Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Polemica



 

„Che” Guevara şi… UNESCO

de (26-7-2013)
15 ecouri

 
UNESCOÎn cadrul programului său „Memoria lumii”, UNESCO a primit spre păstrare şi a înscris în registrul celor mai valoroase documente istorice o colecţie de documente despre viaţa şi opera lui Ernesto „Che” Guevara.

Este vorba de un număr de peste 400 de manuscrise originale, începând cu cele din adolescenţă şi tinereţe şi terminând cu „Jurnalul de campanie” din Bolivia, precum şi de peste 550 documente despre sau legate de „Che” Guevara. Propunerea de înscriere a acestei colecţii drept comori documentare ale omenirii a fost înaintată organizaţiei UNESCO de Cuba şi Bolivia.

Dar prin ce este remarcabilă această ştire, transmisă de agenţiile de presă acum câteva zile, pe 18 iulie? Cine este „Che” Guevara şi ce se presupune că este UNESCO?

UNESCO şi programul său „Memoria lumii”

UNESCO – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură – este o agenţie specializată a ONU, înfiinţată în noiembrie 1945. Conform Cartei sale, UNESCO are drept obiectiv „să contribuie la menţinerea păcii şi a securităţii prin strângerea colaborării între state prin intermediul educaţiei, ştiinţei şi culturii, pentru a asigura respectul universal al dreptăţii, al legilor, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale…”.

Programul „Memoria lumii” este destinat culegerii şi păstrării pentru posteritate a unor piese documentare de importanţă deosebită pentru moştenirea culturală. Ţările membre ale UNESCO pot să propună asemenea documente unui Comitet Consultativ Internaţional special format din 14 membri; acest comitet se întruneşte la fiecare doi ani pentru a discuta propunerile. Prima întrunire a avut loc în anul 1993 iar cea mai recentă – în iulie 2013.

Acest comitet se ghidează după o serie de criterii scrise şi după precedente [1],[2]. Voi reveni mai jos la aceste criterii.

„Che” Guevara

Ernesto „Che” Guevara a fost comunist. El a fost unul din foarte puţinii revoluţionari ai lui Castro care s-au declarat comunişti chiar de la începutul insurecţiei contra lui Batista. Insurecţia a fost organizată de „Mişcarea 26 iulie” („M-26”). Aceasta era o coaliţie a diferiţilor inamici ai regimului lui Batista: naţionalişti, socialişti, democraţi, comunişti. Fidel Castro, conducătorul mişcării, promovează în ierarhia acesteia în special pe comunişti. Aceasta este calea prin care Guevara a avansat şi a devenit cunoscut, inclusiv în presa internaţională a vremii. Cum mişcările comuniste din America Latină erau susţinute material, logistic şi ideologic de URSS şi anume prin KGB, „Che” a fost şi el în contact cu agenţi ai acestuia. În orice caz, Guevara studia asiduu marxism-leninismul şi era un mare admirator al lui Stalin.

Che-SkeletonErnesto „Che” Guevara a fost un călău. A executat personal camarazi de-ai săi din gherila din Sierra Maestra, pentru diferite motive şi pretexte, de la trădare şi spionaj la „propagandă contrarevoluţionară”. Se citează 15 asemenea execuţii în anii 1957-58. De asemenea a executat ţărani din munţii Sierra Maestra care refuzau să sprijine, cu hrană sau oameni, gherila lui Castro. Admiratorii lui „Che” încearcă să contrabalanseze toate acestea cu câteva cazuri când acesta s-a arătat mărinimos.

Guevara a jucat rolul de călău (şi judecător) mai ales după venirea la putere a lui Fidel Castro şi alor săi, când a îndeplinit funcţii de conducere în guvern. Dar înainte de guvern, prima funcţie pe care şi-a ales-o şi care i-au încredinţat-o tovarăşii săi a fost cea de „comandant şi procuror suprem” al… închisorii militare din Fortul La Cabaña (situat în rada portului Havanei). Tovarăşii săi ştiau, de bună seamă, care sunt punctele sale forte şi nu s-au înşelat. Guevara a preluat această funcţie în chiar ziua în care insurgenţii au intrat în Havana, pe 2 ianuarie 1959, zi în care se sărbătoreşte şi victoria revoluţiei cubaneze. Omul potrivit la locul potrivit în momentul potrivit… Guevara urma să consolideze victoria revoluţiei cu ajutorul „justiţiei revoluţionare”, adică arbitrare şi expeditive.

El revizuia – adică respingea – recursurile la condamnările la moarte şi, deseori, tot el le executa. Nu din lipsă de personal, desigur, ci din dragoste pentru lucrul bine făcut… Se apreciază că în perioada de 5 luni cât a ocupat această funcţie, Ernesto „Che” Guevara a împuşcat personal între 159 [3] şi 550 de condamnaţi dintr-un total de circa 2.000. Represiunea a început cu demnitari ai regimului lui Batista, cu poliţişti de diferite ranguri, iar apoi a continuat cu „judecarea” şi condamnarea diverşilor „duşmani ai revoluţiei”. Şi aici admiratorii lui „Che” jură că nici un nevinovat nu a fost condamnat, încarcerat sau executat. Şi s-ar putea să aibă dreptate, dar numai dacă se redefineşte în mod corespunzător noţiunea de „vinovat”.

După acest stagiu pregătitor, Guevara a intrat în guvern, unde a deţinut funcţiile de Ministru al Industriilor – de fapt al agriculturii şi economiei în general – şi apoi al finanţelor şi director al Băncii Naţionale. Însă în aceste funcţii nu a dat rezultate tot atât de strălucite ca în cea de judecător şi călău. Într-un timp record, economia Cubei, care era printre primele trei în America Latină, a fost distrusă după reţetele marxist-leniniste, ajungând să depindă de economia Uniunii Sovietice, şi ea în cârje.

Urmează câţiva ani de activitate intensă pe tărâmul diplomaţiei internaţionale, de fapt de propagandă radicală, care a culminat cu critica URSS şi a altor ţări socialiste pentru „egoismul” lor şi pentru „complicitatea obiectivă cu ţările capitaliste” (Alger, februarie 1965). În luna martie a aceluiaşi an „Che” dispare.

Va reapare, sub numele de Ramón Benítez, în Congo (Zaïre), unde, ca specialist în operaţiile de gherilă şi însoţit de un grup de circa 120 de luptători, sprijină gherila lui Laurent-Désiré Kabila, pe care apoi îl abandonează, decepţionat de lipsa de disciplină în rândurile trupelor acestuia. La sfârşitul lui 1966 îşi oferă serviciile de consultanţă în artele gherilei organizaţiei independentiste FRELIMO din Mozambic, dar este refuzat.

Următoarea etapă – Bolivia. Identitatea sub care a intrat în ţară: Adolfo Mena González. Obiectivul: răsturnarea guvernului şi instaurarea comunismului, mai întâi în Bolivia, centrul continentului, apoi în toată America de Sud, prin contagiune. Efective: circa 60 de persoane, din care vreo 30 bolivieni şi 15 cubanezi. Denumirea grupului este, în schimb, impresionantă: Armata de eliberare naţională a Boliviei. După câteva succese iniţiale contra unor patrule ale armatei, a început degringolada. Grupurile boliviene care luptau contra guvernului i-au refuzat ajutorul, populaţia civilă şi mai ales ţăranii îi denunţau la autorităţi. Şi aici a avut conflicte cu ţăranii care refuzau să-l sprijine. În cele din urmă „Che” Guevara a fost capturat în urma unui denunţ şi împuşcat în octombrie 1967; numai 5 membri ai grupului său au reuşit să fugă în Cuba, prin Chile – cu ajutorul prietenului lui „Che” Guevara, senatorul Salvador Allende.

Astfel Bolivia s-a dovedit a fi şi ultima etapă a lui Ernesto „Che” Guevara.

Obiectivul său final era să provoace prăbuşirea capitalismului. În viziunea sa, capitalismul se sprijină exclusiv pe imperialismul Statelor Unite, iar clasa muncitoare americană nu va face revoluţie. Motivul este că capitaliştii americani exploatează, în schimb, America de Sud, Africa şi Asia, astfel încât clasa muncitoare nord-americană este doar puţin afectată de exploatare. Strategia lui Ernesto Guevara era deci să provoace revoluţii comuniste pe aceste continente, să le sustragă exploatării imperialiste a SUA. Atunci exploatarea capitalistă va apăsa asupra muncitorilor nord-americani, care vor răsturna capitalismul, capitalism care, astfel, va dispare de pe faţa pământului [4].

Exemplul multor zeci de „experimente” comuniste, toate tragice, demonstrează că în locul regimurilor (mai mult sau mai puţin) capitaliste se vor instaura inevitabil regimuri de teroare, cu dispariţia libertăţilor fundamentale, sărăcie şi, deseori, foamete. În ziua de astăzi asta ştie toată lumea… sau ar trebui să se ştie.

Programul UNESCO „Memoria Lumii” şi alegerea lui „Che” Guevara

Cum s-a ajuns deci la includerea scrierilor lui „Che” Guevara în patrimoniul documentar al omenirii? Ce criterii şi prescripţii au fost încălcate?

Răspunsul – surprinzător – este că toate regulile au fost respectate.

Să ne întoarcem deci la regulament şi să privim mai atent aceste reguli şi criterii. Ele sunt enumerate într-un document de peste 70 de pagini intitulat „Principii directoare pentru salvgardarea patrimoniului documentar” [2].

„Principiile” stabilesc că documentul trebuie să fie autentic. Apoi, acesta trebuie să fie unic şi de neînlocuit. Unicitatea trebuie să constea, printre altele, în aceea că a exercitat o influenţă majoră – „pozitivă sau negativă” (!). Mai departe se stabileşte că documentul trebuie să fie caracteristic şi evocator pentru o anumită epocă sau loc geografic, să exprime influenţa istorică a unor persoane, sau idei din domeniul politic şi ideologic. Documentul mai poate reprezenta o mare valoare ca formă şi stil.

Un principiu important este şi cel al precedentului: dacă un document a fost deja acceptat în „Memoria Lumii”, atunci şi documentele întrucâtva asemănătoare vor fi şi ele luate în consideraţie. Dar atunci de ce să nu fie inclus Mein Kampf în Patrimoniu? Doar îndeplineşte perfect toate criteriile de mai sus. (Remarcabilă este nota de subsol #19 din Principiile Directoare… [2]: din ea înţelegem că aşa zisul Jurnal al lui Hitler nu poate fi admis în Patrimoniu pentru că… este un fals. Probabil că dacă era scris de mâna lui Adolf Hitler însuşi, n-ar fi fost nici o problemă).

Nici unul din principiile şi criteriile nu este încălcat prin numirea despre care vorbim. Încălcat este principiul din Carta UNESCO despre „asigurarea respectului universal al dreptăţii, al legilor, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”, însă acest principiu nu se reflectă în nici un fel în criteriile programului „Memoria Lumii”. În plus, chiar şi acest principiu poate fi tălmăcit şi răstălmăcit în toate sensurile, în aşa fel încât să rămână literă moartă. De altfel, numai din acest motiv a şi putut pătrunde în Carta UNESCO, cartă semnată şi de Uniunea Sovietică, cu ale sale trei semnături…

Acelaşi lucru este valabil şi astăzi: într-o organizaţie universală ca UNESCO, cu aproape 200 de membri cu cele mai diferite concepţii, un document ca „Principiile Directoare…” nu poate fi decât unul de compromis, adică unul amoral. Orice încercări de a promova valori etice raţionale se lovesc de acuzaţia majorităţii că ar fi vorba de imperialism cultural, încercare de a impune valorile occidentale, etc. ONU este, prin natura sa, un focar de relativism etic şi promotor al tezei după care toate culturile sunt echivalente.

Am văzut că programul „Memoria Lumii” admite şi documente care au avut un impact major dar negativ asupra istoriei, lucru care, a priori, poate fi acceptabil. Dar nu, manuscrisele lui Ernesto Guevara nu au fost înscrise în Patrimoniu sub acest titlu. Într-adevăr, dacă citim cererea depusă din partea Cubei (condusă de Raúl Castro) şi a Boliviei (Evo Morales), dăm numai de elogii ditirambice: sinteză remarcabilă a ideilor şi acţiunilor, incarnarea unui revoluţionar organic, emanciparea deposedaţilor din toată lumea, contribuţie extraordinară, analiză profundă şi riguroasă, contribuţie umanistă şi anti-dogmatică la teoria marxistă, precursor, valoare istorică, etc., etc., etc.[5]

Parcurgând rapid lista colecţiilor documentare admise în „Memoria Lumii” din 1997 încoace [6], am mai dat peste un caz problematic, unul singur, dar semnificativ ca precedent: Marx şi Engels, Manifestul Partidului Comunist şi Capitalul, volumul I. Acestea figurează, ca şi scrierile lui „Che” Guevara, tot pe lista anului 2013 [7]. Motivarea includerii în program vorbeşte despre ele ca fiind „două dintre cele mai importante publicaţii ale sec. XIX-lea, cu impact enorm asupra dezvoltării socialismului, a comunismului şi a altor mişcări revoluţionare”, ca fiind „recunoscute în ultimii ani (!) pentru analiza lor adâncă a mecanismelor crizelor economice”. În motivare se afirmă, cu perfectă făţărnicie şi rea-credinţă, că „scrierile lui Marx şi Engels au fost deseori interpretate prea rigid şi au fost utilizate pentru a justifica represiunile şi controlul individului de către stat”.

Aceste scrieri ale lui Marx şi Engels au fost propuse de… Germania şi Olanda. Se pare că d-na A. Merkel a fost prea ocupată ca să se intereseze şi de asta, sau că n-are nici un cuvânt de spus în aceste probleme…

Oricum, candidaturile lui „Che” Guevara şi Marx-Engels au fost susţinute cu căldură de actualul Director General al UNESCO, Irina Bokova din Bulgaria [8]. Ceea ce nu este chiar aşa de straniu, dacă aruncăm o privire asupra biografiei acesteia. I. Bokova şi-a făcut masteratul în „Relaţii internaţionale” în 1976 la Moskova, apoi a lucrat la Ministerul de externe bulgar (1977-1982) ca funcţionar din nomenklatura superioară, însărcinată cu relaţiile cu ONU. De această strălucită carieră nu este străin tatăl ei, Georghi Bokov (supranumit „satrapul”), Secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar şi redactor-şef al ziarului central de partid.

Înscrierea operelor lui „Che” Guevara (şi Karl Marx?) trebuie să fi provocat stupoare, deoarece UNESCO a publicat, pe 25 iulie, un „Răspuns la critici…” [9]. Răspunsul este şi el remarcabil: nu specifică includerea căror anume documente a fost criticată şi cu ce argumente, dar subliniază că „includerea unor documente nu implică intenţia de a celebra anumiţi indivizi sau de a aproba acţiuni care sunt contrare misiunii fundamentale a UNESCO de a construi pacea în minţile oamenilor (?)”. În continuare, Răspunsul încearcă să acrediteze ideea că totul nu este decât o operaţiune tehnică de conservare, dar adaugă „Obiectivele Programului nu trebuie să fie interpretate în sensul că ar sprijini vreo declaraţie sau poziţie care este contrară principiilor fundamentale şi obiectivului de a promova toleranţa şi înţelegerea reciprocă pe baza drepturilor şi a demnităţii umane”.

Eu sper deci că acest incident va duce la retragerea acestor autori din Patrimoniu, sau ca va servi cel puţin drept o lecţie pentru această organizaţie.

Referinţe

[1] Memory of the World Register, Wikipedia.

[2] UNESCO, Principii directoare pentru salvgardarea patrimoniului documentar, sec. 4.2. Pentru versiunea franceză v. aici.

[3] O listă cu numele a 159 de cubanezi împuşcaţi de „Che” Guevara personal.

[4] Transcriptul interviului acordat de Guevara reţelei ABC, martie 1964, p. 8-9.

[5] Cererea depusă de Cuba şi Bolivia la UNESCO (2012).

[6] UNESCO, Lista colecţiilor documentare admise în „Memoria Lumii”, după ani.

[7] UNESCO, Colecţia „Manifestul Partidului Comunist şi Capitalul, vol. I”

[8] UNESCO’s Grotesque Embrace of Che Guevara by C. Rosett, in The Rosett Report.

[9] UNESCO, Response to criticism raised on recent nominations on the UNESCO Memory of the World Register , 25 iulie 2013

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • George Petrineanu: (27-7-2013 la 15:15)

    Felicitări autorului articolului pentru această excelentă sinteză!

    Mulți (tineri) purtători ai unui nevinovat tricou cu chipul călăului ar avea o posibilitate să se răzgîndesca dacă cineva i-ar pune în temă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (27-7-2013 la 22:37)

    Mulţumesc George.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (28-7-2013 la 08:16)

    V. Tismaneanu despre acelaşi subiect: Să onorezi un asasin numit “Che” Guevara,
    http://www.contributors.ro/global-europa/sa-onorezi-un-asasin-numit-che-guevara/

    urmat de o discuţie foarte interesantă.

    De asemenea:

    UN Honors Human Rights Abuser Che Guevara, by Humberto Fontova

    http://frontpagemag.com/2013/humberto-fontova/un-honors-warmonger-book-burner-mass-murderer-che-guevara/

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • olivia: (28-7-2013 la 18:38)

    iata cateva note exlicative ale scopului acestui corp unesco

    •UNESCO’s Memory of the World Programme is an international initiative launched to safeguard the documentary heritage of humanity against collective amnesia, neglect, the ravages of time and climatic conditions, and willful and deliberate destruction.
    • It calls for the preservation of valuable archival holdings, library collections and private individual compendia all over the world for posterity, the reconstitution of dispersed or displaced documentary heritage, and the increased accessibility to and dissemination of these items.

    Personal nu ma inebunesc dupa aceata organizatie care a recunoscut statul inexistent Palestina, si careia guvernul American, i-a sistat fondarea, desi continua sa fie membra a organizatiei. Inteleg ca scopul cel putin scris este nu neaparat sa sarbatoreasca evenimentele importante care au avut un impact asupra omenirii ci sa preserve documentele referitoare la aceste evenimente.Alternative ar fi fost -posibil -ca aceste documente sa fie distruse de cine stie ce miscare cubana sau boliviana, regiune geografica din ce in ce mai instabila. Cu un viitor neclar. Ar fi fost pacat sa uitam. apreciez critica acestui eveniment, cel putin a instigat unesco sa emita o nota explicativa anume ca unesco nu sustine/aproba evenimentele istorice ale caror documente le colecteaza.

    http://www.unesco.org/new/en/communication-and-information/resources/news-and-in-focus-articles/all-news/news/response_to_criticism_raised_on_recent_nominations_on_the_unesco_memory_of_the_world_register/

    ca sotia si fiica lui Guevara au sarbatorit evenimentul in Cuba, asta tine mai mult de intelegerea fiecaruia despre eveniment. Iclusiv a autorului articolului discutat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (28-7-2013 la 23:12)

    Este adevărat: scrierile care propagă ideologii antiumane nu trebuiesc uitate. Pentru aceasta este însă suficient dacă le avem sub formă de fotocopii sau chiar numai transcript. A păstra manuscrisele însele denotă mult mai mult decât simpla dorinţă de a păstra împotriva uitării mesajul autorilor: denotă omagiu. Mai ales că păstrarea de lungă durată şi în condiţii optime a manuscriselor cere împortante sacrificii materiale şi de timp. Acest lucru poate fi foarte bine lăsat pe seama admiratorilor respectivilor autori şi a ideilor lor; pentru cercetători şi publicul larg artefactele originale nu sunt indispensabile.

    Însă, cum am amintit în articol, Principiile directoare… ale programului UNESCO „Memoria lumii” prevăd şi posibilitatea acceptării unor manuscrise al căror conţinut a avut un impact negativ (v. paragraful 4.2.4). Foarte bine, dar atunci acest fapt ar trebui să fie menţionat în cererea solicitanţilor (Bolivia şi Cuba; v. ref. [5] din articol) care, cum am remarcat deja în articol, este însă elogioasă fără nici o rezervă.

    În fine, Motivarea de acceptare a Comitetului Consultativ Internaţional (CCI) ar fi putut şi ea să exprime ceva rezerve, dar acestea lipsesc şi acolo. Am notat în articol că în cazul colecţiei Marx-Engels Motivarea exprimă o umbră de rezervă (v. ref. [7]), ridicolă, e adevărat, dar totuşi…

    „Răspunsul la critici…” publicat de UNESCO în legătură cu colecţia „Che Guevara” (v. ref. [9] din articol) este, cel puţin în parte, răspuns la declaraţia trimisului permanent al SUA la ONU, ambasadorul David Killion. Acesta contestă decizia CCI, subliniind că Guevara preconiza, legitima şi glorifica violenţa şi nu a regretat vreodată execuţiile; ambasadorul cere să se verifice dacă decizia este „conformă cu regulile programului şi cu valorile organizaţiei”.

    În opinia mea, pe care am justificat-o în articol, decizia este conformă cu reguluile şi nu este conformă cu valorile, însă acestea sunt, oricum, literă moartă, dată fiind compoziţia UNESCO (şi a ONU în general).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • olivia: (29-7-2013 la 03:00)

    @ALeibovici citez
    ” A păstra manuscrisele însele denotă mult mai mult decât simpla dorinţă de a păstra împotriva uitării mesajul autorilor: denotă omagiu”

    stai sa inteleg, deci daca Unesco ar gasi un manuscris scris cu mana lui/ei sa spunem ….stai sa ma gandesc la un nume …..sa zicem gingis han, care a omorat nu stiu cati oameni, probabil majoritatea nevinovati, si unesco ar hotara sa pastreze acest manuscris investind bani in constructii climatizate special, asta ar insemana omagiu lui gingis han? Eu zic mai curand ca inseamna prezervarea istoriei,a ce a insemnat gingis han pentru timpul in care a trait. Asa intelg eu. Scrie undeva omagiu sau sinonim in proiectul asta? ca eu nu l-am inteles asa, in special dupa explicatie. Da poate le-a luat ceva timp sa inteleaga si ei ce vor exact. Sau noua/tie/mie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Alexandru Leibovici: (29-7-2013 la 09:38)

    @olivia

    > Scrie undeva omagiu sau sinonim in proiectul asta?

    Scrie în Cererea depusă de Cuba şi Bolivia la UNESCO, care este plină de elogii ditirambice – vezi articolul. Şi nu e formulată nici o rezervă.

    Nici UNESCO, în Motivarea acceptării, nu formulează nici o rezervă, nici măcar cât a făcut pentru colecţia Marx-Engels.

    Asta înseamnă că UNESCO acceptă calificativele din Cerere:
    – sinteză remarcabilă a ideilor şi acţiunilor,
    – contribuţie extraordinară,
    – analiză profundă şi riguroasă,
    – contribuţie umanistă şi anti-dogmatică la teoria marxistă,
    – precursor…,
    – valoare istorică,
    – etc., etc.

    Abia după ce s-a dezlănţuit scandalul şi-a exprimat UNESCO rezerve cu privire la personalitatea şi ideile lui Guevara. Ambasadorul SUA la ONU, numit de Obama în 2009, a cerut revizurea, dar i s-a răspuns: „No, we cannot!”. Şi de ce i s-ar răspunde altceva, dacă Ambasadorul nu are nici măcar sprijinul cetăţenilor săi?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • olivia: (29-7-2013 la 15:50)

    Ok, sunt de acord ca UNESCO ar fi trebuit sa fie mai explicit cu „contributia’ lui Guevara. Suntem cetatenii unei lumi complexe si diverse, sa vezi ce este la gura unor cetateni ai lumii despre americani si „contributia” lor. Sau parerea unora despre Elvetia si lipsa ei de contributie, din contra, crima de a se uita si nu interveni, mai mult, de a colabora. Discutia este complexa. In orice caz, eu am contribuit la articolul prezentat de dumneavoastra, care era incomplect. Faptul ca amasadorul American a protestat, si nu numai el, dar mai ales faptul ca congresul American ar fi in pozitia sa revizuiasca si eventual sa voteze fondurile -substantiale -catre unesco, sistate deocamdata, a contribuit la clarificarea scopului acestei organizatii de catre ea insasi. Intrun mod satisfacator, cred ca si pentru dumneavoastra. Cred ca este important sa se colecteze si documente percepute de noi ca dovezi ale unor fapte deplorabile, atata timp cat au influentat umanitatea in mod seminificativ. Iar discutia dspre aceste fapte trebuie facuta la nivel de cetateni ai lumii, membri votatori ai unesco nu ar trebui neaparat sa dea verdictul ci sa facilitate conversatia, discutia adesea fiind foarte complexa.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (29-7-2013 la 16:14)

    @olivia

    > articolul prezentat de dumneavoastra … era incomplect.

    Ce elemente, esenţiale pentru înţelegere, lipseau?

    > este important sa se colecteze si documente percepute de noi ca dovezi ale unor fapte deplorabile

    Să-şi procure documentele originale şi să le păstreze cine vrea, pe banii lui. Fie şi pe ale lui A. Hitler. Pentru mine ajunge să existe textul însuşi şi să fie accesibil. Sub cea mai ieftină formă posibilă, adică electronică.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • olivia: (29-7-2013 la 21:14)

    Alexandru Leibovici.

    Interesant, deci daca mergem pe linia asta de gandire si urmam planul dumneavoastra, ar trebui sa aplicam acest standard si ofertetei Olandei care a donat organizatiei documente legate de companiile maritime de comertz. Est si Vest. Printre alte marfuri vinde/cumpara aceste companii se ocupau si de comertul cu sclavi, nu numai vanduti dar si folositi de companiile mai sus amintite. Desi acest comert inuman a fost in floare prin secolele 16/17 urmariile se mai simt si acum. Una din crimele majore impotriva umanitatii, la care cele doua companii olandeze au contribuit din belsug. Ce sa faca deci unesco cu documentele alea? Sa le puna sub presh? Apreciez critica impotriva lui Guevara, si ma bucur ca urmare unesco si-a definit ceva mai clar scopul acestei initiative. aceasta a fost contributia mea la subiect.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (29-7-2013 la 22:01)

    @olivia

    > unesco si-a definit ceva mai clar scopul acestei initiative. aceasta a fost contributia mea la subiect.

    Pot să văd şi eu care parte din care comentariu de-al tău este acea contribuţie care completa articolul meu? Este asta?:

    Ar fi fost pacat sa uitam. apreciez critica acestui eveniment, cel putin a instigat unesco sa emita o nota explicativa anume ca unesco nu sustine/aproba evenimentele istorice ale caror documente le colecteaza.

    http://www.unesco.org/new/en/communication-and-information/resources/news-and-in-focus-articles/all-news/news/response_to_criticism_raised_on_recent_nominations_on_the_unesco_memory_of_the_world_register/

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Charlie: (29-7-2013 la 23:08)

    In curand Jack the Ripper la UNESCO

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 3 Nu-mi place 5

  • Alexandru Leibovici: (2-8-2013 la 09:16)

    @olivia

    No comment? Ţi-e clar, desigur, că despre nota explicativă a UNESCO am scris deja în articol (penultimul paragraf şi referinţa #9). Dar pentru a admite faptul că iarăşi te-ai grăbit, n-ai citit atent şi te-ai înşelat, este nevoie de ceva onestitate intelectuală…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Sfartz Pincu: (9-8-2013 la 12:45)

    Excelenţă analiză dublă ! Şi a personalităţii lui Guevara, şi a neprincipiilor universale ale patrimoniului mondial !!
    Dacă aplicăm metodă inducţiei din matematică,asupra modului de creare a acestui patrimoniu de către actualul UNESCO, s-ar putea foarte bine ca şi „Mein Kampf” cu tot cu opera faptică a lui Hitler,să devină patrimoniu UNESCO:
    Şi ca, şi România să-şi aducă o contribuţie în acest sens, s-ar putea ca şi un criminal sadic cum este Visinescu-fost şef al închisorii de la Piteşti,care a lichidat deţinuţi politici,să fie îmbrăţişat cu căldură de acest patrimoniu.
    Şi de ce nu, dacă guvernul României, plăteşte o pansie de 6000 RON pe luna, pentru a-i răsplăti crimele !
    Lăsând gluma la o parte, ar trebui intervenit energic pentru stabilirea unor princuipii pozitive (în sens umanist),la includerea în patrimoniul UNESCO,iar „valorile” negative să rămână în bibliotecile naţionale ale statelor care doresc păstrarea acestora:

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (11-8-2013 la 10:36)

    O corectie, ALAXANDRU VISINESCU a fost comandantul inchisorii din Ramnicu Valcea, a ucis cel putin 6 detinuti politici ai regimului comunist, si era atat de sadic, incat dupa ce a omorat un fost lider taranist, „i-a bagat un cutit in inima, sa fie convins ca e mort”, cf. relatarii unui martor !!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.197.90.95