Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Secundele mele



 

Elefanţii (Les Éléphants), de Leconte de Lisle

de (8-10-2007)
2 ecouri

Poet francez, şeful recunoscut al curentului parnasian, teoretician al „artei pentru artă“ şi al interdependentei dintre poezie şi ştiinţă, Leconte de Lisle (pseudonimul lui Charles-René-Marie Leconte) (1818-1894), s-a născut într-o îndepărtată colonie franceză, a cunoscut îndeaproape cultură Indiei şi peisajul exotic, ceea ce se va reflectă în poezia să.

Creaţia sa poetică se caracterizează prin evocarea nostalgică a marilor mituri şi civilizaţii străvechi orientale şi occidentale, cu elemente meditative asupra condiţiei umane, propunându-şi să ofere un ideal etic superior contemporaneităţii. Susţine impersonalitatea în artă, descrierea exactă, reprezentările precise, expresia a unei erudiţii riguroase, cultul frumosului şi perfecţiunea formală. Scrie Poeme antice, Poeme şi poezii, Poeme barbare, considerate opera sa cea mai valoroasă.

Poemele inspirate din peisajul tropical şi descrierea animalelor exotice îl singularizează în contextul liricii franceze.

Poemul Elefanţii este caracteristic prin tematică şi realizare artistică a parnasianismului promovat de Leconte de Lisle.

Elefanţii

Nisipul roşu pare o nesfârşită mare,
Ce scânteiază mută în somnul ei trudit.
O boare de aramă se lasă neclintit.
Pe vetrele ascunse în necuprinsa zare.

Nici viaţă şi nici zgomot. Şi leii în tăcere
e odihnesc în peşteri la poştii depărtare;
Şi în fântâni s-adapă girafele-nsetate,
Pe sub curmali, la umbra ştiută de pantere.

Nici pasărea nu trece cu aripa în bolţi,
Pe care merge leneş un soare nesfârşit.
Un boa, câteodată, în somn încremenit
Îşi leagănă spinarea cu străluciri de solzi.

Şi-aprinsă arde zarea sub limpedele cer,
Şi lumea-ncet adoarme. Spre orizontul şters
Se-nşiră elefanţii în legănatul mers,
Plecând în ţări natale şi pline de mister.

Şi dintr-un punct al zării, ca nişte pete brune,
Ei vin, stârnind nisipul pe cale, ca un fum
Şi, ca să nu se-abată din mersul lor pe drum,
Piciorul larg dîrâmă sălbaticele dune.

În frunte-i căpitanul bătrân, cu trupul greu,
Cu crăpături în pielea ca trunchiul scorojită
Şi capul ca o stâncă, iar şira îndoită
Se încovoaie tare şi tremură mereu.

Cu pas egal şi sigur, mergând ca un monarh,
Îi duce drept la ţintă, pe toţi, cu orice chip;
Şi ei, lăsând în urmă o dâră de nisip,
Cu blândă resemnare se ţin de patriarh.

Urechea-n evantaliu şi trompa între dinţi,
Ei merg cu pleoape-nchise. Le bate pieptul tare.
Şi în aprinsul aer ies aburi de sudoare;
Şi-i bâzâie în cale insectele fierbinţi.

De sete nu le pasă, de muşte şi de chin,
De soarele ce coace spinarea lor crăpată…
În mersul lor visează la oaza depărtată,
La viaţa lor de-acasă în codrul de smochin.

Să vadă largul fluviu căzând pe povârniş,
În care se azvârl hipopotami enormi
Ce proectează-n lună conturul lor diform
Şi-aleargă la fântână prin desul păpuriş.

Mereu cu îndrăzneală şi cumpănire-n mers
Un negru fir mai taie nisipul nesfârşit;
Şi-n urmă iar rămâne pustiul neclintit
Când au trecut drumeţii şi-n orizont s-au şters.

Ecouri

  • Enache Ion: (17-6-2015 la 14:08)

    Va rugam sa scrieti ‘Éléphants’ si sa treceti si numele traducatorului [fara traducatori, scriitorii, mai ales poetii, ar exista numai in limba lor].

    Prezentarea este masurata, concisa, la obiect, iar reprezentarea grafica este incantatoare [daca ar fi cuprins un grup de elefanti, ar fi fost si mai bine !].

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (17-6-2015 la 16:46)

    Am corectat, mulţumesc.

    Cine este traducătorul?

    (Redacţia)

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Tot In Secundele mele
54.90.135.178