Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Mentalitate



 

Etica şi non-valoarea

de (12-10-2013)
10 ecouri

 
Una din “marile“ realizări post-revoluţionare din România este golirea de conţinut a noţiunilor eticii civile. Când astăzi mi se face un serviciu de orice natură şi este momentul să spun un “mulţumesc” (fie el simplu, sau puţin mai etajat, prin adăugarea de “mult” sau “frumos”), am întotdeauna o senzaţie de jenă dacă în prealabil nu am oferit şi o recompensă materială, adică un ciubuc, fie el sub formă de bani la vedere sau într-un plic, fie sub forma materială a unui cadou.

Atât de înrădăcinată a ajuns corupţia, încât s-a ajuns ca ea să înlocuiască cu foarte mare “succes“ şi legea, şi normele de comportament civic.

Bădărănia din prezent, în formele de adresare în public, dar şi din intimitate, a devenit un fenomen obişnuit de care de loveşti la tot pasul.

O întreagă clasa socială apărută după revoluţie îşi arogă, ca un merit, dreptul de a se afirma în mod grotesc, numai pe baza faptului că au un portofel mai plin decât al tău, şi te sfidează cu neruşinare pe ţine, omul onest şi modest, care munceşti de o viaţă întreagă pe un salariu, sau trăieşti acum dintr-o pensie mizeră, insuficientă pentru un trai cât de cât decent. Suprema consideraţie şi stimă cred aceştia că o capăt dacă, la diverse ocazii, pot arunca ostentativ cu banii.

Fenomenul impoliteţii şi al lipsei respectului pentru valorile reale s-a dezvoltat exponenţial, pe ruinele economiei socialiste distruse, jecmănite, furate, însuşite prin hoţie de către o pătură largă de oameni insuficient educaţi, cu gena şmecheriei în sânge, reziduuri umane cărora li s-a deschis calea spre o îmbogăţire rapidă, în cârdăşie cu politicienii mai mult sau mai puţin educaţi, dar dispuşi întotdeauna să-şi vândă “serviciile“ pentru un pumn de galbeni (se numeşte comision, în acest caz), sau pentru o parte procentuală dintr-o afacere (se numeşte fie cooptare în consiliul de administraţie, sau ca acţionar, după caz).

În perioada epocii comuniste, cu toată importanţa şi prioritatea care se acorda „dominaţiei clasei muncitoare” asupra categoriilor de muncă intelectuală, încă se mai practica, de bine de rău, un pic de consideraţie pentru oamenii mai şcoliţi, fie ei profesori, ingineri sau doctori. Toate aceste meserii, având la baza între 16 şi 18 ani de studii laborioase şi de cultură veritabilă, au ajuns să fie considerate şi etichetate, de cei care nu au nici o pregătire profesională solidă, fără nici măcar o umbră de cultură, ca meserii pentru «fraieri», bune doar pentru nişte «profesoraşi», «ingineraşi», sau «doctoraşi»!

Tupeul de a sfida toată lumea, fără urmă de ruşine şi modestie, al celor care au câştigat uşor banii şi care consideră că valoarea supremă în societate este calitatea de a «se descurca», cuprinde mulţi indivizi, care nu au nici măcar 4 clase de şcolarizare, ba sunt şi cazuri de indivizi de-a dreptul analfabeţi, care au ajuns mari «apropitari»!

Puţinele excepţii cu capitalişti şi antreprenori adevăraţi care au obţinut succese economice după 1989 nu vin decât să confirme această inversare a scării de valori sociale. Iată şi un exemplu.

Eram în biroul Directorului General de la Combinatul de Cauciuc Sintetic din Oneşti, când au năvălit în acest birou, fără să ia în consideraţie protestele secretarei, doi indivizi cu două valize mari, pe care le-au trântit pe masa directorului, iar unul din ei (fratele mai mare, căci erau doi fraţi) a strigat cu voce tare: «Coane, uite miliardul dacă ne dai fierul vechi!».

Faptul că Directorul General, ing. Anastasiu Valentin, a chemat gardienii, care i-au «condus» pe aceşti fraţi până la poarta Combinatului, nu i-a descurajat câtuşi de puţin pe aceştia, care, după ce Combinatul a fost «privatizat», au obţinut majoritatea utilajelor încă în stare perfectă de funcţionare, la preţ de fier veci, şi au făcut atât de mulţi bani, încât astăzi sunt stăpâni pe jumătate din Slănicul Moldovei şi pe o mulţime de hoteluri din această zona.

Ca fapt divers, cel care a vândut unităţile industriale de pe Valea Trotuşului este azi încă în puşcărie, dar ce s-a făcut, s-a făcut, şi încă, cu acte în «regulă»!

Îmbogăţirea ‘ultra-rapidă’ este posibilă, aşa cum se descrie în romane, fie prin găsirea unei comori, fie prin primirea unei moşteniri, dar aproape niciodată printr-o activitate cinstită, adică printr-o muncă asiduă de specialitate şi printr-un management realizat chiar la nivelul cerinţelor economiei moderne.

Calea reală de îmbogăţire era foarte clară în antichitate, sau în prezent, în ţările din lumea a treia, când era, şi este, suficient ca să devii bogat dacă aveai o capra şi reuşeai să-ţi procuri o a doua (dublare de capital!).

Dar dacă ai azi un milion şi mâine ai deja un miliard, nu mai poate fi vorba de îmbogăţire cinstită, ci de metode arhicunoscute şi în România de azi, definite în termeni de justiţie (unde o fi şi asta ?), ca acte de corupţie, tâlhărie, jaf, hoţie sau – ca să folosim un termen legal, la modă în ţara noastră – prin “privatizare“!

Iată şi un exemplu. Rafinăria din Dărmăneşti, cu o valoare a mijloacelor fixe de 250.000.000 dollari SUA, a fost vândută la pachet, odată cu RAFO din Oneşti (care are o valoare de 3 miliarde de Euro), pentru suma de 40 milioane Euro, într-un moment când numai în rezervoarele de la Dărmăneşti exista un stoc de produse petroliere în valoare de 40 milioane Euro, adică ambele rafinării au fost acordate prin privatizare, de către primul ministru Năstase Adrian, lui Iakubov aproape pe gratis! Şi ce a făcut Iakubov, susţinut de Hrebenciuc? A produs la Dărmăneşti produse petroliere pentru care nu au plătit mare lucru statului, şi au declarat Rafinăria din Dărmăneşti în faliment, lăsând pe drumuri 400 de salariaţi, şi apoi au oprit şi RAFO Oneşti, lăsând pe drumuri alţi 3.000 de salariaţi.

De fapt, toţi aceşti «afacerişti» asemenea lui Iakubov, au furat de două ori: o dată, în mod direct statul prin subevaluarea intenţionată a obiectivelor cumpărate, şi indirect, ne-au furat pe noi, cei mulţi, care am muncit pentru stat şi am plătit tot felul de dări, lipsindu-ne de sursele mijloacelor de trai.

Aşa se explică cum, peste noapte, în România au apărut peste 10.000 de milionari, proveniţi în majoritatea lor dintre oamenii care până la revoluţie îşi duceau traiul din bietul salariu de la stat.

Iată o situaţie prezentată de banca elveţiană Credit Suisse despre bogaţii României: «Un număr de 9.449 de români au averi cuprinse între 1-5 milioane de dolari; 721 se încadrează în intervalul 5-10 milioane de dolari; 406 controlează între 10 şi 50 milioane de dolari; 31 se plasează între 50-100 milioane de dolari; 17 au averi între 100-500 milioane de dolari».

Pe lângă afacerile proaste făcute de politicienii statului român cu diverse persoane nedemne de încredere, însuşi statul român a făcut, prin reprezentanţii săi, afaceri la fel de păguboase, cum a fost de exemplu vânzarea lui PETROM pentru 1,5 miliarde de dolari la OMV, care PETROM deţinea 450 benzinării modernizate în ţară, şi deţinea o rafinărie modernă (Petrobrazi), şi odată cu aceasta s-au vândut şi toate rezervele cunoscute de hidrocarburi, care sunt estimate la 40 milioane de tone, adică la peste 11 miliarde de dolari la cursul de azi al petrolului. În aceeaşi categorie se încadrează şi vânzarea resurselor de gaze din Marea Neagră şi multe, multe alte bogaţii naturale şi naţionale.

Să nu se creadă că toate afacerile făcute de români după revoluţie au fost veroase. Sunt la fel de mulţi întreprinzători care, prin muncă şi talent excepţional, au reuşit să se înstărească, în ciuda faptului că toată puterea de inspecţie şi control a statului şi-a concentrat focul tocmai asupra lor, “nevăzându-i“ şi nevizitându-i aproape deloc pe hoţomani. Tocmai această categorie de întreprinzători cinstiţi este cea care plăteşte puţinele venituri din taxe şi impozite pe care statul le mai are la dispoziţie pentru a ţine în viaţă sectoarele din sănătate, educaţie şi cultură, la un nivel despre care se poate spune că «nici nu trăieşte, nici nu moare».

Revenind la tema căderii în prăpastie a nivelului de educaţie civică, şi comportament în societate a diferitelor straturi de populaţie din România, nu putem să trecem uşor peste modul curent de exprimare în familie şi pe stradă, care te face să crezi că românii au ajuns un popor foarte necivilizat şi care nu ar avea ce caută în Uniunea Europeană. Trecând mai uşor peste lipsa de politeţe din relaţiile interumane româneşti, nu poţi să nu remarci folosirea predominantă a organelor sexuale şi a funcţiilor acestora în vocabularul adolescenţilor şi a majorităţii adulţilor de la toate nivelele social-politice, inclusiv la nivelul conducătorilor de stat de mare calibru, miniştri şi politicieni de vază. Avem suficiente mostre de exprimare grotescă a acestor demnitari în înregistrările audio, făcute din timpul urmăririlor, de către organele penale.

Nu ştiu la cine se referă vorba rusească : «NIET CULTURĂ», dar cel puţin în momentul de faţă ea se potriveşte perfect societăţii româneşti, dar şi cu un adagio de tipul «şi NIET civilizaţie».

Afirmarea şi recunoaşterea valorilor autentice din societatea românească actuală este deficitară şi este poluată de fenomenul acceptării şi promovării de către aceasta a non-valorii, într-o măsură chiar mai mare decât în perioada cultului personalităţii.

Îmi aduc aminte de o situaţie de nerecunoaştere a unui merit evident. Împreună cu directorul Combinatului de Cauciuc Sintetic, am proiectat şi realizat un grup de recuperare a sănătăţii pentru salariaţii acestei unităţi, denumit succint „Sauna”. Avea bazin de înot cu apă dulce, bazin cu saramură fierbinte pentru reumatici, trambuline de 3 şi 10 metri, cabinete de fizioterapie, o saună finlandeză, bufet, bucătărie etc. Totul executat prin muncă voluntară, cu materiale de cea mai bună calitate, şi o concepţie tehnică avansată în ceea ce priveşte calitatea funcţională şi de mediu. Directorul general de atunci, ing. Anastasiu Valentin, a dispus să se execute o tăbliţă din oţel inoxidabil cu inscripţia: “Conceput şi realizat de inginerii Pincu Sfartz şi Anastasiu Valentin”, fixată lângă uşa de intrare în acest complex.

La inaugurare a venit primul secretar pe judeţ, tovarăşa Găinuşe Alexandrina, care a fost primită cu tot protocolul de cuviinţă, i-a plăcut foarte mult ce a văzut, dar în final a observat plăcuţa cu pricina şi s-a întunecat la faţă, spunând: „de unde şi până unde cultul personalităţii? Daţi jos plăcuţa!”. Am dat-o jos, şi plăcuta a fost îngropată sub pragul uşii principale. Ciudăţenia mare este că tovarăşa Găinuşe era cea mai acerbă linguşitoare a perechii Ceauşescu şi practica exclusiv şi cu mare folos pentru ea acest cult al personalităţii.

Dacă această situaţie era cumva acceptabilă pentru nişte ingineri de linie cum eram noi, ce se poate spune despre menţinerea în umbră a marilor intelectuali români care ar face cinste şi celor mai avansate naţiuni şi care astăzi sunt invizibili în raport cu non-valorile promovate de actuala “aristocraţie“ provenită din ultra-rapizii îmbogăţiţi, “jmecheri“ de mare calibru?

Dacă nu se poate crea prin educaţie o atmosfera de comportament social civilizat, poate că ar trebui scoasă o lege care să prevadă amenzi usturătoare, măcar pentru cazurile de folosire în public a expresiilor injurioase.

Dar… oare se poate face cultură şi civilizare cu ajutorul poliţiei?

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Ion Ionescu: (14-10-2013 la 12:57)

    –non-valorile promovate de actuala “aristocraţie“ provenită din ultra-rapizii îmbogăţiţi, “jmecheri“ de mare calibru ?–

    Acum e o societate libera, nu mai avem un cult al personalitatii (-tilor) promovat de stat, sau interdictii. Intr-o astfel de societate gustul maselor dicteaza ce e ‘valoare’, ce e promovat in centrul atentiei publice, iar maselor le place de Lady Gaga.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (14-10-2013 la 13:36)

    @Ion Ionescu

    > Intr-o societate [liberă] gustul maselor dicteaza ce e ‘valoare’.

    Eu aş zice: gustul maselor dictează ce are succes la mase, nu ce este valoare

    Că aţi pus valoate între ghilimele, am observat…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • George Petrineanu: (14-10-2013 la 14:17)

    @Ion Ionescu

    Pornind de la ceeace scrieti, ,,Acum e o societate libera, nu mai avem un cult al personalitatii (-tilor) promovat de stat”…

    As mai spune ca nu mai exista cultul personalitatii dar in materie de conducere, administratie, exista o nazuinta a maselor spre Personalitatea fara de care nu se poate incepe rezolvarea niciunei probleme. Nu e de mirare, atunci cind pentru orice ,,boroboata” care se intimpla in spatiul public e chemat la TV un leader sa explice, sa linisteasca populatia si sa dea directia. Uneori telespectatorii îi cer demisia, dar si asta pentru a-l inlocui cu cel bun.

    Apropo de Lady Gaga, as face distinctie intre valorile de civilizatie care, in fond, nu trebuie sa fie negociabile (si unde stam prost, dupa parerea mea, pentru ca traim agatati cu civilizatia in la sfarsitul secolului 19) si cele de cultura, care pot fi mai libere. Cu alte cuvinte, daca ai fost invati cum sa sa fii moral, sa-ti respecti aproapele, sa fii disciplinat, sa lucrezi independent folosindu-te de mandatul mai larg ce ti s-a dat etc, atunci conteaza mai putin ca asculti Gaga si bei posirca sau dimpotriva Bela Bartok si vinuri fine de Veneto.

    Iata un posibil format mai usor de introdus si care de fapt functioneaza in societatile de succes din Occident.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Ion Ionescu: (14-10-2013 la 14:29)

    @George Petrineanu

    „exista o nazuinta a maselor spre Personalitatea fara de care nu se poate incepe rezolvarea niciunei probleme”

    Bineinteles ca exista, ea exista in toate societatile umane „liderul charismatic” (discutat extensiv de Weber). Iliescu si apoi Basescu au intruchipat acest rol la timpul lor, sa vedem ce va urma.

    „as face distinctie intre valorile de civilizatie care, in fond, nu trebuie sa fie negociabile… si cele de cultura”

    prea subtila diferenta pentru majoritatea cetatenilor, Becali e si civilizatie si cultura si patron la Steaua.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (15-10-2013 la 10:58)

    @Ion Ionescu

    -„maselor le place Lady Gaga”

    Poate în Europa, în România, maselor le plac… manelele !

    Dar nu acesta este rolul educaţiei de a promova cultura şi etica în rândul maselor ?

    Şi nu este o trădare a acestor obligaţii, de către intelectualii, care sunt formatori de gusturi şi atitudini din mass-media? Şi ce fac aceşti „intelectuali” pentru mase? Promovează (pentru câţiva arginţi în plus) non-valoarea reprezentată şi prin manele şi prin chitchuri şi prin abundenţa de reclame, care tâmpesc până şi minţile mai deschise.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Ion Ionescu: (15-10-2013 la 13:05)

    @Sfartz Pincu

    „Poate în Europa, în România maselor le plac… manelele !”

    A aparut acum cateva zile (8 octombrie) un sudiu, va dau conluzia :

    „Muzica populara este pe primul loc in topul preferintelor romanilor, in timp ce manelele sunt pe ultimul loc. Rezultatele apartin sondajului „Barometrul de opinie publica – Adevarul despre Romania” realizat de INSCOP Research la comanda Adevarul. „Manelele sunt pe ultimul loc in preferintele declarate de romani cu 14,2%. In acest caz, este posibil ca procentul celor care au optat pentru manele sa fi fost influentat de un anumit conformism social care a blocat declararea optiunii”, explica autorii sondajul–

    Adica a avut loc exact fenomenul social de care vorbiti. Dvs. insa, e clar asta, nu l-ati urmarit. Trag concluzia ca nu prea va uitati la TV, si bine faceti.

    Insa sociologii care au facut studiul respectiv il stiu si de aia atrag atentia ca „procentul celor care au optat pentru manele poate sa fi fost influentat de un anumit conformism social care a blocat declararea optiunii”.

    Dupa ce in anii 2006-2008 manele ajunsesera sa cucereasca spatiul (sonor) public, a urmat „controfensiva” mediatica impotriva lor. Rand pe rand diverese figuri culturale cunoscute s-au perindat la TV si in media scrisa unde au asociat acest gen de muzica cu incultura, prostia, badarania, au batjocorit in fel si chip (de la analize de text savante la insulte directe) acest gen de muzica si, implicit, i-au batjocorit si „declasat” social pe cei carora le plac.

    Asa puternic efect a avut campania media ca acum sondajele pe tema asta sunt afectate de „conformismul social”, de „norma” sociala creata in ultmii ani.
    Desigur ca assculta multi si acum manele, dar o fac la casti sau sonorul dat la minimum, si acum le e rusine sa recunoasca.

    Dar asta e un exemplu de fenomen social spontan de auto-reglare. E vorba si aici de constrangere sociala (rusine/batjocura) dar e ceva informal. Nu s-a dat vre-o lege care sa interzica manelele la radio, nu statul a actionat prin mijloacele lui specifice de constrangere pentru a selecta valorile de non-valori.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Sfartz Pincu: (16-10-2013 la 03:41)

    @ Ion Ionescu
    Binevenită şi la subiect (!!) remarca Dvs. cu „conformismul social”

    Este un parametru suplimentar al cultivării non-valorilor, exprimat de cei în cauza, prin expresia: „dâ bine”!

    Maneaua este lipită de sufletul interpreţilor, aşa cum muzica populară este lipită de sufletul românului !

    Şi doar dacă cel care plăteşte muzica va da un ordin expres să nu se cânte manele (probabilitate redusă!), se va atinge un procent de 14,2 % de manele.

    Manelele sunt omniprezente, în maşinile cu 6 difuzoareşi geamurile deschise, să audă lumea ce „cult” e şoferul, la nunţi, la botez, după înmormântare, la sindrofii etc.

    Dictonul „tonul face muzica” se aplicâ la români sub forma: „interpretul face muzică”. Şi se ştie ce le place majoritaţii acestora.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (16-10-2013 la 04:56)

    PS.
    Vecinul meu de incintā, Fronea, prezentat pe TV_uri ca un excepţional talent în interpretarea muzicii de operā (chiar el spune că de fapt nu-i place, dar se „cere”), este mai cunoscut ca interpret de muzică de „inima albastră”, de fapt de manele. Şi atunci când îl asculţi cu un „Of, mama, inima mea”… uiţi că maneaua este prohibită de consumatorii de „cultură adevărată”!!

    Problema este nu maneaua în sine, care te poate atinge uneori la suflet, ci faptul că e prea multă !!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (17-10-2013 la 05:21)

    Ideea că manelele ar reprezenta cumva gustul românilor a pornit de la realitatea că cei care ascultă asemenea muzică o dau foarte tare, inclusiv în automobile, deși nu au voie. A asculta muzica la volum maxim indică imediat statutul social și nivelul persoanei respective, el vrea să impună și celorlalți gustul său care este, evident, cel „corect”. De aici impresia că (toți) românii ascultă manele. Procentul de aproape 15% este destul de mare, nu este însă foarte mare. Iar faptul că ascultă preponderent muzică populară reflectă, evident, structura rurală, respectiv de mentalitate rurală, a populației, în care intră și micile orașe, un fel de sate mai mari.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • victor sonea: (23-10-2013 la 18:29)

    Domnule Pincu,

    Diagnosticul pus societatii romanesti este corect, in toata complexitatea sa. Selectia inversa, minciuna in locul adevarului, banul in ipostazele cele mai perverse, lacomia fara margini, prostia drept virtute, spiritul de turma, servilismul, reactia violenta fata de schimbare, lipsa de masura, toate si-au dat mana pentru a se ajunge la performanta trista de a fi mereu ultimii. In societatea liniara totul se face la ordin. De aceea societatea civila nu se poate afirma. Doar cine traieste in interiorul unui asemenea sistem poate simti cat e de nedrept. Din punctul meu de vedere, tot ce afirmati e just. Depinde insa si de cine citeste.

    Cu bine, pe curand, Victor

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.48.3