Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Polemica



 

Un nou înţeles al „Unirii”

de (31-1-2014)
33 ecouri

Andrei-PlesuPentru români, „unirea” e un cuvînt sacru. Sărbătorim unirea Principatelor şi unirea Ardealului cu ţara, visăm la o reunire cu Basarabia şi ne proclamăm vitejeşte unirea-n cuget şi simţiri. Pe scurt, „pe-al nostru steag e scris unire”. Pentru politicienii de azi, cuvîntul a devenit însă mai curînd un ornament electoral, un reflex tîrziu al manualului de liceu.

Iar de curînd i-au schimbat sensul, recurgînd la eficienta tradiţie a limbajului de lemn. Nu mai unificăm suflarea românească, ci administraţia unor instituţii. Şi nu mai vorbim de „unire”, ci de „comasare”. Motivaţia nu mai este nici ea o nobilă nevoie de solidaritate, ci „reducerea cheltuielilor bugetare”.

Guvernanţii par să trăiască o adevărată euforie a aglutinării. Din cîte probleme au pe cap, au ales să se ocupe asiduu de „risipa” din cultură. Soluţia e să înlocuim instituţiile existente cu un fel de gospodării colective pe domenii. Unim, de pildă, Opera cu Opereta şi eventual cu Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Constanţa şi cu Centrul Naţional al Dansului. Apoi unim Muzeul Ţăranului Român cu Muzeul Satului şi cu o bucăţică din Muzeul Antipa. Se vorbeşte şi despre perspectiva unirii Muzeului Naţional de Artă Contemporană cu Muzeul Naţional de Artă de la Palatul Regal. De curînd, o ordonanţă de urgenţă (principala metodă de lucru a actualului guvern) a decis „comasarea” Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C.Petrescu” cu Biblioteca Centrală Universitară. Pe bună dreptate, asociaţiile de breaslă protestează. E vorba de o instituţie veche de 134 de ani, o instituţie legată de numele unor Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Onisifor Ghibu, I. Zalomit, I.C.Petrescu, şi cuprinzînd o colecţie de carte de cca 450.000 de volume. Motivul hotărîrii? Clădirea bibliotecii a fost retrocedată. Paguba? 400.000 de volume fără adăpost, pentru că BCU nu poate „găzdui” decît 50.000 din cele existente. De retrocedare se ştie din 2006. Dar nici guvernele anterioare, nici cel de acum, n-au folosit ocazia ca să găsească o ieşire onorabilă din criză.

E, prin urmare, firesc să simplificăm lucrurile provocînd o radicală anemie a Institutului Cultural Român, pensionînd rapid personalităţi prestigioase care conduc teatre, muzee şi catedre universitare (doar în politică nu contează vîrsta: „Jos Caramitru! Sus Dinu Giurescu!”) şi confecţionînd, prin „mijloace specifice”, un portret dezgustător „elitelor” culturale, vinovate de tot răul ţării. În acest context, comasările sunt mană cerească: avem un director în loc de doi, un contabil în loc de doi, un administrator în loc de doi (evident, avem, pentru fiecare poziţie, doi adjuncţi în loc de unul…).

Economia naţională va primi, astfel, un nou avînt: vom astupa toate găurile, vom plăti toate datoriile, vom avea mult mai multe autostrăzi şi o creştere economică ameţitoare, ceea ce va îngădui o rată sporită a furtului, căci pe un fundal de prosperitate crescîndă, „micile” scurgeri financiare nu se mai observă.

Străinătatea s-ar putea să ajungă să ne imite: Luvrul s-ar putea comasa cu Centrul Pompidou de artă contemporană, Biblioteca Naţională a Franţei cu cele peste 50 de biblioteci municipale din Paris, Tate Gallery, National Gallery şi British Museum ar trebui şi ele să se unească în benficiul economiei britanice. La fel, galeriile Uffizi din Florenţa cu Palazzo Bargello. Şi cîte şi mai cîte. De vreme ce trăim în epoca „regionalizării” şi a „cooperării trans-frontaliere”, ne-am putea gîndi, de pildă, la o rentabilă comasare a Muzeului Satului cu Muzeul Omului de la Paris. Sau la contopirea muzeului din Bacău cu vreo colecţie a oraşului filipinez Mandaue, cu care Bacăul e înfrăţit.

Iar dacă ne duce mintea, am putea ieşi din perimetrul culturii. Am putea finanţa, în regim de urgenţă, cercetări genetice care să unească cei doi ochi ai omului într-unul singur: s-ar realiza, astfel, economii uriaşe în industria ochelarilor.

Am putea să renunţăm şi la urechi, dacă s-ar reuşi transferul auzului în zona nasului. Am putea comasa, pentru a cîştiga spaţiu, băile cu bucătăriile, spitalele cu bisericile şi cimitirele, crescătoriile de mistreţi cu grădinile de zarzavat. Totul e să începem. Posibilităţile care ne stau în faţă sunt infinite. De ce n-am avea toate muzeele, de orice fel, reunite într-un singur mare muzeu naţional? Sau toate teatrele din ţară adunate laolaltă într-unul singur, „Teatrul Neamului”? Încet-încet, vom descoperi, probabil, şi avantajele partidului unic, ale unei unice ideologii, ale unui singur fel de pîine şi ale unui conducător absolut şi etern.

Lăsînd gluma la o parte: n-am putea, oare, să-i convingem pe ingenioşii noştri conducători că nu investiţiile în cultură şi educaţie ruinează bunăstarea populaţiei? Că, pe termen mediu şi lung, profitul produs de sumele alocate în instituţiile cu pricina sunt imens răsplătitoare? Că eternitatea e ieftină? Că incompetenţa, prostia şi tupeul mitocănesc sunt mult mai costisitoare?

Sursa: adevarul.ro. Publicat cu permisiunea autorului.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Sfartz Pincu: (31-1-2014 la 12:09)

    Splendid pamfletul Domnului Andrei Pleşu!!

    Pe aceiaşi idee de economii in cultura si cercetare ar merge şi comasarea Institutul de Antropologie “Francisc I. Rainer” cu o bună parte a elitei politice „retro”, nu de alta, dar s-ar face economii serioase cu cheltuielile pentru materialul de cercetat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (31-1-2014 la 20:48)

    Citindu-l pe Plesu devenisem curios sa vad unde si cum o intoarce ca totul este numai o gluma, o haiosenie paraintelectuala, un fel de absenta motivata la datu zapezii din fata blocului.
    Comparatia Romania-Franta e lovitura de gratie, gratie carei ne trezim la realitatea cultural-economica-penala a Romaniei de azi ( si de ieri, de fapt ).
    Daca e sa comaparam Romania, chiar si Franta cu blestemata de America, acolo cultura de mase nu a fost NICIODATA bataia de cap a guvernelor. Libertatea aia de a ajunge ce vrei, distinctia intre voita cauboiului si interferinta serifului unde nu-i treaba lui a facut „the American way of life” sa triumfe peste tot, inclusiv propasirea culturii, o chestie iar la discretia cetateanului si a bunavointei sale financiare.
    Tichia de margaritare de care se plinge fostu Ministru Plesu ca ar lipsii imaginii Romaniei de azi ajunge a fi un moft intr-o tara in care, LA BAZA, acelasi cetatean tot ameninta ca s-a saturat ca dupe doua sprituri si trei sarmale sa se simpta chiar saturat si sa amine revolutia capitolu 2 dupe digestie, somn, o tigare buna, citeva bancuri date dracului si graba la o mica susta din care s-ar putea sa-i iasa CINCIZECI de ieuroi cu care sa poate baga carburant in Audiu fara de care nu poate face oboru si pace.
    Si astfel autorul care le-a vazut pe toate mai trage din pipa pacii sufletului ametit de aroma propriei importante literare, cantr-o fabula in care furnica se omoara sa faca treaba spre amuzamentu greierasului care s-a invatat minte de la Topirceanu citire si si-a tras intre timp un viloi la Snagov la caldurica.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 2 Nu-mi place 4

  • nicolae waldmann: (31-1-2014 la 23:56)

    Dl.Saita probabil nu cunoaste (cea ce nu l-a impiedicat pina acuma sa ‘aprecieze’) pedigriul cultural al D-lui Plesu.
    De aici,probabil si tendinta Domniei sale pentru eterna maladie ‘de Bucale’ :bascalia
    Personal am avut placerea sa il cunosc pe Dl Plesu inca pe vremea cand Domnia Sa era asistentul lui Frunzetti la Istoria Artei,unde shi-a ros coatele sotia mea timp de 4 ani,dupa care,bineinteles ca sotia a obtinut ‘adeverinta coate roase’,cu care mai tarziu dansa a cucerit lumea artelor frumoase si bineinteles m-a hranit,spalat,produs mostenitor,etc.etc.
    Articolul de fata,ca si multe alte asemenea articole a l-e D-lui Plesu, este inca o dovada cum ca in pofida unei lumi din ce in ce mai filistine,mai exista on dram de decenta si dece nu,speranta pentru ‘mai bine’.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (1-2-2014 la 05:28)

    Vai, va rog sa ma scuzati Domnu Waldman, dar daca stiam ca practic sinteti ca un fel de frate geaman cu Domnu Plesu asi fi scris cu totul altceva, in orice caz nu chestia cu datu zapezii. Va invidiez pentru pedigriul Dv. ( prin simpatie matrimoniala cel putin ) si ce n-asi da sa fiu EU fratele Dv. geaman.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Ion Ionescu: (1-2-2014 la 09:36)

    Trebuie sa urmam modelul American : universitatile sa investeasca in silvi-Cultura :

    http://www.gandul.info/stiri/achizitii-de-peste-100-de-milioane-de-euro-facute-de-harvard-in-romania-verificate-de-dna-administratorul-padurilor-universitatii-a-fost-arestat-11999239

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • nicolae waldmann: (1-2-2014 la 17:08)

    Tinere Tzvi Saita,
    SI aceste cometarii a l-e dumitale imi confirma banuiala ca necunostinta felului in care persoanele devin frati gemeni se datoreaza,probabil,faptului da dumneta TREBUE sa fi o persoana de varsta pre-pubertina.
    Aceasta ar explica si continutul predominant imatur al multor interventi de-a l-e dumitale.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 3

  • Tania Iancu: (1-2-2014 la 17:54)

    Ideea comasărilor nu e nouă. Și pe vremea lui Ceaușescu, prin anii ’70, au fost comasate facultăți din Universitatea București, de exemplu. Circula chiar un zvon că academicianul Moisil, pe seama căruia erau puse o serie de „ziceri”, ar fi propus, la una din ședințele Academiei, „să se comaseze Geografia cu Geologia și cu Geometria, iar rector al noii facultăți să fie numit Geo Bogza”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Tzvi Saita: (1-2-2014 la 22:52)

    Mai serios.

    Domnul Plesu este, intr-adevar, un exponent de vaza al intelectialitatii romanesti.
    Cindva ministru, deci cu carnet de un anumit Partid, devine evident ca viata politica de genul public este in mare masura parte din morfologia sa etica.

    Una din industriile cele mai masive romanesti este Jelitul.
    Unde mergi in Romania, si recent, 1n 2013 am petrecu cam patru luni, iar mai inainte regulat vizitat tara mea de bastina, cam de vreo 40 de ori de la parasirea ei in 1970, dai de ecelasi leit-motiv. Tot omu critica in felul lui TOTUL.
    La un moment DAT ( inca nu se stite de CINE ) s-a avut loc asa numita REVOLUTIE.
    De la revoilutie incoace imens de multe s-au schimbat in Romania, cu o singura exceptie : Jelitul.
    Oricum o intoarce romanul, critica, nemultumirea …critica, ramine la locul ei de cinste la mesele de mic dejun, prinz si mai cu seama cina a tuturor care au obiceiul sa consume d-ale gurii.
    Pe lista de bucate este intreaga Romanie facuta bucate.
    Revenind la sofisticatul domn Plesu sa vedem cam ce ar trebuii sa ne asteptam noi de la acei alesi intelectuali de care amintea domnu Waldman ca ar fi o shpetza atare, combatanti ai filistinismului si educatori de sotii de contribuabili la „Acum”.

    Daca intelectualii sint asa de avansati si clarvazatori si si mai clar exprimatori de realitati si, mai cu seama, procedural mult mai elevati, ce cauta ei la a consuma aceleasi produse „alimetare”, adica sa manince aceeasi mizerie in stare de ebrietate jalnica de , hai sa o numim „sictireala ineficace” de a se vaicarii public si a nu face nimic la fel de public.
    Cu stiinta si priceperea lor, cum se face ca tocmai minti academice sint MULT depasite de pleava clasei politice romanesti care produce cel mai penibil circ parlamentar si guvernant din intreaga sleahta politica europeana. Daca ne comparam cu ucrainenii tot ei sint mai avansati, daca ne comparam cu albanezii parca am fi la egalitate ( desi drept sa spun chiar ca nu-mi pasa de schipetari deloc ).

    Ce rost au toate mizilicurile astea publicitare de cine se contopeste cu cine si ca ne-a luat-o Franta inainte.
    Transformarile politce de natura pur etica din Romnania sint long overdue, demult depasite. Coruptia si mitocania publica, de la primari de Bucuresti la aceaasi teapa mizerabila de Mazare furajera in Costanta, la sefi canale TV, palarmentari care se infrupta cu zece miini din bugete de stat si unii si europene, de la manelisti cu lamborghini la „nevinovati” politici cu vile si palatele trase pe sest, la o agricultura in dezastru, paragina si rusine, clasa superioara Plesu & Co. ar trebui sa stie cum sa faca ordine si dreptate CAPITALA si universala, daca e ei asa destepti.

    Unul trecut am fost la vreo zece concerte la Festivalul Enescu, cel mai de succes festival muzical din toate vremurile. Cele mai grozave orchestre – intregi orchestre simfonice !!!- printre cei mai valorosi solisti, cele mai multe spectacole ca am mers la TREI concerte intr-o singura zi, bilete vindute la anumite concerte in zece MINUTE si international. M-am intilnit la Festival cu verisoara mea din Miami ( originara Oradea ) pe care n-am mai vazut-o de 20 de ani, sotia mea , muziciana nascuta la Sydney, incintata la nebunie, se vorbeau zece limbi intre specatori etc.
    Cu toate astea Directorul festivalului, baiat evreu de Timisoara, Ioan Hollender, ne-a anuntat ca viitorul festival Enescu va avea loc, categoric , dar redus la circa o PATRIME din forma sa din 2013 !!! Asa l-a informat pe el Prim Ministru Ponta, care nu a fost vazut la nici un concert, ca sa nu vorbim de ceilalti politicieni de virf.
    China a avut o revolutie culturala de gen Mao.
    Daca antifilistinul Plesu are autoritatea care se tot spune ca ar avea-o si daca mai este interesat in politica ( si cum sa nu fie daca este o persoana respoinsabila intelectual ), sa nu imi vina mie cu lirica Jalei de doua parale. Sa il vad pe dinsul si pe confratii sai ca formeaza o entitate serioasa de profil politic in care, utilizindu-si intelepciunea si priceperea infinita, sa mobilizeze lumea din tagma Jelitarilor intr-u transformarile necesare. Si astfel toate micile chichite care nu ii dau dinsului pace acuma se vor rezolva mai mult sau mai putin de la sine si in 2017 poate vom vedea acelasi Festival Enescu INTEGRAL desfasurat ca sa imi iasa si mie ceva din treaba asta.

    …vom continua ca mai ESTE multe de spus….

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • nicolae waldmann: (2-2-2014 la 00:08)

    Tinere Tzvi Saita,
    Din cauza ultimelor fraze a l-e comentariului tau de mai sus,cu caracter de ‘concluzie’, eu am dedus ca matale ai boala pe Plesu si din cauza ca primul ministru al Romaniei pare sa fie afon.
    Daca,cumva, eu am tras concluzia gresita,imi cer scuzele de rigoare,cu rugamintea ca si matale sa-ti ceri scuzele de rigoare pentru continutul ultimei (cine stie?)interventi de mai sus.
    p.s.:’pe vremea mea’ – circa 1960 – activa la Bucuresti un tinar pugilist cu un nume similar cu al Dumitale.Imi aduc aminte de un meci de box la sala Floreasca intre un anume boxier Marin Vasile de la clubu ‘Vulcan’si un pugilist* de la Universitatea Bucuresti cu un nume similar cu al Dumitale. Este vorba,cumva, de acelasi pugilist?

    *sportivii e la ‘Vulcan’ erau boxieri,cei de la Universitate erau,bineinteles, pugilisti.
    Ma inshala cumva memoria sau

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Gabriela Munteanu: (2-2-2014 la 02:43)

    Multumiri -deosebite- in acest comentariu, D-lui Saita! Opinie la obiect si obiectiv- constructivă, opinie căreia mă alătur sută la sută!!
    >>m-ati scutit de comentariile proprii; nici că aş fi exprimat mai exact, propria mea opinie, in timpul lecturii Articolului prezentat de Domnul PLeşu.
    Mulţtumiri!
    Un forum deschis, combatant, aşteaptă prezentarea unor Subiecte cu caracter dinamic combatant; subiecte ce se vor a fi analizate, combătute, interpretate, care prin dezbaterea lor in comun, pot genera s o l u ţ i i … sau cel putin opinii..; fără a mai aminti aici că fenomenul comasării şi fuzionări de intreprinderi, in cea mai larga gamă, la toate nivelele, provoacă deja de cel putin 20 de ani, realmente dureri de cap, in Europa.., producînd permanent noi valuri de şomeri, reorganizări… à la „permutări şi aranjamente” de sedii, de cadre, de personal, de firmamente.., etc, etc… ce nasc frămîntări sociale, din acestea derivînd cele politice, cu toată suita lor de parlamentări şi „manipulări” de campanii electorale…. Un efect „lanz” al globalizării… cu comasare de capital..!! numit neo-feudalism cu ai săi… Heuschrecker… Fenomen dezbătut zilnic si foarte serios de jurnalisti consacrati, cu ca 10 ani in urma… proces care se desfăşoară si azi in aceleasi proporţii.

    Dar, un aspect pozitiv al articolului trebuie să il recunosc cu toată seriozitatea; acela de a aduce sau readuce la cunoştinţă pe unul din primele planuri, unul dintre „ecou”rile Globalizării, ce se face sintit şi in Ro; aspect real, care nu are voie să fie ignorat sau neobservat… Acesta este meritul real al articolului, după părerea mea.

    Doamnei Iancu aş dori acum să mă adresez cu o precizare… Domnul Academician Grigore Moisil, o corifee fiind, işi permitea luxul de a fi şi ironic… -una din foarte cunoscutele sale ironii, nostime, mi-a rămas incă foarte vie in amintire; unchiul meu i-a fost student la Electronică, pe care a absolvit-o cu 10. Cine stie, o fi fost vorba şi in cazul de care aminteaţi, de vre-o…. ironie tipică Domniei Sale… Dar, ca fapt divers, şi fară ironie, vă destăinui stupoarea mea.., generată de ASTFEL de „combinări” absurde de specialităţi, in sistemul de pregătire a cadrelor de invătamînt gimnazial şi de alte ramuri de invătamint, in Germania unde locuiesc de 30 de ani). Ca exemple: profesorul de matematică predă şi filozofie -in aceeasi măsură, prof de chimie predă si fizica sau religia, şi aşa mai departe, cu tot felul de combunatii, cel putin ciudate; nu că nu ar putea fi deştepţi… şi apti de a poseda şi alte discipline, dar un profesor care imparte o catedră plină la doua discipline, nu o poate pe nici una din acestea servi 100%… deci totul in detrimentul instructiei de ştiinţă şi cultură, şi mai ales dăunătoar… Acel minus acumulat, de la minusul produs de disciplinele „comasate”, va creşte progresiv, punînd amprenta -ca o pată neagră, pe pregătirea generala… Si TOATE ACESTEA, n u m a i din lipsa bugetului ce ar trebui alocat invăţămîntului! Aceasta petrecindu-se intr-o tara Europeană… avansată, respectiv in Germania… Catastrofa generată de un sistem…. de piaţă: totul urmeazănumai interesului!!!
    ( …subiectul este de foarte mare amploare şi gravitate… dar un singur lucru trebuie stiut si mai ales de retinut: t o t ce se petrece ACUM in România.., a inceput aici cu cel putin 30 de ani in urma -in forma gravă, agresivă-, dar procesul latent, premergător acesteia, a inceput de mult mai mult timp in urmă….)
    Deci, poate şi la noi or fi avut loc asemenea discutii… prin anii ’70… Dar învăţămîntul si educatia din România, a fost unul din cele mai serioase si bine organizate, la nivel mondial, aflîndu-se in prima linie. Incomparabil(!!) cu ceea ce eu văd aici, de 30 de ani…

    Vă urez numai bine, la toată lumea!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Wanda Lucaciu: (2-2-2014 la 03:23)

    Doamna Munteanu, Daca dv credeti ca educatia in Germania lasa de dorit, scoala publica (vs scoli private)in SUA, este sub orice critica.

    Aveti perfecta dreptate. Eu am terminat liceul la Bucuresti si am intrat la Facultatea de Constructii in 1964. Am plecat in Statele Unite pe 3 Ianuarie 1965, unde mi-am terminat studiile. Cursurile de matematica, fizica si chimie din primul an de facultate in SUA, eu le-am invatat in liceu la Bucuresti.

    Deasemenea, inteleg ca educatia din Romania nu mai este ce a fost pe timpul meu. Pacat!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (2-2-2014 la 09:43)

    Doamna Lucaciu

    nimic nu mai este in Romania cum a fost.
    Educatia pe vremea „mea” era excelenta la nivel liceal, de groaza la nivel universitar in speta la Istorie. Accesul la carti si documente era sub orice critica. Programa de studii terorizant de ideologic comformnista. Accesul la istoria universala, alte tari, aproape NUL. Istoria Romaniei – cea mai buna facultate din lume, dar si acolo limite ideologice.
    Odata iesit „afara”, imi aduc aminte de un univers total diferit. Bibliotecile universitatilor mele , Macquarie si NSW, erau un paradis….Puteai lua ACASA douazeci de carti pe saptamini de zile. La Fac. Istorie Buc., la etajul 5 era biblioteca care avea un gemulet de 40cm/40cm in spatele caruia sedea o bibliotecare/viespe cu nume polonez – imi aduc aminte – si care iti dadea O carte tiparita la Moscova, cel putin in romaneste – pe o ora maximum si care nu aveai voie sa o scoti din sala de lectura. Reviste straine nici vorba. Total dintr-un accident am primit odata „Current Antropology” in care era un articol despre Henry Leakey.
    L-am aratat Prof. Ion Nestor care m-a rugat frumos sa il imprumut. Nici el nu avea acces la asa ceva…dar tinea un curs pe aceeasi tema.
    Facultatea de Istorie avea un secvret numerus clausus la evrei si unguri. De regula UN evreu pe an, cu exceptia celor cu nume schimbat. La fel si cu ungurii la Bucuresti. In anul meu a intrat un alt evreu ptca. avea nume unguresc, dar in fiecare alt an nu gaseai mai mult de UN evreu nominal. Imi aduc aminte cum a venit la mine o studenta sa-mi declare in secret ca mama ei era evreica, speriata si ea nu cumva sa fie „descoperita”. In anul 5 a fost Jenica Orenstein SI Marika Partos, sora DJ-ului Andrei si prima sotie a contributorului care il vad aici, Petrut Manu. Marika era pe post de „ungur”…Toate astea se intimplau f. bine merci, in Romania socialista.
    Evident ca NU acelasi lucru se imtimpla la alte facultati. Nici la filozofie nu au fost asemenea restrictii. Tismaneanu se pare ca a fost in an cu Radu Ioanid etc. desi erau mult mai putini studenti pe an. La istorie 80.

    si aici sint o groaza de discutat…..

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Gabriela Munteanu: (2-2-2014 la 20:50)

    Doamnei Lucaciu şi Domnului Saita

    Sistemul de invătamînt aici, este precul îl caracterizaţi Dvs, Dna Lucaciu, pe cel SUA, care vă este cunoscut. Prin băietii mei ( 33 si 28 ), m-am confruntat şi eu direct cu sistemul de inv. german. -un martirium- pentru un om educat si cu cerintele cu care eu eram invăţată. Este un capitol aparte, demn de a fi tratat şi comentat…

    Eu, după cît am putut să imi dau seama de Generatiile din care faceti parte ( prin citirea a citorva Articole pe „acum.tv” si parcurgînd toate „Ecourile” la acestea, cu foarte mare interes ), doresc să precizez aici, că stadiile parcurse de Sistemul de Invătamînt si Educatie, după terminarea celui de-al 2-lea război mondial -WW2, cum am remarcat că se obisnuieste aici a fi prescurtat, au fost intr-o permanentă dinamică, perfectionîndu-se continuu.

    **Trebuie sa mentionăm aici, că meritul de a atinge nivelul de ştiinta mondial, al invatamintului nostru, si imboldul -neconditionat- de a se intrece pe sine insuşi, se datorează OMULUI dornic de stiintă -cel care a determinat „cererea” pieţii, cit si aportul multora dintre oamenii de stiintă, remarcabili -cei aflati la catedrele de studiu-, care la rîndul lor, erau dedicati pentru a transmite stiinta ce o posedau, reprezentînd „oferta”.
    Acest aspect fiind BAZA planului de promovare Stiintei si de UNITATE culturală.
    Iar aspectele sociale si politice, parcurgînd si ele aceeasi dinamică, au dus, după părerea mea, la marcarea a 3 stadii distincte şi pe planul de deşfăşurare al invăţămîntului :
    1. ’45-’55 ; 2. ’55-’65 3. după ’65 .
    Aceste stadii distincte, se potrivesc, se pare, cu cele 3 Generatii, din care noi, cei trei participanti la această temă, facem parte distinctă : Domnul Tzvi Saita, dumneavoastră, Doamnă Lucaciu, iar eu care mă incadrez in ultima grupă.
    Cele relatate de Dnul Saita, se potrivesc anilor de studiu superior dintre anii ’50-’60 Am judecat bine? Din anii ’60, ţara fiind ceva refăcută, după toate evenimentele prin care trecuse,in toată primă jumătate a veacului, şi după această data.., incepuseră să slăbească restrictiile de care aminteşte Dnul Saita, imbunătătindu-se si situatia procurării literaturii de specialitate -iar eu mai adaug , de aici, restaurîndu-se treptat o stare de linişte şi pace propice invăţămîntului, a cărui calitate şi perfectionare -din pct de vedere al mijloacelor puse la dispozitie, crestea pe zi ce trece.
    D-na Lucaciu se pare ca s-a bucurat de acest inceput de perioada de linişte, iar eu reprezint următoarea generatie; in ’63 eram in clasa 1-a 🙂
    Deci eu aparţin celei de-a treia perioade ce se incheie -categoric-, cu 1990.
    -Primii ani de inceput ai anilor ’90, au reprezentat doar o scurtă inerţie a ceea ce fusese inainte, invătamintul fiind si el zdruncinat, precum toate celelalte sectoare de viaţă. Apoi s-a trecut la implementarea de alte sisteme de educatie; s-au răsturnat dintr-o dată, toate „căruţele” lumii, cu toate cele ce se aflau in afară, dintr-o dată(!), -mai mult dăunătoare decît bune-, inlocuind un invătamînt organizat si probat a fi fost unul din cele mai bune din lume, cu tot ce nu se cunoscuse pina atunci.., instaurîndu-de o asa zisă democratie -total gresit inţeleasă, fiind de aceea,la fel de prost aplicată… şi de-aici… trai Nineacă pe banii… amărîţilor..! …apoi coruptia in masa in toate sectoarele, jaf, jaf şi iar jaf… si mai departe… le ştiti si Domniile voastre; le prezentati aici, pe „acum”… unde se iau toate la bani mărunţi… şi părerile işi dau intîlnire… 🙂

    Mă voi bucura să mai aud cîte ceva de la Dumneavoastră,
    deci, pe curînd

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (2-2-2014 la 21:59)

    Daca e sa facem niste analize de perioada atit de fin ca intre 5 sau chiar zece ani, intre ’54 si 65, in cazul meu, scolile au avut un caracter stabil calitativ, in functie, evident, de scoala. In Bucuresti au fost scoli considerate de inalta tinuta, Sincai, Lazar, Caragiale. In sinul lor au fost, totodata, segregari. De exemplu in clasele A,B, C si D elevii erau selectati la nivel secundar, de la clasa a V-a pe baze de merite academice acolo unde NU era cazul de clasificare nomenclaturista.
    Prima mea scoala a fost Nr.28, Scoala Rusa, scoala de „uz intern” si exclusiv CC PMR.
    Limba de predare era RUSA si toti elevii erau NUMAI de stabi Partid si Guvern. Am fost in aceeasi clasa cu Valentin Ceausescu, Andrei Chisinevski, Anca Rautu printre altii.
    Nu am durat mult acolo ptca. parintii si-au dat seama ca era absurd sa fi bun la rusa si slab la romana. Asadar am fost transferat la Caragiale. Aici era sistemul selectarii TOT nomenclaturist deaorece erau f. multi copii de stabi in diverse domenii. In clasa mea erau doi copii de ambasadori ( Chirila- Danamerca si Georgescu-Egipt ) un fiu de ministru ( Sanatate- Marinescu ) directori ministere, ziaristi Scinteia etc, profesori Universitari. Toti acei copii erau repartizati in clasele A, B si C. Profesori si diriginti, la fel, cei mai de vaza sau cu avantaj partinic, repartizati si ei la clasele de virf.Au fost si alti copii de ministri, chiar al inavatamintului, Cta Craciun cit si fiica lui Manescu, copiii lui Birladeanu si mai cu seama sase copii de Niculescu Mizil. La un moment dat fiul Secretaurului de Partid pe Bucuresti venea la scoala la 16 ani cu Skodita lui rosie, il tutuia pe Directorul Mierlea si, cind am venit sa iau niste interviuri de la Scinteia Tineretului practic mizeria aia s-a instalat in biroul directorului si i-a spus ” acum iesi de aici ca avem treaba !!”. Mierlea a iesit, dar cel putin la scurt timp a ajuns Director in minister pt. servicii valoroase aduse invatamintului.
    Cea mai mare teroroare era la Scoala 24, unde prezida Nicusor Ceausescu, in clasa cu veneratu Volo Tismaneanu si inca un alt elev […] [Mod: nu folosiţi ACUM pentru răfuieli personale. Avertisment nr. 2].
    Asadar era selectie , dar si unii profesori foarte valorosi. Eu stiu ca la mine la „B” din 33 de elevi toti au intrat la facultate.
    In Australia la scolile publice procenatjul de intrat la facultate e de 20%, iar la cele private de 80%. Al meu a fost la privat si nu m-a facut deloc de rusine, primul pe stat NSW la istorie si primul pe tot Cambridge tot la istorie ani de-a rindul.

    Depinde si de cum vrea copilul sa faca treaba. Tismaneanu a avut ambitia sa le ia pe toate si a reusit f. bine, desi familia lui NU a fost prea avantajata, dimpotriva, mai mult chinuita de sistem si uite-l acum.

    …vom mai vorbii noi pe tema asta….
    Deci segragare serioasa.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (2-2-2014 la 23:02)

    @ Mod.
    ce rafueli si cu cine !!! Nu am NICI o rafuiala si NU am avut NICI o rafuiala cu nimeni descris ne-nominal oricum !!!
    Poate stiti Dv. si imi amintiti mie de cine e vorba, dar atunci ne bagam in chestii de favoritism si „avertizmente” date total gratuit.
    Va priveste, dar se vede ca nu ii convine cuiva sa tot am dreptate pe cu totul alte subiecte !!!! Va sint incomod probabil…..si de asta sint eu avertizat demult.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (2-2-2014 la 23:20)

    @Tzvi Saita

    > … descris ne-nominal oricum

    După descrierea pe care aţi dat-o, persoana este perfect identificabilă şi inconfundabilă.

    > se vede ca nu ii convine cuiva sa tot am dreptate pe cu totul alte subiecte !!!! Va sint incomod probabil…

    Eu nu fac moderare cum probabil aţi face dv. În plus: departe de a avea mereu dreptate, vă înşelaţi mereu.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (2-2-2014 la 23:29)

    @ A. Leibovici

    exista in Lege notiunea de ” double jeopardy” valabila peste tot. Asta inseamna ca daca cineva este DEJA penalizat prin NEPUBLICARE de material, o a doua penalizare NU se mai face. In plus, in domenii de exprimare publica, cum este sit-ul „Acum”, daca NU se publica materialul potential lezant, atunci NU existe ca atare ofensa publica.
    Nu am verificat Regulamentul sa vad in ce masura este EL consistent cu principii de baza, dar ce afirm eu aici ar trebuii sa fie in Regulament si, ca atare, in practica Moderatorului.
    V-am averizat, asadar.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (3-2-2014 la 00:11)

    @Tzvi Saita

    > exista in Lege notiunea […]
    > domenii de exprimare publica, cum este sit-ul “Acum” […]
    > Nu am verificat Regulamentul sa vad in ce masura este EL consistent cu principii[le] de baza […]

    Situl ACUM nu este un site public, este un site privat, unde Legea este cea stabilită de proprietar. Este ca o casă privată: suntem toleraţi ca musafiri, şi proprietarul decide în mod suveran care sunt condiţiile în care suntem toleraţi. Ele nu trebuie să fie consistente cu nimic altceva. Singurul lucru pe care n-are voie proprietarul să-l facă este să ne trateze cu forţa fizică. Şi eu am statut de invitat, iar în plus am şi sarcina de cerber 🙂

    Dacă nu sunteţi de acord cu Regulile, singura soluţie este să boicotaţi acest site. Nimeni nu este obligat să vă furnizeze mijloacele de a vă exprima.

    > V-am averizat, asadar

    Eu aplic Regulamentul (pct 2 şi 7, în acest caz), aşa că nu sunteţi în poziţia de a mă avertiza.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Gabriela Munteanu: (3-2-2014 la 00:21)

    🙂

    Desigur, Dl Saita, scolile noastre au avut mentori de mare calitate, si cu multe calităti. Sf. Sava a fost şi el pepinieră de valori ai neamului nostru.
    Scoala era foarte mult bazată pe o dorintă arzătoare, aceea de a cuprinde lumea si universul, cu mintea -daca mijloacele de/pentru transport nu erau la indemîna oricui, acesta din urmă, găsindu-si menirea -la vatră-, prin dăruirea conostintelor sale, generatiilor viitoare… sau precum Calistrat Hogaş, Gala Galaction, călătorind la pas, cu caruţa si printre acestea si cu trenul… au dat, precum Anton Pan, si celorlalti, din toate ceea ce le-a placut lor…

    Referirile mele insă, se axau pe situatia invatamintului in nouul sistem social, postbelic si cu inceputurile sale influentate de Moscova… De aici si ideea mea de a clasifica in etape situatia invatamintului incepind cu aceasta influenta si slabirea ei treptat, pina la disparitie si in fine la o independenta in timpul generatiei mele; referitor la ceea ce relatati Dvs, cu situatia admisilor la studiu.

    Particular, da, in simpul sistemului nostru social, au existat si aceste diferentieri pe care le amintiti: scoala 24, etc dar nu deranjau, „convietuiam” cu totii. Cel mai important este ca am avut un nivel de invătamint DE CLASĂ, cu care aveam tot dreptul sa ne mindrim…

    Pe mîine 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Gabriela Munteanu: (3-2-2014 la 00:36)

    Dragi Domni,

    in timp ce eu imi compuneam rinduletele, căzindu-mi pleoapele.., Domniile voastre au si reluat…. „armele” … ca doi spadasini ce se antreneaza.., sa nu ruginească săbiile… 😉 Viel Spaß

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (3-2-2014 la 04:43)

    @ A. Leibovici

    nu ma mai mira contradictiile cu care va adresati comentarilor mele.
    Distinctia pe care incercati sa o faceti intre „spatiul public” si cel „privat” sau diferenta intre prerogative si principii de baza sint intelectual abuzive.
    In momentul in care:

    – comentarile de la Acum apar in spatiul public, la care are acces ORICINE sa citeasca, notiunea de privat nu mai exista. Concurent cu aceasta:
    – principii si practici general valabile legal se aplica prin simplul fapt ca parti lezate pot actiona legal, indiferent de statutul „spatiului”. Sint foarte de acord ca cei care controleaza, cerberi sau cerbi sau cercetasi cau cercei, trebuie sa protejeze legalitatea entitatii de acces public. „Ordinea Interioara” poate avea variatii regulamentare mai restrictive sau care sa ignore chiar anumite principii general cunoscute , dar nu specific obligatorii. In alte cuvinte acel „double jeopardy”, intr-adevar nu este obligatoriu, mai ales cind ignoararea sa nu aduce prejudicii nimanui. Adica Dv. sau oricine are „atributile” poate sa zica : „Alo domnu Saita, hai adio si nam cuvinte si nici nu sint obligat sati zic de ce, daca tot iti place matale espresia ” asa vrea muschii mei ” !!! Si exact aici eu destul de des vin cu mica propozitie :” Va priveste „.

    In ansamblul comprehensiv, general si total ajungem la cele doua expresii clasice:

    a. Piinea si cutzitu.
    b. Pinla urma tot ei pierde.

    Va priveste……

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (3-2-2014 la 20:13)

    @Zvi Saita

    > nu ma mai mira contradictiile cu care va adresati comentarilor mele.
    > Distinctia pe care incercati sa o faceti intre “spatiul public” […]

    Puteţi să-mi traduceţi astea în limba română?

    > In momentul in care comentarile de la Acum apar in spatiul public, la care are acces ORICINE sa
    > citeasca, notiunea de privat nu mai exista.

    Un spaţiu care este general accesibil pentru lectură nu este nepărat general accesibil şi pentru scriere. Percepeţi diferenţa şi motivul diferenţei? Trebuie să explic? Să exemplific?

    > principii si practici general valabile legal se aplica prin simplul fapt ca parti lezate pot
    > actiona legal, indiferent de statutul “spatiului”.

    a. Care sunt „principii si practici general valabile legal” care credeţi dv. că le încălcă acest site privat?

    b. Dacă doriţi, puteţi testa ipoteza dv. la o curte de justiţie. Veţi fi luat în râs.

    > Dv. sau oricine are “atributile” poate sa zica : “Alo domnu Saita, hai adio si nam cuvinte si
    > nici nu sint obligat sati zic de ce, daca tot iti place matale espresia ” asa vrea muschii mei ”

    Da, pot să zic, dar eu am explicat întotdeauna cu multă răbdare avertismentele pe care vi le-am dat. În afară de avertismente formale (numerotate) v-am atras de multe ori atenţia când aţi încălcat regulile.

    Repet: preţul pe care trebuie să-l plătiţi pentru a putea publica comentarii pe acest site privat este foarte mic: să respectaţi nişte reguli foarte rezonabile. Este valabil pentru toţi, şi nu aţi fi primul care, la o adică, ar fi suspendat pentru o lună (şi, progresiv, mai mult) din cauza încălcării repetate a regulilor.

    Cum am spus: Nu aveţi un drept apriori şi necondiţionat de a publica pe un site privat. Dacă nu înţelegeţi asta, înseamnă că aveţi o idee greşită despre înseamnă – şi NU înseamnă – de fapt libertatea cuvântului.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (3-2-2014 la 20:41)

    @ A. Leibovici

    Am stabilit pe romaenste si va traduc acum pe romaneste.
    Spatiu public este tot ce oricine din public poate vedea. NU am mentionat NIMIC de scris, asta ati bagat-o Dv. ca sa ma contarziceti de pomana, am precizat clar, pe romaneste, ca ce se poate citi de oricine. Aici notiunea de „privat” dispare. Ce ramine este responsabilitatea „privatului” asupra continutului. AICI, daca, de exemplu se identifica sursa/responabilitatea ofensei, atunci exista remedii legale, adica datu-n judecata si cazuri de genul asta abunda in zilele noastre. Nimic de ris la ele.

    In ceea ce priveste contradictia logica de a NU publica ce am spus, dar a ma „avertiza” pentru ce NU a fost publicat, va priveste, dar contribuiti astfel la cel mai inconsistent proces posibil. Persoana pe care o protejacti prin nepublicarea textului odata cu nepublicarea NU poate fi lezata ptca. NU stie ca s-a comis o ofansa. Moderatorul inlatura ofensa prin nepublicare si, in felul asta protejeaza doua persoane contradictorii:

    a – persoana care ar fi putut fi lezata

    b- persoana care ar putea fi atacata legal prin existenta ofensei, DACA ofensa ar fi fost publicata.
    Ca atare, in termeni efectiv legali ofensa NU exista. Ofensa neexistind, penalizarea nu se aplica.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (3-2-2014 la 21:11)

    @Tzvi Saita

    Când o să fiţi dv. moderator şi/sau proprietar al unui site, încercaţi să daţi drumul la un comentariu în care autorul (de exemplu!!!) insultă pe cineva şi apoi să sancţionaţi autorul.

    1. Pe cine o să se supere persoana lezată – pe bună dreptate?
    2. Nu merită făptaşul cel puţin un avertisment?

    Eu cu asta am terminat acestă discuţie.

    Iar dv., în loc să vă tot „luptaţi”, mai bine aţi scrie comentarii bine gândite, bine fundamentate, documentate, cu fapte verificate, în stil clar şi îngrijit. Şi nu uităm că despre tot ce priveşte perioada sovietică (sau comunistă), în ziua de azi se ştiu mult mai multe lucruri decât acum 20 de ani, aşa că se impune să fim mai prudenţi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (3-2-2014 la 21:47)

    @ A.Leibovici

    complete de acord si am preconizat demult ca daca reducem discutia ca ” asa vrea muschii mei” atunci…dispare discutia.

    Documentarea mea nu a inceput si nu s-a sfirsit deloc acum 20 de ani la URSS, nu stiu de unde scoateti astea. Tot ce astept sint afirmatii bazate pe fapte, pe care eu, ca istoric, le cunosc. Numai de curioazitate, Dv. Dnul Leibovici, unde v-ati scos diploma universitara de istoric, asa ca chestie !!?? Fiti asa de dragut si informati-ne si pe noi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (4-2-2014 la 01:00)

    @Tzvi Saita

    > astept … afirmatii bazate pe fapte, pe care eu, ca istoric, le cunosc… Dv. Dnul Leibovici, unde
    > v-ati scos diploma universitara de istoric… !!??

    Deci aşa : ce spuneţi dv. este în mod necesar exact, iar ce spun eu este fals, deoarece dv. aveţi diplomă iar eu n-am ! 🙂 🙂

    Da, dv. ştiţi cu siguranţă muuult mai multă istorie decât mine care sunt doar un amator pe care l-au interesat doar punctual unele evenimente.

    Însă din păcate pentru dv. diploma nu v-a ferit să vă compromiteţi reputaţia, începând chiar cu primele dv. intervenţii pe ACUM – vezi tema „ajutor SUA pentru URSS contra aur” şi „uciderea” lui Litvinov – aici :http://acum.tv/articol/69294/comment-page-1/#comment-41347

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (4-2-2014 la 05:36)

    @ Alexandru Leibovici

    Cobfirm chestii elementare de istorie:

    a. Maxim Litvinov a fost victima unui accident rutier pus la cale de Stalin.

    b. URSS a platit USA in lingouri de aur, alte metale pretioase si diamante pentru ajutor material in timpul Razboiului al 2-lea Mondial.

    Acestea sint adevaruri bine cunoscute.

    Este o jignire sa declarati ca reputatia mea este compromisa.
    Ca moderator, banuiesc ca va puteti permite orice, inclusiv a recurge la ofense revansarde.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Sorin Paliga: (4-2-2014 la 09:59)

    Cu riscul de a fi citit de dl Pleșu și, astfel, considerat un nemernic, unul care nu apreciază cultura, aș scrie cîteva vorbe.

    L-am cunoscut și eu pe dl Pleșu și l-am simpatizat, am avut senzația că și dînsul pe mine. După care dialogul s-a închis. Domnia sa a ajuns sus, foarte sus, și a rămas mereu sus, eu am mai coborît, am urcat, iar am coborît… Dl Pleșu cultivă aici, ca mai mereu, aceeași bășcălie, ironia intelectualului care însă nu propune soluții, deși poate. Andrei Pleșu este între puținii oameni de cultură care au și putere politică, putere reală, a avut, are și va avea cunoștințe și amici la vîrful puterii politice, a avut, are și va avea puterea să dea un telefon și să convingă pe cineva să nu facă un rău. Nu țin minte să-l fi auzit/văzut vreodată că a încercat să facă un bine și, vai, politicianul X/Y nu l-a ascultat.

    Cultivă bășcălia de tip Cațavencu-Caragiale, superbia sferei superioare a cuiva care nu se coboară la nivelul prostimii, la nivelul meu, de exemplu, al poporului. Ia în bășcălie unirea ca noțiune (pseudo‑)patriotică, dar nu ne spune cum ar trebui să procedăm, ce ar trebui să facă politicienii, concret, pt a nu coborî în derizoriu simbolurile naționale, de-o pildă unirea. Îi pune în găleata cu lături pe toți, niște nemernici care își bat joc de cultură, dar nu ne spune ce ar trebui să facem pentru a nu ne bate joc, nu arată, concret, ce trebuie să facă un ministru al culturii pentru a sprijini cultura, dar ia la mișto cultura pentru că ministrul face rău etc…

    Cu toată stima pt intelectul dlui Pleșu, simt o amară durere că face parte din categoria puternicilor care, comod, s-au retras în fotoliul bășcăliei ironizînd în stînga și în dreapta, dar fără să ofere soluții. Pt asta văd că este lăudat… Hm…

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 6 Nu-mi place 0

  • Gabriela Munteanu: (4-2-2014 la 20:58)

    …mă simt confirmata prin interventia Dvs, Domnule Paliga.

    Cert este ca, curajul si imboldul civic, ce se cere acum, in al 12-lea ceas, să actioneze cu adevărat u n i t , in a salva tot ce se poate salva din valorile „atacate” cu atita vehementa atit de dujmani cit si de cei bintuiti de nepasare -mai mult sau mai putin constienti de aceasta-, ar trebui să inceapa tocmai de la „capetele sus puse” ce ar putea polariza interesel si motiva aparitia apetitului de a participa la indreptarea situatiei.

    Curajul de a deschide un santier de reconstructie al valorilor zdruncinate, este dat tocmai de personalităti influente, bineintentionate.
    Cine altcineva, decit cei care apartin Culturii Româneşti, ar fi mai in măsura de a-şi asume acest ROL..
    Nu este usor de gasit calea.., dar a venit timpul sa se cearna binele din rău, precum griul din nechină…

    Iar eu acum, o inima de român, mărturisesc că aş fi foarte fericita ca Domnul Andrei Pleşu, pe care eu nu am avut cinstea s-ăl cunosc, să citeasca aceste ecouri.

    Să auzim de bine! …caci de aici, se poate si mai bine 🙂 !!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (5-2-2014 la 09:10)

    Sorn Paliga

    ecouri sincronice….

    din cite am observat, longevitatea „categoricului” la intelectualul dezamagit si incrincenat in Romania dureaza pina cind se gasete o iesire…. iesire din tara.
    Exista si o emigrare romana cu afectiuni si actiuni complementare. Ea este insa din ce in ce mai rara, mai slaba.
    Ce s-a vazut si bine auzit ( Europa Libera ) in urma cu decenii in urma, apoi imediat dupa revolutie ci sperante si chiar tentative serioase politice locale, a devenit in anul asta de fratie mai curind o memorie din ce in ce mai trista.
    Tismaneanu, Tudoran, grupri micute si cochete la Paris – un admirabil Mihnea Berindei fost coleg si prieten la facultate, chiar si splendoarea de Florica Jebeleanu peste care am dat ultima oara la Bucuresti acum vreo 20 de ani – se pare ca s-au retras in placerile unei vieti care are DREPTUL sa se mai relaxeze oleaca, mai ales cind curentul submarin al puternicilor frustrari te poarta intr-u pierdere. Est modus in rebus, e o limita in toate, mai cu seama rabdarea bunului simt.
    Trebuie spus insa ca mai fiecare „nume” are istoria sa si motivele sale. De exemplu Tudoran si Tismaneanu NU sint in aceeasi tabara si nu au fost nicicind s.a.m.d.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Ion Ionescu: (5-2-2014 la 13:15)

    @Sorin Paliga

    > „Cultivă bășcălia de tip Cațavencu-Caragiale… comod, s-au retras în fotoliul bășcăliei ironizînd în stînga și în dreapta… eu am mai coborît, am urcat, iar am coborît”

    adica „impartial ca tot romanul”, Plesu joaca si el un rol in aceasta piesa

    >”..dar fără să ofere soluții. Pt asta văd că este lăudat… Hm…”

    Sigur, fiecare e multumit de impartialitate bascaliei lui. Il lauda toti din teama ca ar putea deveni partizan dar… nu de partea lor. In acest fel Plesu ii „cultiva” pe toti si, respectiv, toti cauta sa ii intre gratii. Nu e doar o pozitie comoda ci si una in care obtine pentru sine maximum din ce se poate obtine fara sa platesti ceva, plus ca apare drept intelectual integru si critic. Plesu nu vrea sa aiba costuri de nici un fel, nu e interesat de ce s-ar putea obtine cu unele sacrificii ci sa evite suferinta/costurile in primul rand. E foarte mioritic – ca sa zic asa.

    Sunt si care s-au implicat partizan incercand sa schimbe ceva, cum ar fi Patapievici, Tismaneanu sau Marga, si poate sunt multumiti cu ce au realizat dar au platit pentru asta devenind tinta unor atacuri vicioase, furibunde, si au „mai coborît, au mai urcat, iar au coborît” si ei ca dvs.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Tzvi Saita: (5-2-2014 la 20:16)

    Sa avem pardon Dnul. Ionescu, dar singurul lucru care a tot incercat ( si reusit ) sa schimbe Tismaneanu au fost taberele politice in care se scalda.
    De la venirea lui Ponta, taieteii politici romanesti i s-au cam taiat la nivel institutional. Aici se vede ca , intr-adevar, ponderea determinantelor executive a Cotrocenilor e mult in „servitudinea” Pietii Victoriei.
    „Autodemisia” lui Tismaneanu de ICCMER – sau ceva in genul asta, aia cu victimile comunismului – la 5 minute de la instalarea lui Victoras, a mai demonstrat si ca treburile, acareturile, combinatile, dar mai cu seama hotaririle semnurilor locale se fac de smecherasii strict LOCALI. ocile ” de afara” au numai rezonante locale de …afara. Comentarii se mai fac iar „22” le incurajeaza si publica, dar cine se ia dupe ele cind ai de-a face cu mafia de pe acelasi caldarim unde-si roade omu viata zilnica si imediata.
    Ca dovada, la toate emisiunile TV de politica de cam pe toate canalile, DACA vezi un roman venetic sa fie invitat sa-si dea cu parerea. Ca e Marinescu a PRM-u;ui ca mobila de studio sau Andrea Pora, pe bune CEA MAI BUNA, totul se discuta la nivel autohton cu Birou Populatiei pe masa sa se vada ca e locali.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Sorin Paliga: (10-2-2014 la 12:37)

    @Ion Ionescu

    Da, dacă ăsta este idealul românesc, fără doar și poate că dl Pleșu joacă bine. Pentru sine.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.158.39.172