui devin tot mai evidente. S-a speram ca va sfarsi printr-un divort amiabil, ca Cehoslovacia nu ca Yugoslavia.”

    Vă faceți iluzii, divorțurile politice sînt, aproape totdeauna, violente. Cazul ceho-slovac a fost excepția care confirmă regula. DAcă scenariul dv. pornește de la premisa „ei, lasă, că găsesc ei [politicienii] soluția” s-ar putea să fie un scenariu nejustificat de optimist. Dacă UE se va rupe gradual, este evident ce va urma: extinderea influenței Rusiei spre vest, gradual, fin, treptat și ferm. Fără tancuri. Fără gulag-uri.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Ion Ionescu: (10-2-2014 la 16:31)

    @Sorin Paliga

    > „Vă faceți iluzii, divorțurile politice sînt, aproape totdeauna, violente.”

    Se poate si asta, de asta am scris „sa speram”. Cat despre Federatia Rusa, ea are probleme majore interne datorita crizei (catastrofei de fapt) demografice a populatiei slave-rusesti. Rusia nu mai e un pericol imperial, nu mai are forta biologica pentru expansiune, e mai curand anagajata intr-o lupta pentru propria supravietuire.

    Un link pe care l-am mai dat

    http://adevarul.ro/international/rusia/vladimir-putin-the-last-emperoro-1_52d7990fc7b855ff568640f1/index.html

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 16:57)

    @Ion Ionescu

    Suferiți de aceeași naivitate pe care au avut-o, între alții, Napoleon, Hitler și Antonescu. Din păcate, cu speranța dv. nu prea avem ce face, chiar nu ne este de vreun folos.

    Dacă aveți însă soliditatea convingerii că gîndiți bine, de perspectivă, vă puteți promova ideile. Soluția dv. îmi pare că readuce Europa la starea de după primul război mondial, Europa națiunilor independente, dar incapabile să gîndească mai departge decît spiritul tribal medieval.

    Îmi cer scuze dacă sînt abrupt, dar cred că trebuie să curm asemenea scenarii de-a dreptul imposibil de fericite: cum vă puteți imagina că ruptura UE ar fi una simplă, lină, duioasă? VA fi una dură, brutală și, evident, cu consecințe catastrofale pentru europeni. TOATE, dar ABSOLUT TOATE perioadele fertile și fericite din istoria Europei au fost perioadele multinaționale, ale imperiilor multiculturale, nu are triburilor migratoare. E așa de simplu…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (10-2-2014 la 18:56)

    @Ion Ionescu

    Este o naivitate să creadă cineva că Rusia şi ruşii vor renunţa vreodată la apucăturile lor „imperialiste” !

    Este suficient ca un rus să asculte actualul imn al Rusiei, în care s-a păstrat melodia imnului sovietic, că să-i revină în minte şi textul primei strofe din vechiul imn :

    „Uniunea de nezdruncinat
    De republici libere
    Strânse pe vecie
    De măreaţa Rusie !”

    Pentru ce au murit atâţia soldaţi ruşi în luptele din Afganistan şi republicile din Caucaz, dacă nu pentru păstrarea uniunii de „nezdruncinat” cu alte teritorii decât cele propriu-zise-ruseşti? Dar posesia Kaliningradului (Königsberg!), şi a zonei Transnistrene, şi Crimeia?, şi insulele Kurile?
    Lupul işi schimbā parul….

    Şi cine mai ameninţă azi cu un război-Rusia, de s-a apucat Putin să reînarmeze puternic armata rusă?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (10-2-2014 la 20:02)

    Corespondenta TV elveţiene la Bruxelles spune că două din cele 7 acorduri dintre EU şi Elveţia vor fi abrogate în curând: acordul pentru schimburile ştiinţifice şi acordul Erasmus. Acesta din urmă este un program de schimb de studenţi şi cadre didactice între universităţi.

    Cu câteva ore mai înainte fiica noastră povestea că o colegă de-a ei, asistentă universitară, a primit astăzi un telefon de la UE şi a fost anunţată că participarea ei la cursul de perfecţionare din Paris a fost anulată…

    Cine a spus că Uniunea europeană este o construcţie greoaie ? 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 20:03)

    Aș dori să mai adaug ceva: NU sînt antirus, încerc să gîndesc contextul și să intru în atmosferă.

    Dacă aș fi Putin, de ex., nici eu nu aș fi cedat Ucraina spre UE. E un principiu politic simplu: victoria înseamnă cucerire de teritorii. Cum să lase Rusia Ucraina? Face parte din arealul slav răsăritean, sînt acolo de peste un mileniu, ce lider politic rus ar spune „pa, asta e, du-te”. Faptul că URSS a cedat teritorii periferice foarte mici (Lituania, Letonia și Estonia) și, pur simbolic, Armenia și Gruzia, nu înseamnă că acestea sînt efectiv independente. Nici nu pot fi. Cum să fie independentă un țuști de țară aflată în vecinătatea unui colos?

    Scenariile fluid-blînde „eurosceptice” mi se par de-a dreptul hilare, în măsura în care prognoza tragicului poate fi hilară. Stupid-hilară este și afirmația că UE costă prea mult. Serios? Dar cît ar costa inexistența ei? A evaluat cineva? Eu da, empiric. Spargerea UE ar costa Europa infinit mai mult decît costă birocrația actuală. De fapt, ar costa inestimabil de mult…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 20:08)

    > „Cine a spus că Uniunea europeană este o construcţie greoaie ?”

    Gestul Elveției a fost perceput de europeni ca o palmă mitocănească greu de suportat, veți vedea curînd reacții mult mai dure decît aceasta. Deocamdată acestea sînt reacții mai degrabă simbolice. România și alte țări „foste” nu-și permit reacții așa de dure, dar alții nu se vor sfii. Europa este în criză încă, Grecia, Spania, Slovenia… nu au ieșit din criză. Să vii în asemenea momente și să faci gestul Elveției este, pt orice politician de bun simț, un gest impardonabil. Aici nu ne jucăm de-a democrația și de-a birocrația, ne jucăm de-a viitorul unei Europe Unite. Cine nu pricepe acest joc serios, greu și subtil să se ducă acasă să-și facă temele.

    Mi-e teamă însă că gestul xenofob al elvețienilor va fi urmat și de alții, curentul ăsta ia avînt, iar urmările sale pot fi, pe perspectivă medie și lungă, de-a dreptul catastrofale.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Ion Ionescu: (10-2-2014 la 20:41)

    @A.Leibovici

    > Cine a spus că Uniunea europeană este o construcţie greoaie ?

    Da, a fost o lovitura simbolica puternica pentru birocratia de Brusseles si fantezia lor comunitara. O sa urmeze si altele, nemultumirea e generala si vine primavara…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 21:14)

    @Ion Ionescu

    Fantezia asta comunitară datează din a doua jumătate a sec. 19 și s-a construit greu, greu de tot… situația de după primul război mondial a arătat cît de greu a fost.

    > „O sa urmeze si altele, nemultumirea e generala si vine primavara…”

    A, sigur că da, nu de politicieni imbecili ducem lipsă. Imaginați-vă, păstrînd proporțiile, că un premier israelian ar propune desființarea statului Israel ca să facă pe plac vecinilor arabi și să fie pace în zonă. Ceea ce propuneți dv., dacă pricep eu bine, este translatarea în Europa a unui asemenea „proiect” pacifist. Sau aveți alte scenarii?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 21:43)

    Dacă stau și mă gîndesc bine, bine de tot, cred că dl Ion Ionescu are dreptate: e nefericire și nemulțumire mare, dom’le, în Uniunea asta Europeană, spre deosebire de alte țări nemembre ale UE, unde lumea se bucură, dansează pe străzi, urlă de fericire: tot spațiul fost sovietic, Asia, America de Sud, chiar și cea de nord, e plină de oameni mulțumiți care înalță imne [mie îmi place acest plural, știu dă DEX dă, unic, imnuri] de laudă iubiților lor conducători pentru măiestria cu care acolo, în țările nemembre ale UE, curge lapte și miere pe canale, pe țevi, toți dansează de fericire, ce mai, bucurie mare, nu ca aici, în europa asta putredă și bătrînă, coruptă, cu angrenaje anchilozate care se vor vindeca, miraculos, prin ruperea uniunii în țări multe și mici, multe și mărunte care, prin ruptura asta, se vor umple de bucurie, de fericire, cu oameni plini de viață, de energie, de bani.
    Cred că acesta este scenariul propus, nu? sau nu pricep eu bine ceva? help me.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Christina Vlad: (10-2-2014 la 21:44)

    Domnule Sfartz Pincu, nu ma provocati sa discut despre Cortina de Fier pentru ca nu aveti nici o sansa sa va raspund. Va pot însa spune ca strainii din Elvetia se simt jigniti si socati. Fie ca este vorba de germani, italieni sau francezi ( de aceea sunt diferente de votare)

    http://www.sueddeutsche.de/politik/auslaender-in-der-schweiz-und-dann-kam-die-wut-in-mir-hoch-1.1884551

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ghita Bizonu': (11-2-2014 la 13:00)

    Ce distractiv ..

    Adica Frau Germnaia aia care nu prea are chef sa vaza prin batatura ei romani (desi romanii e cica „cetateni europenei” …) se da lovita in aripa ca elvetimeii nu mai vor germani …..

    A sa nu uit : Romania este membra a UE. Elvetia nu!!!
    Hm .. se aplica clause leonina da? Quia Germania sum!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Ghita Bizonu': (11-2-2014 la 13:28)

    Dle Paliga

    1
    cand scrieti Construcția actualei Europe nu a venit „de la sine”, ci reflectă eforturile a 3-4 generații, încă de la final de secol 19. samd, aveti in vedere si spre Wilkhem Kaiseeu, plus Moltke und Hindembrug?!

    Cumva va ganditi si la eforturile lu’ Stalin care era f fispus sa unifice Europa de la Atlantic la Vladivostock?!

    Stiti – mai degraba nu! – se poate sustine si ca cele 2 razboaie mondiale au fost duse impotrova unificari europene sub egida germanica. Sau chiar ca un razboi al unei uniuni ortodox-protestenate impotriva unei „Europe” bine-nteles catolica!

    2
    Exemplul iugoslav nu e chiar așa de departe și nici chiar așa de imposibil cum pare multor naivi. Pai zisul exemplu a fost o manipulare par d’ezemplu al celor care doreau .. unificarea pe baze confesionale (catolice)…. „sponsorii” principali fiind Germania, Austria, Ungaria si Vaticanul .. Destramarea Cehoslovaciei a avut cam acelasi substrat – sa faramiteze ca sa poata inghiti mai usor!! (prin 94 cand ELvetia a cumparat avionele F 18 a fost un referendum cam pe muchie – cica de ce sa cumparam arme cu care sa ne omoram intre noi?!? Strict autentic mi se pare ca citita in l’Express)

    Exemplul iugoslav este, dupa parerea mea, o incercare neresuita de a obtine o constiinta comuna „europeana” si sa paveze drumul spre Uniune. Ma rog, nu au obtinut decat un „consimtamant” inspaimantat – faceti asa sau Iugoslavia va cheama!!! A se vedea al doilea referndum olandez unde „DA” ul ptr UE s-a obtinut sub sloganul „intergrea este mai ieftina decat 2 sapatamani de razboi!!” {oare cine irma sa atace Olanda?! Manastire intr-un picior ghici…}

    Dupa cum stiti – mai degraba nu! – exista o teorie care zice ca un ianmic comun si un rezbel stimuleaza unitatea de interese si poa duce la aparitia/intarirea unei constiinte „nationale”. Deci Iugoslavia a fost un „avertisment” dur si in acelasi timp o incercare de a „uni” „Europa” impotrova unui dusman comun urmand ca dupa ce ar fi inmuiat ritual armele in sangele inamicului sa danseze un dans de scalp al noii constiinte europene … Victorie nu a fost, insa a trebuit sa apese pe tasta F1 help us Uncle Sam!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Sorin Paliga: (11-2-2014 la 13:50)

    @Ghita Bizonu’

    Simplificați lucrurile prea mult, iar comparațiile sînt scoase din context.

    Despre teoria conspirației în cazul Iugoslaviei și al Cehoslovaciei s-a tot spus, s-a și scris, în România era și, pe alocuri, mai este o temă de discuție. Cei care pedalează pe aceste teorii, posibile, nu țin seama de un lucru: de psihologia locală, de relațiile interumane. Aș putea paria pe sume mari și aș cîștiga că cei care susțin asemenea teorii nu au fost niciodată acolo și, dacă au fost, nu-i cunosc pe oameni, nu le știu limba/limbile, nu intră în dialog direct cu ei, cel mult prin translator. Eu am avantajul că, fără a vorbi toate aceste limbi slave, intru direct în atmosferă, dialoghez cu oamenii. Mă mai bîlbîi, mai greșesc vreo flexiune, dar intru în vorbă.

    Nu cunoașteți deloc contextul fostei Iugoslavii și nici al relațiilor ceho-slovace. Fricțiunile dintre cehi și slovaci sînt destul de vechi, pe asta au pedalat și sovieticii după invazia din 1968, iar aici nu e deloc vorba de diferențe confesionale. De altfel, după părerea mea, diferențele confesionale au avut un rol cu totul secundar în fosta Iugoslavia, afirmația că religia ar fi fost cauza principală a conflictelor, uneori sălbatice, este un clișeu ieftin. Cauza principală și, de fapt, unică au fost disputele interne în structurile puterii, ale partidului, ale securității și ale miliției, în special gustul banilor, împărțirea puterii prin avere. Cetățenii au căzut în capcana acelor jigodii care i-au manipulat fără scrupule.

    Cum vă imaginați oare că acolo, în fosta Iugoslavie, cetățenii au avut arme la discreție cu care s-au omorît unii pe alții? cine a distribuit acele arme? Doar nu vă imaginați că în fosta Iugoslavie medicii, inginerii, profesorii, muncitorii… aveau mitraliere sub pat și în dulap?! și, cum observau ceva, pac la războiu?

    Ca să închei: tragedia fostei Iugoslavii a fost cauzată de fostele structuri de putere care s-au încăierat pe împărțirea banilor, pe avere, exact cum a fost și în România în primele luni după căderea lui Ceaușescu, numai că în România situația a fost mai controlabilă, vectorii de putere au fost mai uniform distribuiți: Iliescu și echipa lui. Punct. Fără comentarii. Cine a comentat, a primit o ghioagă în cap de la „mineri”. În fosta Iugoslavie, vectorii de putere au fost haotic distribuiți și, pînă s-au re-coagulat, au murit zeci și sute de mii de oameni.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Ghita Bizonu': (11-2-2014 la 14:24)

    Dle Paliga

    dumeavoastra aveti a explica nu ca Ilescu samd, ci ce intelegeti prin eforturile de unificare incepute in sec XIX!!! Adirmatia cu sec XIX va apartine, sustineti-o sau abandonati-o!

    Apoi ar mai trebui sa refectati asupara micii bizarerii ca dupa 1950 religia catolica a fost implicata in prea multe conflicte civile..

    Sau de sprijinul primit de docturul ala de batut la talpi, securistu Tudjman!!

    Si nu este teorie a conspiratiei este ce se vede. Plus ceva lectura de presa straina …

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Sorin Paliga: (11-2-2014 la 14:52)

    @Ghita Bizonu’

    Nu am ce explica aici despre sec. XIX, cine dorește, adică și dv., citiți istoria celei de a doua jumătăți a sec. 19 în Europa.

    Vă recomand, între altele, jurnalul lui Scotus Viator (Robert William Seton-Watson), agent al Foreign Office și cel însărcinat cu negocierile din zona Europei Centrale în epocă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ghita Bizonu': (11-2-2014 la 19:44)

    Sorin Paliga

    Nu stiu ce importartanta avea ala Scotus Viator in materia discutata.

    Am insa placerea de a va aminti ca obsesia cu unitatea Europeana dateaza cel putin de la Carol Magnul.

    Apoi din ce stiu Aviator ala s-a cam ocupat si cu dezmembrarea ..

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (11-2-2014 la 20:21)

    @Ghita Bizonu’

    Sînteți, fără doar și poate, de o impresionantă erudiție, ne plecăm umili.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (11-2-2014 la 22:34)

    @Sorin Paliga

    Scrieţi, pe deoparte:

    > există … obligaţia de a le respecta [rezultatele votărilor], indiferent dacă plac sau nu, indiferent dacă cei întrebaţi,
    > cetăţenii, „au răspuns bine”, conform indicaţiilor partidului şi statului sau „prost”, „imatur”, etc.

    iar pe de alta:

    > votul … denotă … victoria xenofobiei şi intoleranței pe fondul teoriei „străinii ne vor lua locurile de muncă”

    Remarcabil…

    Din ce am citit, mai toţi cei cărora nu le plac rezultatele votului, care nu le găsesc conforme „indicaţiilor partidului şi statului”, le atribuie „xenofobiei şi intoleranţei”. Este surprinzător, deoarece astea nu sunt singurele motive posibile pentru a fi pentru controlul imigraţiei, iar după ştiinţa mea încă nu au apărut studii care să arate care au fost de fapt motivaţiile votanţilor de duminică…

    > Reacţiile înalţilor demnitari ai EU este firească…

    Bineînţeles că este firească — în contextul concepţiei lor a Uniunii Europene ! Dar, aşa cum am mai susţinut şi altă dată, U.E. de astăzi este un construct greşit: ea trebuia să se limiteze la a permite tuturor celor care doresc să facă comerţ între ei, indiferent de ţară, s-o poată face fără restricţii (vamale, protecţioniste). Asta NU duce la conflicte, chiar dacă ţările diferă ca mentalitate (hărnicie, etc.).

    Conflictele apar când uniunea este prea strânsă şi face posibil ca unii să trăiască pe spinarea altora.

    Faţă de Elveţia, Uniunea Europeană funcţionează astfel:

    „vreţi să dau voie cetăţenilor mei să vândă şi să cumpere în Elveţia (mai mult sau mai puţin) nestingherit? Atunci, în afară de fapul că trebuie să respectaţi normele tehnice, sociale, etc. prescrise de noi, mai trebuie să ne deschideţi accesul automat la… toate conturile bancare pe care le au cetăţenii noştri în băncile din Elveţia”.

    Eu cred că asta se numeşte şantaj, şi anume unul în care ostatecii sunt chiar cetăţenii ţărilor U.E.

    Dorinţa unei uniuni strânse a apărut din ambiţia ca Europa să poată face cu succes concurenţă Statelor Unite; de aceea UE tinde să realizeze o uniune tot atât de strânsă ca cea între statele ce compun Statele Unite. Ceea ce este problematic din mai multe puncte de vedere, şi în primul rând pentru că uniunea se face pe baze etatist-dirijiste, iar nu pe baze minimaliste şi liberale.

    > Europa este în criză încă … Să vii în asemenea momente și să faci gestul Elveției este, pt orice
    > politician de bun simț, un gest impardonabil. Aici nu ne jucăm de-a democrația și de-a birocrația, ne jucăm de-a
    > viitorul unei Europe Unite.

    Întrebarea este: cât de strâns unită trebuie şi, mai ales, poate să fie Europa? În discuţia la care am dat un link mai sus v-am pus această întrebare, dar nu m-aţi răspuns. În privinţa lui „trebuie” nu aţi fost convingător cu argumentarea că un nou război european poate fi evitat numai printr-o uniune atât de strânsă ca cea de acuma…

    În legătură cu teribilele represiuni care se vor abate, zice-se, asupra Elveţiei, nu trebuie uitat că comerţul E.U. cu Elveţia există numai pentru că oamenii şi firmele din E.U. sunt interesate în acest comerţ şi vor reuşi, poate, să-şi apere interesele la EU. Dacă nu vor reuşi şi oamenii şi guvernele vor vedea cum EU ignoră interesele cetăţenilor lor proprii şi cum martirizează o ţară care nu vrea o uniune aşa de strânsă, este posibil ca Uniunea să înceapă să se destrame pe la unele cusături…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (12-2-2014 la 05:14)

    @ Al. Leibovici

    Da, exact, ceea ce dv. vă apare „remarcabil” (adică, presupun, spun ironic și pe un ton superior) este cît se poate de simplu: Da, așa gîndesc elvețienii, ceea ce nu înseamnă că modul lor de a gîndi și de a vota place și altora, adică oficialilor din UE. Așa gîndesc, așa au votat, cu o notă mare de xenofobie. Puteți dezvolta ce vi se pare anapoda aici? Bun, poate „xenofobie” nu e cuvîntul potrivit. Dacă românii, să zicem, ar fi votat așa, ar fi xenofobie, dacă elvețienii o fac, se cheamă cum?

    În rest, comentariul dv. pe baza celor scrise de mine este, ca mai totdeauna, inutil, deoarece nu mi-am propus să scriu ca să vă fac pe plac.

    Cred că reiese clar din cele spuse de mine, dacă e nevoie să mai adaug ceva, că respect votul elvețienilor, luat global. Este de discutat (și s-a discutat) de ce pt limitarea fluxului uman au votat preponderent zonele rurale germanofone din est (așa au votat, acum ceva ani, pt intrarea în UE). Elveția, deși strict formal nu face parte din UE, este – de facto – membru al UE.

    Despre cît de unită sau de dezunită ar trebui să fie UE este o chestiune de discutat. Dacă dv., dle Leibovici, vă imaginați o Europă a viitorului în care unul dansează vals, altul ceardaș, altul cu Katyusha în mînă este dreptul dv., puteți face un eseu pt asemenea viziuni.

    Eu nu am spus „teribile represiuni”, am spus că supărarea va continua. Da, sigur, politica mondială e făcută de marile firme, de marile corporații. A, astea fac bine cînd e vorba de România ori de Bulgaria, sînt expresia capitalismului dezvoltat, dar nu mai fac bine cînd e vorba de Elveția, unde locuiți dv.

    Dacă pricep eu bine din cele scrise, dv. v-ați fi așteptat ca, după acel vot (strîns) al elvețienilor, reprezentanții UE să cadă în fund de extaz și să spună „o, Elveție măreață, bravo, ai votat frumos, mulțumim”. Sau cum credeți că ar fi trebuit să fie reacțiile.

    În final, haideți să facem un scenariu. Să presupunem că, în acest an, vor avea loc x referendum-uri și: Catalunia și Țara Bascilor se separă de Spania; Belgia se împarte în două; UK în 2-3 țărișoare; Ucraina în două etc… Cum va arăta, după dv., Europa de anul viitor?

    Mulțumesc pt ampla analiză, plec la facultate luminat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Sorin Paliga: (12-2-2014 la 06:40)

    Ar fi fost efectiv interesant, dle Leibovici, să dezvoltați pe diferența de atitudine între estul germanofon și vestul francofon, de ce Herr Hans dorește limitare, iar Monsieur Jean nu dorește limitare; de ce Hans din este nu dorește intrarea CH în UE, iar Jean o dorește… Astea mi se pare atitudini demne de analiză.

    În rest, vă revoltă cînd UE șantajează Elveția dar nu v-a revoltat și nu vă revoltă cînd a șantajat și șantajează România. Firesc, locuiți acolo, eu aici.

    În sfîrșit, dacă vă repugnă așa de mult birocrația și atitudinile din UE, aveți opțiunea să vă mutați în Bosnia ori în Macedonia, de ex. Nici așa nu e bine, nu-i așa? Avînd în vedere că mă analizați și ne analizați așa de superior pe toți cei care scriem aici, de ce nu ne expuneți, mai bine, părerile dv. despre felul ar trebui organizată Europa asta prăfuită, coruptă, șantajistă? Mi se pare mai util pt cititori decît să citească părerile dv. despre părerile lui Paliga.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Christina Vlad: (12-2-2014 la 07:43)

    Domnule Leibovici, în general va dau dreptate pâna la conturile bancare elvetiene.
    Zeci de ani, Elvetia a fost privita ca un paradis al banilor negri si complice la evaziunile fiscale.

    Masurile luate de Europa nu-l afecteaza pe europeanul cinstit.În timp ce eu, ca majoritatea germanilor, completez anual zeci de hârtii si declaratii cu fiecare banut câstigat, altii, care nu îsi pot justifica provenienta banilor, i-au ascuns în bancile elvetiene.

    Cu ce va deranjeaza accesul la cont ?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ghita Bizonu': (12-2-2014 la 10:22)

    Sorin Paliga

    din pacate dvs ca erudit aveti o privire mioapa…. Istoria ideilor incepe inainte de revolutia Franceza sau de Pacea de la Westfalia… iar ce se numeste azi unitatea Europei este continuarea vechiului vis al restaurarii Imperiului Roman ..

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (12-2-2014 la 13:04)

    @Ghiță Bizonu

    De acord, pot fi miop, dacă și dv. acceptați ipoteza că puteți fi ambliop.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (12-2-2014 la 13:33)

    Așadar, ca să accept umil și supus votul minus primit, aștept un comentariu pertinent despre:

    – diferența semnificativă de vot între estul germanofon și vestul francofon; cum se explică? ce spun sociologii?

    – pe fondul respectului pt votul într-un referendum, mai ales cînd e vorba de Elveția, cum ar trebui, din perspectiva elvețiană, să reacționeze oficialii UE la votul elvețian? UE și CH se află, de mulți ani, într-un sistem de acorduri care au coerența lor internă, inclusiv în ceea ce privește fluxul uman spre CH și dinspre CH; dat fiind faptul că rezultatul (strîns) la referendum modifică substanțial acordurile, cum ar trebui ele revizuite/corectate/amendate?

    – dacă CH a organizat un referendum pe tema fluxului uman, ar trebui, prin simetrie, să facă la fel și măcar vecinii Elveției? sau ei nu ar trebui să facă, deoarece la ei nu sînt uzuale? dar dacă ar face, totuși, un referendum, iar rezultatul ar fi nefavorabil Elveției, ce ar trebui să facă CH? politicienii, cetățenii…

    – UE este organizată, bine sau rău, cu o anume coerență internă; și intrarea statelor în UE are coerența ei, bună sau proastă; nu discut acum dacă pt RO și pt BG au fost criterii corecte sau nu, au fost niște criterii, au intrat; ulterior a intrat și HR, a doua după SLO din spațiul fostei Iugoslavii; în jocul de bridge există o regulă: mai bine un plan de joc prost decît lipsa unui plan de joc; așadar, pe fondul acestui referendum în CH, care ar fi noul plan de joc? cum ar trebui procedat?

    – birocrația asta a UE, a NATO a avut rezultate clare și evidente: nu a fost niciun conflict major în Europa (spațiu fostei Iugoslavii a fost, din fericire, un caz izolat, deocamdată cel puțin), nu a fost un conflict est-vest, comunismul a picat, vestul a cîștigat etc…

    Multora de pe acest forum li se par toate acestea niște banalități, nivelul de trai tot mai bun (inclusiv în Europa fostă comunistă, deși tot felul de impostori spun contrarul) arată ce înseamnă coerența politică, așa cum e ea, cu lacune. Care ar fi coerența de perspectivă a unei Europe dezunite, fără UE, cu state multe și mici și micuțe, cu monede naționale, cu viziuni limitate? Văd că nimeni nu scrie pe tema asta, scrie doar pe tema că UE e depășită, e prăfuită, trebuie desființată… Serios? ia dezvoltați mai departe, stimați analiști.

    Nu mai discut despre alt referendum interesant, cel cu avortul și cheltuielile. Foarte interesant rezultat, iată o temă de discuție cu adevărat serioasă. Dacă e serioasă…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (12-2-2014 la 22:30)

    @Sorin Paliga

    Scrieţi:

    > … spu[s] ironic și pe un ton superior

    > comentariul dv. pe baza celor scrise de mine este, ca mai totdeauna, inutil, deoarece nu mi-am propus să scriu
    > ca să vă fac pe plac.

    > Dacă dv., dle Leibovici, vă imaginați o Europă a viitorului în care unul dansează vals, altul ceardaș, altul cu
    > Katyusha în mînă[?!] este dreptul dv., puteți face un eseu pt asemenea viziuni.

    > Mulțumesc pt ampla analiză, plec la facultate luminat.

    > vă revoltă cînd UE șantajează Elveția dar nu v-a revoltat și nu vă revoltă cînd a șantajat și
    > șantajează România.

    > dacă vă repugnă așa de mult birocrația și atitudinile din UE, aveți opțiunea să vă mutați în Bosnia ori
    > în Macedonia, de ex.

    > mă analizați și ne analizați așa de superior pe toți cei care scriem aici,

    > ca să accept umil și supus votul minus primit, aștept un comentariu pertinent despre…

    Domnule Paliga, din cele de mai sus se vede că sunteţi ititat, pornit şi enervat.

    Eu nu sunt interesat în discuţii sub această atmosferă – am mai avut şi nu au dus nicăieri. Eu mă aştept ca fiecare din noi să discute ideile şi argumentele celuilalt, calm şi civilizat.

    Voi răspunde la întrebările/comentariile/argumentele dv. doar în măsura în care veţi răspundeţi dv. la ale mele. Puteţi să le luaţi la rând sau să alegeţi cele care vi se par mai fundamentale, apoi citaţi-le (ca să ştiu şi eu şi dv. despre ce vorbim) şi comentaţi-le.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (12-2-2014 la 22:56)

    @Christina Vlad

    > Cu ce va deranjeaza accesul la cont ?

    În contextul acela NU accesul la cont mă dernja. Mă deranja că se negocia un subiect – comerţul liber între cetăţenii EU şi ai Elveţiei – iar EU pune o condiţie într-un domeniu care n-are nicio legătură cu acel subiect. De aceea am folosit cuvântul „şantaj” care, la modul cel mai general însemnă conexarea a două condiţii fără legătură logică între ele („mă propui deputat sau o dau la „Războiul” 😉 ).

    Dacă ar fi spus, de exemplu, „suntem de acord să acordăm libertate elveţienilor de de a exporta în EU, dar atunci vrem şi noi ceva – libertatea EU de a exporta în Elveţia”, aş fi găsit normal.

    P.S.: Despre subiectul acces la conturi bancare putem discuta separat

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (13-2-2014 la 05:11)

    Nu sînt absolut deloc iritat. Am scris că nu au rost comentariile dv. la comentariile mele, nu cred că interesează pe nimeni, cititorii ACUM.tv pot interpreta singuri. Era vorba despre analiza votului din Elveția (pe tema limitării fluxului uman) și despre reacțiile oficialilor UE. Unde vedeți iritare?

    Faptul că elvețienii au votat cum au votat e, evident, treaba lor, dar nimeni nu poate interzice analiza datelor. Mi se pare ciudat că nu analizați tocmai partea cea mai interesantă, de ce există, de fapt persistă, o diferență semnificativă dintre percepția din zona germanofonă și cea din zona francofonă – este același bazin electoral de acum cîțiva ani, care s-a opus aderării la UE, fapt care a condus la un soi de aderare „pe furiș”, zgîlțîită acum de acest referendum total aiurit, chiar dacă „elvețian”.

    Părerea mea este rezultatul referendumului fie va fi scos ușor-ușor pe ușa din dos ori, dacă se va insista pe respectarea lui, se va face la nivel cantonal: cantoanele care au votat contra limitării fluxului uman vor continua să-l accepte, cine a votat pentru îl vor pune în aplicare (cum? nu știu, poate aflați dv.)

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (13-2-2014 la 05:13)

    Cît privește șantajul: păi aderarea României la Schengen nu era condiționată de chestiunea justiției, a apărut „din mers” și tot pe stil șantaj sau, mă rog, pe acolo. Nu că chestiunea justiției nu ar fi foarte importantă…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ion Ionescu: (13-2-2014 la 09:18)

    the politics of fear and the real danger

    http://www.opendemocracy.net/cas-mudde/european-elites-politics-of-fear

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (13-2-2014 la 10:25)

    Deci, să reluăm: nu e vorba de iritare, e vorba de analiza datelor, respect de interpretarea votului și de urmările sale.

    1. Elveția este, fără doar și poate, o țară privilegiată din toate punctele de vedere: nu a avut războaie de vreo 8 secole (cred), are un masiv flux de capital (inclusiv de bani negri și nu puțini), un flux uman, fie temporar (turistic), fie permanent (în general, skilled work).

    2. UE a încheiat acorduri cu CH tocmai pornind de la privilegiile CH: pe de o parte, să respecte votul anti-UE (două referendum-uri, tot pe muche și decise tot de zona germanofonă) și, în același timp, să consacre că CH este, de facto (căci de iure nu poate fi) membră a UE.

    3. În clipa în care organizezi un referendum pe o temă care implică revizuirea unor acorduri internaționale, apăi de gîndești: ce fac dacă?… Nu cred că reacțiile oficialilor UE au fost încropite duminică seara ori luni dimineața, erau pregătite mult pe baza sondajelor de opinie, se știa că votul va fi strîns și putea fi nu 50,5/49.5 ci 49,5/50,5. De fapt, reacțiile erau pregătite numai pt varianta care a cîștigat, nu pentru cealaltă. Ca atare, ipoteza că EU a reacționat așa, brusc, nu rezistă unei analize, reacțiile erau pregătite pe scenariul A, cel mai probabil (dar, la un vot așa strîns, putea fi ușor și invers).

    4. Relațiile dintre UE și CH sînt reglementate prin acorduri negociate și rezonabile prin care în niciun caz CH nu iese în dezavantaj. Apoi, pornind de la răsfățul de care s-a bucurat CH de-a lungul secolelor, în niciun caz nu se poate vorbi de șantaj, asta e așa, un moft stilistic.

    Referendum-urile din Elveția meritau, cred, o analiză mai serioasă, între altele:

    – distribuția pe bazine electorale și persistența unei majorități anti-EU în zona germanofonă față de zona francofonă;
    – semnificația deciziei de a face un referendum care implică revizuirea unor tratate externe;
    – interpretarea votului din perspectiva xenofobiei (înțeleg că nu e xenofobie; bun, de acord, dar ce este? dacă un asemenea referendum s-ar fi făcut în RO ori în BG ori în HU și ar fi avut același rezultat, caracterizarea ar fi fost de xenofobie.
    – Alte detalii de analiză.

    Referendumul vine pe fondul unei isterice campanii xenofobe din UK generată de liberalizarea pieței muncii după 1 ian. 2014, iar scenariile britanice erau că un puhoi de români și de bulgari va invada plaiurile bătrînului Albion. Nu a fost niciun puhoi uman, a fost un puhoi de ape, Cerul le-a dat din belșug ce au anticipat, un puhoi, dar nu uman, ci lichid. Brusc, se pare că nu mai vorbesc de amenințarea româno-bulgară asupra Albionului, dar isteria xenofobă au transferat-o în Elveția, parțial măcar și în alte zone ale Europei, măcinate de pasiuni mici, micuțe și mărunte.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (13-2-2014 la 11:27)

    „the politics of fear and the real danger”

    Sigur că, omul de bun simț, a se citi politicianul de bun simț, pune totdeauna în față și un scenariu neplăcut, tragic chiar, deoarece este de bun simț să admiți că lucrurile nu merg totdeauna așa cum am dori, iar uneori pot merge mult mai rău decît am admite într-un scenariu pesimist.

    Problema analizei în istorie este că totul se repetă, dar nu se repetă totdeauna identic, se repetă tipologic, problema este să identific tipologia specifică, ceea ce nu este totdeauna ușor.

    Într-o structură relativ nouă și încă nesudată, cum este UE, pericolele – reale sau imaginare – pot veni din multe direcții și pot avea cauze și dezvoltări imprevizibile. Despre falsele probleme s-a mai vorbit aici. Cu riscul de a primi iar nu știe cîte puncte negative, mie mi se pare evident că, în Europa de azi, antisemitismul ori comunismul (în sensurile lor tradiționale) nu mai sînt o problemă, sînt chestiuni istorice, nu un pericol, nici măcar un pericol secundar.

    Într-o structură multinațională, multiconfesională și pluralistă este esențial să găsești liantul care să facă să funcționeze structura, dacă ea nu este motivată, apar gripajele și, în final, sfîrșitul. Ca atare, este simplu să estimezi, de ex., că re-scindarea UE în mici stătulețe, unele chiar mai mici decît cele de după primul război mondial și reintroducerea monedelor naționale înseamnă, nu pe termen lung, ci pe termen foarte scurt începutul unei perioade de conflicte, inclusiv de conflict armat. De ce? Păi e simplu, ajungem exact la situația de după 1920, ba chiar la una și mai îngustă și mai supusă marilor probleme. Dar, deja, reiau o temă deja discutată.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (13-2-2014 la 16:12)

    Referendumul din Elveţia văzut din Franţa: masă rotundă pe France 5 (11 februarie) – „Faut-il boycotter la Suisse?”

    http://www.france5.fr/c-dans-l-air/europe/faut-il-boycotter-la-suisse-40877

    Rămâne online doar câteva zile…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (13-2-2014 la 17:59)

    Emisiunea este, desigur, interesantă. Ea confirmă, pe de o parte, ceea ce știam: extinderea ideologiei xenofobe, indiferent cum o numim; reacția unui popor cu un nivel înalt de viață la imigrație, teama că imigranții le vor modifica stilul de viață etc.. Indică faptul că, dincolo de vorbe frumoase (democrație, toleranță bla-bla-bla) se ascunde reacția automată contra străinilor care „ne modifică modul de trai”. Exact la fel spunea și Vadim Tudor în epoca lui de glorie și era taxat drept xenofob, antisemit etc. Fiind vorba de elvețieni, deocamdată termenul folosit de cîteva ori, chiar de elvețieni, a fost „honte” (rușine). Vai, impresionant…

    Discuțiile pot continua. De ce, de ex., cantoanele francofone au fost preponderent împotriva limitării fluxului uman, dar cele germanofone da, mai ales bazinele rurale.

    Da, știm, băncile elvețiene stochează, probabil, laundry money în cantități mari (aștept detalii), acești bani contribuie la bunăstarea Elveției, și asta o știm.

    Așa cum observa cineva, majoritatea (fragilă, e drept) a elvețienilor reflectă extinderea ideologiei naționalist-xenofobe, al cărei precursor era Vadim Tudor în anii ’90 și după 2000. Evident, nu compar superba Elveție cu amărîta Românie, dar se arată, cu această ocazie, felul cu UE și Elveția tratează diferențiat situațiile, arată dubla măsură a analizei, arată aroganța și șmechereala celor puternici pe seama celor săraci. Nu e bine… nu e deloc bine.

    Recomand vizionarea mesei rotunde, fie și numai pt a vă confirma ceea ce știați.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (14-2-2014 la 11:55)

    Sînt foarte curios cum vor implementa autoritățile elvețiene rezultatul acestui referendum. Eu anticipez că-l vor trage, pe șest, pe o linie moartă, apoi va fi dat uitării. Dacă cineva cumva îl va scoate iar la suprafață va trebui însă găsită soluția juridică. Ea va fi negociată și, cumva, se va ajunge la un consens. Nimeni nu are vreun interes să zgîlțîie prea tare Elveția, doar e bănet mult acolo.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • musat: (23-2-2014 la 21:09)

    Et in Elvetia ego!

    Suna provincial si semi-chiar analfabet dar si eu am legatura cu aceasta denumire.

    Ceea ce a urmat referendumului este spectrul sanctiunilor UE catre ratacitoarea Elvetie despre care s-a considerat ca trebuie pedepsita ca aviz amatorilor.

    UE a lovit in centrul democratiei.

    Cuvintul care incepe cu U si pe care nu indraznesc sa-l scriu sau sa-l rostest contine multe pacate totalitare.

    La sediul UE se considera ca italienii sunt neseriosi si afemeiati, irlandezii betivi, englezii gay si betivi si inscesti, spaniolii si portughezii inferiori si trindavi, francezii banditi si numai nemtii si finlandezii demni de rasa nordica.

    Nimeni din UE nu reactioneaza la incalcarea drepturilor omului chiar in Europa, sa nu mai spunem in alte locuri.

    Toti din UE aduc osanele birocratiei corupte care a distrus economia vechiului continent dar incurajeaza spiritul original al U mostenit de la Lenin, Stalin si Brejnev.

    Daca lucrurile mergeau altfel, azi actuala cancelara a puterii hegemonice ar fi fost tot prim-ministru al unei puteri tot hegemonice numita Republica Democrata si tot asa ar fi actionat.

    Acum cancelara da semne de concretizare a palmelor date Elvetiei:
    – sanctiuni economice care au inceput cu programe de finantare a schimbului de studenti Program Erasmus si cuprind birse studentesti, de cercetare, locuri de munca a oamenilor de stiinta elvetieini, si se largeste.

    Aceste masuri pugnitive nu alimenteaza valul si asa crescut al euro-scepticilor, ci mai rau, al euro-realistilor care isi pun intrebari practice.

    Este UE infailibila, pe deasupra logicii si nu suporta nici o deviatie si nici o idoiala sau Spinoza a fost interzis ca anti-UE ?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (24-2-2014 la 07:06)

    @musat

    Viziunea dv., stimate coleg de discuții, îmi aduce aminte de benzile desenate din copilărie, în care eroul principal, Făt-Frumos (Elveția) se luptă cu monstrul multicefal (UE), iar acesta din urmă, prin tertipuri și șmecherii, îl învinge pe F.F.

    În realitate, Elveția a fost, este și va fi răsfățata Europei, benzile dv. desenate reflectă un sentiment antigerman, cum le vedem în multe țări precum Grecia ori Cipru. Mă rog, fiecare are dreptul să iubească și să urască pe cineva, atît timp cît nu recurge la violență și la crimă. Totuși, veți recunoaște că cineva mai trebuie să fie și serios și să mai și muncească în Europa asta, nu numai să sugă fonduri imense prin șmecherii, cum s-a întîmplat în multe țări.

    Cît privește, concret, relațiile UE-CH, ele au fost reglate de-a lungul ultimilor ani printr-o serie de acorduri. Acestea au valoare juridică și obligații de ambele părți. În clipa în care o parte încalcă aceste acorduri, mai degrabă din răsfăț, nu de nevoie, este evident că partea cealaltă îi spune „prietene, te-ai sucit, mă sucesc și eu”. Ce vi se pare nefiresc aici?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • musat: (27-2-2014 la 20:29)

    Partea juridica este un aspect interesant si in acest sens exista prevederi pentru fiecare situatie si in mod in mod normal se aplica reciprocitate.

    Sactiunile insa sunt aplicate in alte domenii si inca dintre cele fara nici o legatura cu chestiune in disputa.

    Nu are nici o legatura programul in domeniul invatamintului cu domeniul vizat de acorduri si plebiscit.

    In final sanciunea este sanctiune si inseamna presiune si nu se poate masca. Pina la proba contrarie elvetienii sunt cit se poate de nevnovati si si de Prislea cel Voinic.
    Generalizarii de vinovatie in masa se aplicau si in roma antica cind se decima cite o legiune sau se trecea printre rinduri.

    Mai curind Germania incearca o abordare diplomatica a problemelor si bine face intrucit de la inceput trebuia sa existe un dialog.

    Si extremele din Elvetia par sa fie determinate de criza care pot face pe unii politicieni sa vada o potentiala piata electorala si un subiect care sa fie exploatat.

    Cit priveste „Hydra cu sapte capete” ca reprezentare a UE, ar trebui sa o am in vedere, desi in moemntul de fata inca am rezerve ca a r fi asa sau cel putin sper ca este altfel.

    Totusi Spinoza ne invata sa ne gindim si sa avem indoieli si asupra subiectelor sensibile.
    Daca gindim precum anglo-saxoni atunci UE este un monstru brocrati un fel de sinteza a birocratiei din tot continentul fara de care economia ar fi fost mai libera.

    Dupa decenii de zbateri si programe pentru dezvoltarea continentului cu fonduri enorme, Europa este in criza cu somaj si fara suflu economic.

    In schimb in Elvetia un profesor universitar este platiti cu 30% mai mult decit presedintele Frantei iar o magazionera cu 2.900 echivalent in euro.

    Formarea profesionala este serioasa si cu rezultate concrete.

    Cauza consta in faptul ca elvetienii sunt gospodari, pe cind birocratii europeeni dau cu fondurile de azvirlita, ba le mai si folosesc ca sa unga pe unul si pe altul si chiar intregi categorii de clientele politice.

    Exemplul cu programul de studii este exact detaliul semnificativ si cineva spunea ca pericolul se asunde in detaliu.

    Imi aduc aminte despre o masura interesanta a UE la inceputul anilor 2000 cind Comisia si comisarii nu au putut sa justifice lipse de bani si fonduri si nu stiau unde au mers iar prima masura a fost sa-i tirmeata acasa pe comisari in special in functii de ministrii tocmai ca sa continue opera de gestionare deficitara.

    In sfirsit, orizontul pentru economia Europei este foarte sumbru, nu are suflu si este sufocata de birocratie, taxe, concurenta si lispa de motivatie. Parca totul este facut sa descurajeze economia.

    Ieri a fost difuzat pe TV5 un documentar despre Evetia. Acolo se vede ca si elvetienii sunt oameni cu calitati, defecte si pamblicarii lor.

    Eu locuiesc intr-un loc care se numeste Noua Elvetie. Cunoscutii ma ironizeaza spunind ca sunt imigrant elvetian.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (28-2-2014 la 06:17)

    @musat

    Incorect: tocmai partea juridică, de drept internațional și de relații diplomatice, este cea mai importantă, deoarece relațiile dintre state sunt, în măsura în care statele nu sunt conduse de glumeți și de ageamii, normate de documente.

    > „Nu are nici o legatura programul in domeniul invatamintului cu domeniul vizat de acorduri si plebiscit.”

    Greșit. Programul Erasmus vizează schimbul de studenți și de profesori în cadrul UE și, evident, intra și Elveția pe baza unui acord separat. Dacă Elveția l-a denunțat unilateral suportă consecințele.

    În rest, că „nu are suflu” (Coreea de Nord, după părerea dv., are suflu? sau Venezuela? sau Bosnia? – astea au suflu?) și alte bla-bla pe care le invocați, invocați-le liniștit, nu au nicio relevanță într-o discuție serioasă.

    Știu că vă supărați, dar vă trece, sper.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • musat: (28-2-2014 la 10:11)

    In trecut copii spuneau <>
    Sanatate!
    Multuemsc

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.197.171.35