Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Cai Spre Noi Insine



 

Ultimul tren

de (20-6-2013)

Coborî în gară cu un aer obosit.

Îşi privi geanta verde de voiaj cu tandreţea pribegiei şi o săltă languros pe umăr.

Respiră aerul tare al munţilor.

Un vârf pleşuv penetra boarea alburie a unei dimineţi abia începute.

Abia zărit, dar încă ACOLO.

Îşi trase poalele hainei cu o mişcare bruscă, aproape brutală.

Îi era frig.

Geanta nu-i ţinea de cald decât la spatele împovărat de vălmăşag de primăveri-veri-toamne-ierni.

Nu-l aştepta nimeni pe peron.

Locomotiva pufăia ritmic.

Şuieră şi începu să se mişte greoi spre alţi munţi.

Se întoarse maşinal şi privi geamurile vagoanelor care prinseră a i se perinda prin faţa ochilor micşoraţi de lentilele groase ale bătrâneţii.

De dincolo de sticla mişcătoare îi zâmbeau toate femeile pe care le iubise…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.162.114.84