Doamne, aprinde steaua dinspre ursuline
cu povarnisul greu de atins, precum sanii primelor iubiri
sub castani, sub ziduri.
Era singurul acoperis pentru sarut si betii,
pe atunci le numeam Aurelia, Dia, Monna si Edith si eram mult prea nepriceput sa le rostesc ceva,
ma ascundeam dincolo de paharul de vodca, de durere.
Adolescenta doare precum iedera in jurul dansului
si mi as dori sa mor infasurat de bratele celei ce ma tinea in flacara dintre zi si noapte,
de fiecare data in Sibiu nu pot si as minti, doare intoarcerea dupa cruciade si te intrebi daca iubita parasita
e inca aceeasi.
Doamne, mai da-mi o zi sa sarut piatra de la intrarea in cetate
si sa fug de ciuma din lume
si sa arunc cu putinii talanti lautarului si femeilor cu sold de matase,
apoi sa dorm intre brazi.
Desi mi s-a spus sa nu deschid usa care are initialele F.P. pentru ca ma va speria balaurul din interior, nu am rezistat…
Si ce am vazut ? Sensibilitate si frumusete, dor si lacrimi…
„Adolescenta doare precum iedera in jurul dansului…”
Câta suferinta !!!
Inima poetului F.P. este ca un soare care si-a prelungit rasaritul…
Doua moduri diferite de a se gândi la trecut… Unul al domnului Predescu, celalalt al lui Cartarescu:
„vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
şi a facut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninătatea
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umărul.
viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
raţiunea o să-mi sfâşie creierul.
vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieţii mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!
şi niciodată febra n-o să-mi mai aprindă
veioza vieţii până la ars.”
……
M. Cartarescu
Vedeti dna „Cristina Vlad” ca dl Predescu cu toate ca este carnivor, totusi are o frumusete in el care il face placut lumii.
Imi pare bine ca si dv ati vazut acest aspect a lui Florin Predescu.
Aveti dreptate, doamna Lucaciu. Daca domnul Florinel ar mesteca mai mult spanac, ar fi si mai frumos.
Domnule Predescu,
va întrebati daca iubita parasita mai este aceeasi…Poate ca da, poate ca nu…
Poate ca prietenii din jurul ei au ajutat-o sa treaca mai usor peste suferinta.
Sau asteptati sa vedeti o calugarita care se închina zi si noapte la icoana fotografii dumneavoastra? 🙂
V-ati cerut vreodata scuze pentru mâhnirea din suflet pe care i-ati provocat-o ? Daca nu… poate ca înca nu este prea târziu…