Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Album



 

La 85 de ani muzele nu-l ocolesc pe Toma George Maiorescu

de (22-12-2013)
1 ecou

TomaGeorgeMaiorescuPeste cîteva zile, la 8 decembrie, unul dintre cei mai originali poeţi contemporani, Toma George Maiorescu, împlineşte 85 de ani. Când stai de vorbă cu el, nici nu–ţi vine să crezi că este vârsta lui adevărată (există persoane cărora le place să se declare mai bătrâne, aşa a fost cu o strămătuşă de a mea pe care am sărbătorit-o la 100 de ani. Mai târziu, am aflat că nu avea decât… 98). Deşi cu sănătatea mai fragilă, poetul este în plină activitate, dovadă ultimul său volum lansat de curând, „Geopoeme rătăcitoare. Halte şi momente pe oceane şi continente”. Este o culegere din mai multe volume şi o parte din poezii a fost inspirată de călătoriile pe care Toma George Maiorescu le-a făcut în calitate de marinar, un element din biografia lui despre care nu am ştiut, deşi ne ştim de câteva decenii. Dar trebuie să mărturisesc că a avut dreptate în ceea ce mi-a spus când a aflat că vreau să scriu despre el. „Tu, de fapt, nu mă cunoşti”. Se referea la creaţia lui şi la aprecierile operei lui. Era o constatare adevărată: chiar dacă-mi place poezia, nu am înclinaţii către analiza lor aşa cum ar face un critic literar. Totuşi, sunt câteva lucruri pe care le ştiu despre el, despre pasiunile lui Toma George Maiorescu, pasiuni care s-au întruchipat în acţiuni concrete şi se regăsesc în creaţia lui..

A avut o viaţă zbuciumată, meandrele politicii româneşti până în 1989 le-a resimţit pe propria-i piele. S-a bucurat de apreciere , de publicitate, ca poet şi ziarist, a fost lăudat ca student şi apoi aproape dat afară din facultate, a fost redactor-şef dar şi apicultor când nu i s-a mai permis să publice. Despre Toma George Maiorescu se poate afirmă fără exagerare că este un „poet al cetăţii”. Întreaga lui viaţă a fost un neliniştit pe care nu l-au lăsat indiferente marile provocări cu care se confruntă omenirea. După 1990 s-a implicat direct în viaţa politică, încercând să conştientizeze în rândul românilor necesitatea de a apăra mediul, ecologia devenind o preocupare esenţială a vieţii lui. De aceea a fost prima persoană care a creat un partid ecologist, Mişcarea Ecologistă. Cred că iniţiativa a fost „avant la lettre”, prea timpurie, lumea de la noi nici nu prea ştia „cu ce se mănâncă” ecologia. (Poate astăzi, după aproape 25 de ani, când oamenii ies pe stradă în apărarea mediului, un partid cu o astfel de orientare ar avea succes).

Dar eşecul aspectului politic nu l-a descurajat. El a creat o adevărată „filosofie a apărării mediului”, ecosofia, care nu numai că a devenit un studiu predat la universităţi, dar se găseşte reflectată în opera poetică. Poate că această dragoste faţă de natură, faţă de mediu îşi are originea, aşa cum a povestit chiar el, în copilăria lui, petrecută la Reşiţa plină de smog, unde copiii, ca să vadă cerul albastru, trebuiau să urce pe munte, să meargă în pădure. A fost şi este un mesaj valoros, preluat şi susţinut de numeroase personalităţi, dintre care voi reda doar două opinii:

„’Îmblânzitoarea fiarei din om sau Ecosofia’ de Toma George Maiorescu (unul dintre volumele lui n.n.) se caracterizează prin spiritul viu al dezbaterii de idei şi prin mesajul ei: mentalul uman trebuie conştientizat că de relaţia dintre om şi mediul său de viaţă, dintre om şi Univers depinde însăşi supravieţuirea lui homo humanus ca specie. În locul umanismului antropocentric propulsând omul în centrul universului, Toma George Maiorescu propune un umanism ecosofic, biocentric, atribuind valoare supremă vieţii, sacralităţii ei, sub toate formele şi ipostazele biodoversităţii”, a spus acad. C. Bălăcescu-Stolnici.

Iar acad. Nicolae Cajal a vorbit despre „gânditorul neliniştit” T. G. Maiorescu care „a fundamentat, a introdus şi dezvoltat o metadisciplină devenită azi obiect de studiu universitar, Ecosofia. Prin neliniştea întrebărilor, Toma George Maiorescu ne implică direct pe fiecare dintre noi… în această luptă”

Toma George Maiorescu este considerat unul dintre cei mai inovativi poeţi contemporani. Criticii lui scot în evidenţă modernismul lui, capacitatea lui de schimbare şi adaptare faţă de cerinţele timpului, faţă de evenimente, căutarea permanentă a noului în exprimare, în limbajul poetic. Poate că esenţa drumului ales de poet a fost sintetizat cel mai plastic de Laurenţiu Ulici..”Toma George Maiorescu … a trecut, împreună cu promoţia consecutivă lui, promoţia 60, în perioada de recuperare a tradiţiei lirice româneşti, a fost în pas cu spiritul novator de la finele anilor 80 şi după, şi toate acestea pentru că, după opinia mea, în toate aceste experienţe, atât de diverse şi contradictorii, poeticeşte vorbind… el a rămas un avangardist, în sensul chiar al avangardei istorice”. „Toma George Maiorescu inaugurează o serie nouă de poezie într-o definitivă de autor. El preia direcţia modernităţii avangardei istorice…”, arată şi prof. univ. dr. Paul Miclău, alături de multe alte opinii despre creaţia lui poetică ce scot în evidenţă spiritul novator, viziunea globală dar şi neliniştile nu stelare ci pământeşti ale poetului. Îl preocupă istoria, evenimentele contemporane, influenţa lor asupra destinului omului.

În cadrul bogăţiei sale tematice un loc important este ocupat de iudaism, relaţia dintre iudaism şi creştinism („Ioshua”), Holocaustul („Baia letală”), Israelul („Lehaim”, „Ieruşhalaim”, „Trumpeldor”). Dar nu trebuie uitată reacţia poetului la tragediile prezentului, cum a fost cea de la 11 septembrie. Aflat în SUA, poetul i-a scris a doua zi preşedintelui Bush, propunându-i păstrarea locului aşa cum este şi ridicarea, alături, a unui memorial. Dar sentimentele lui legate de această dramă, de sacrificiile umane, de comuniunea dintre oameni în caz de catastrofă au fost redate şi sub formă poetică sfâşietoare în „Zona zero”.

Am spus de la început, nu mă pricep la poezii, despre creaţia lui, cu prilejul acestei aniversări vor scrie probabil alţii, de „meserie”. Am relatat, în câteva rânduri , gândurile acestui creator care inspiră şi animă poeziile lui. Şi ca mulţumire pentru omul care nu pregetă să mă încurajeze, să vorbească (exagerat) despre ceea ce fac eu. Sunt foarte departe de clasa din care face parte Toma George Maiorescu, de aceea cuvintele lui îmi fac o imensă plăcere. Acest mic articol este un modest dar pe care vreau să i-l fac de ziua lui, pentru acest poet neliniştit de soarta noastră a tuturor. Sper să rămână neliniştit încă vrei două-trei decenii.

Acest articol a fost preluat din revista Realitatea Evreiasca.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Cleopatra Lorinţiu: (3-5-2014 la 16:00)

    excelent articol!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.204.185.107