Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Să ştim din Rai c-a mai rămas ceva

de (12-7-2013)

afis soneteAm primit de curând volumul de poezie Sonete din carne vie, Editura Paralela 45, semnat de către Mirela Lungu.

Autoarea refuză exprimarea în versuri libere şi alege canoanele sonetului. Forma devine un pretext, însă limbajul poetic şi imaginarul Mirelei Lungu se suprapun unui strigat neoexpresionist, în care nu putem spune că lirica sa combate feminismul, versurile ajung la un nivel protestatar, uşor sarcastic.

Nivelul paradigmatic cuprinde termeni am spune antipoetici (Gagicile, Euroi, Piţipoance, Playboy) poate şocanţi, poate repudiaţi de către tradiţionalişti, însă devin expresia unei noi generaţii a oraşului aşa cum în urmă cu peste un secol Georg Trakl, Else Lasker Schuller anticipau strada cu ororile ei suburbane.

Poeta uzitează de persoana a treia singular ori de persoana a doua singular, plural, şi se detaşează voit, tocmai pentru a accentua, a dezbăra textul de eul său.

La o lectură atentă sonetele transmit mesaje grave ale lumii contemporane. Prin contorsionarea miturilor, ieşirea din clişee, poeta iscă o voce singulară şi o poezie incisivă, uneori cu accente suprarealiste.

Vă propun câteva sonete din volumul Mirelei Lungu în speranţa că vom mai avea ocazia să o avem ca o permanentă colaboratoare a publicaţiei noastre :

1. Sunt o zeiţă. M-am născut din spume!

Sunt o zeiţă. M-am născut din spume
Şi locuiesc pe veci la malu’ mării.
Te văd sfidând miraju’ depărtării
Precum un muritor de rând. Ce nume

Ar mai putea să corespundă stării
Ce o aveai când te-a adus pe lume
Fiinţa-n sine? Dramele postume
Vor fi în top cu semnu’ exclamării

Şi puncte-puncte între paranteze,
Să ştim din Rai c-a mai rămas ceva
În vidul existent: nişte proteze
Create de un zeu mortal, cândva,

Ce a uitat – Adam – să te boteze!
Sunt Eva. Te cunosc de undeva?!

2. Iubeşte-mă, la dracu’, fă-mi ce vrei!

Iubeşte-mă, la dracu’, fă-mi ce vrei!
Hai să fentăm destinul c-un nou truc,
Să ne băgăm picioarele-n tot ce-i
Raţional, prozaic şi caduc!

Priveşte insistent în ochii mei:
Nu vezi fiorii tantrici cum se duc
Spre glanda pineală? Din acei
Bărbaţi ce explorează şi seduc,

Doar tu-mi provoci senzaţii tari, adese.
Când în pahar îmi torni o băutură
De mentă, mă preling în stropii ce se
Topesc ca sărutările. Te jură,

Pe Şecspir că ne leagă interese
Universal valabile-n cultură!

3. Eu nu mă vând, iubitule, pe-o carte!

Eu nu mă vând, iubitule, pe-o carte
La edituri ce publică notorii
Poeţi râvnind la euroi şi glorii,
Căci azi îmi par sonetele deşarte.

Pe brandul meu s-or bate muritorii
Ce se închină celor şapte arte.
De harfă-ntind, dar coardele sunt sparte.
Prefer să scriu în linişte memorii,

Să lustruiesc iubirile de-un şfanţ
Ce m-au costat, parol, averea toată,
Şi Dumnezeu la uşa mea să bată
Cerşind să-l pun pe tronul din Bizanţ.

O voce-aud (la dracu’, nu-i divină):
Poftiţi, vă rog, factura la lumină!

4. Ador bărbații…
Ador bărbaţii ‘nalţi şi-nteligenţi
Ce ştiu să mâzgălească o hârtie
Şi să-mi declare, uau, că numai mie
Mi-ar scotoci, înfriguraţi, prin genţi

Să vadă ce găsesc: o poezie
Sau bileţele de amor? Clemenţi,
Mă vor ierta. La dracu’, nu-s demenţi
Să creadă că nevasta o să fie

Fidelă-n veci, în timp ce ei, galanţi,
Gagicile inspiră prin Bodrum
Şi morţi de beţi, se rătăcesc pe drum,
Dând nas în nas, la uşă, cu amanţi

Ce, garantat, au împlinit, tustreii,
Nevoia de cultură a femeii!

5. Aş vrea să cred că nu-s bărbaţii porci!

Aş vrea să cred că nu-s bărbaţii porci,
Doar maidanezi dresaţi de companie,
Ce îşi aleg stăpână, să le fie
Călduţ în pat. Dar tot la ei te-ntorci,

De te împiedici, vai, cu frenezie
Şi creierii de partipriuri storci.
Ce senzaţionale vise torci
Pe-o canapea de lux, în poezie,

Brunetă în trecut şi-n viitor
Nonconformistă blondă, senzuală!
Prin venă, supradoza de cerneală
Efectu-şi face, muşchii toţi te dor

De la… tantrism. Legată fedeleş,
Tu stai în cap, citind pe Ghilgameş!

6. Sonet cu balauri de secol XXI

În jurul meu roiesc toreadori
Ce se întrec în caftinguri cu tauri,
Visând femei peşin şi-n pungă lauri,
Ar vrea să li te-nchini si să-i adori

În pat. Se cred, vă jur, nişte balauri
Ce-n van încerci cu sexu’ să-i omori.
Dau declaraţii ieftine şi flori
Oricărei muze duse pe coclauri.

Şi-or pescui la fix vreo orfelină
Cu meşe blonde, friptă la solar,
Ce nu va şti cartofi prăjiţi măcar
Să facă live, dar gata să devină

Din piţipoanca sexy, de duzină,
Pe FHM sau Playboy, Megastar!

7. (Des)Facerea lumii

Azi paradisul e un vis fierbinte
Pe care îl trăim deopotrivă
Cu ispitirea tandră şi parşivă
Ce ne adoarme spiritu’ şi-l minte.

Iubirea e o boală colectivă
Şi îmi aduc la ore fixe-aminte
De toate-acele sacre jurăminte
Ce şi-au luxat spinarea costelivă

Sub greutăţi purtate fără vină
De-o creatură absolut divină,
Ce-i botezată de bărbaţi femeie
Şi e făcută-n patul lor să steie.

De veţi fura din ochii săi crâmpeie,
Se va crea, în Univers, lumină.

8. Am fost amanta marilor bărbaţi!

Am fost amanta marilor bărbaţi!
Mi-au dedicat rondeluri şi sonete,
Dar m-au izbit în vis de un perete,
Ca să-mi arate că-s… adevăraţi.

Pe frunte nu am umbră de regrete.
Priveşte-n ochii mei şi-ai să constaţi
Că n-am născut copii handicapaţi,
Ci doar iubiri cu aşteptări concrete.

M-aţi pus, pe rând, la stalpul infamiei
Şi-aţi aruncat cu pietre într-o vină
Prefabricată. V-am cerut lumină
Şi-aţi spus că nu-s creaţie divină,

Ci doar cerneala goală a hârtiei!
Semnez pe-o foaie: târfa poeziei.

9. Woman on Top

Şi dacă totuşi îmi aduc aminte
De toţi bărbaţii culţi şi preaiubiţi
Ce i-am strivit sub glezna mea cuminte,
E fin’c-aveau în fibre megabiţi

Atât de mulţi, încât un cip fierbinte
Crăpă-n final. Pe internet emiţi
Semnale false. Tasta, jur, nu minte,
De vrei corect mesaju’ să-l transmiţi

Şi dai un click (pre/text) subliminal
Ca să-ţi arunci talentu’(-n) virtual,
Sub mii de ochi ce hăcuiesc avid
Tot ce se pierde (S.O.S.) în vid!

De ce mai scriu biografii de uz
Comercial?! Sunt Penelope Cruz.

10. E pericoloso sporgersi

Să ne minţim, iubitule, că azi
E-un joc etern şi clipele ce zboară
Le vom închide-n pumni, să nu dispară.
Când voi deschide palmele, tu-mi cazi

La aşternut – un Don Juan de cupă
Ce se prelinge-n trup ca vinul vechi,
Şoptindu-mi versuri tandre la urechi.
Aş vrea să cred în vraja lor şi după

Ce nu mai sunt, ţinută strâns, în braţe.
Iatacu-i gol, deci noaptea-şi cere pradă.
Pândesc vampirii, gata să mă-nhaţe.
Din ceruri, brusc, porneşte o tornadă,

Bărbaţi de top se riscă să m-agaţe
Şi eu mă prind – la timp – de balustradă!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.48.3