Într-o repetiţie aproape enervantă pentru un anume tip de oameni îmbuibaţi pe banchetele unui faeton în suburbiile sărace ale Romei reduc o imagine aproape glossa că nimic nu e etern.
Există şi o categorie de oameni ce nu colecţionează nimic. Nu se leagă de nimic din ceea ce ar părea imagine strălucitoare pentru semeni. Nu-şi cumpără bijuterii, maşini de lux.
Nu oricine e chemat să devină un misionar, un servant al grijii pentru aproapele sau. Nu putem transformă societatea într-o cantină comunală şi un punct de încurajare pentru cei ce aşteaptă să li se înmoaie posmagii…
România cunoaşte traiectorii paradoxale şi multă tristeţe.
În cea de a treia săptămâna a lunii noiembrie românii au împrumutat cu mult entuziasm ideea de Black Friday.
Multi uită că această zi colată pe nebunia fugii după chilipir urmează după Ziua Recunoştinţei.
Câţi dintre noi preluăm nobleţea gestului simplu de a împărţi cateceva cu cei amărâţi ?
Nu în campanii electorale, nu în a epata şi în a ne glorifică pe noi înşine pentru că oferim ceva. Nu în pomeni impuse de biserica.
În urmă cu câteva zile firma Johnson Control din Jimbolia a oferit o zi de vis unui grup de copii dintr-o comună oarecare. Nişte investitori americani rupţi de scandalurile cu gazele de şist ori de Roşia Montană.
Pare un gest banal, trece neobservat şi binenţeles nu are audienţă binemeritată.
Nu mă refer la suma de bani alocată cadoului.
Bucuria copiilor, impactul regnului digital asupra multora ce nu au apă curentă în casă, nici sala de baie, toalete, să nu mai vorbim despre altele dimensioneazasi mai mult escapada lor.
Am primit o succintă scrisoare.
Aceasta îmi aminteşte de copilăria mea. Nu pot uită uimirea la vederea unei camere de hotel cu telefon, cu faianţă din baie şi mochetă, prosoapele imense. Mulţi dintre noi ne ascundem obârşia şi uităm uşor.
Cuvintele mele s-ar lovi de descrieri inutile, de aceea reproduc rândurile scrisorii – rezumat simplu, însă nu mai puţin haşurat şi cu câteva fotografii:
“Tocmai am ajuns acasă…distracţia a fost cuvântul zilei….
Am văzut filmul Justin şi prietenii în 3D. Au avut plătit biletul şi mămicile…..copiii au soft impresionaţi de .WC-uri, s-au mirat cum de curge apă fără să atingi robinetul, s-au speriat că la WC apă se trăgea singură….noutăţi pentru ei…le-am promis că următoarea excursie se va face NUMAI LA WC-URILE din mall şi supermarcheturi.
Am urcat pe scările rulante, am făcut poze cu sponsorii lângă un brăduleţ mare, am mâncat de la KFC şi am primit jucării de la KFC.
Mămicile s-au speriat cel mai tare la filmul 3D.”
În aceeaşi repetiţie enervantă mă întorc în timp la bucuria bunicilor la culesul porumbului, la tăiatul porcului, la culesul viei.Nu erau mai bogaţi decât ceilalţi şi mă trimiteau să duc cateceva şi celor mai săraci decât noi.
