Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Podul

de (30-5-2013)
4 ecouri

 
O zi însorită peste Praga.

Traversez pentru a nu ştiu câta oară Podul Regelui Carol şi de fiecare dată mi se pare că lumea e alta.

Un grup de japonezi se fotografiază la picioarele Sfântului Ioan Nepomuk.

Nu ştiu dacă au aflat povestea preotului devenit martir pentru că a refuzat să divulge secretul confesiunii.

Un monarh gelos şi o regină poate infidelă i-au fost patroni şi călăi.

Wenceslaus şi Sophia…

Urmăresc mulţimea şi încerc să-i citesc gândurile.

Un grup de adolescenţi admiră o mică orchestră care cântă un fel de New Orleans “bounce”.

Încep să danseze şi podul parcă-i strânge în chingi medievale.

O zi însorită peste Praga.

Mă simt tânăr şi inspirat.

Îmi încetinesc paşii, ca să nu pierd nimic din spectacolul vieţii.

Un murmur de vioară, un refren ceresc:

“You raise me up, so I can stand on mountains;

You raise me up, to walk on stormy seas;

I am strong, when I am on your shoulders;

You raise me up: To more than I can be.”

Văd doar spatele violonistului şi mişcarea magică a arcuşului.

Dincolo de el toate chipurile sunt la fel.

Doar un obraz alb şi doi ochi albaştri se desprind din mulţime.

O călugăriţă tânără, transfigurată de acelaşi cântec.

“There is no life – no life without its hunger;

Each restless heart beats so imperfectly;

But when you come and I am filled with wonder,

Sometimes, I think I glimpse eternity.”

Cântecul e gata.

Mă aplec în faţa muzicianului şi las câteva monede în cutia viorii.

Îmi ridic privirea şi încerc să regăsesc obrazul alb şi ochii albaştri.

S-au dus.

Pentru totdeauna…

Am ajuns la capătul podului.

Oraşul vibrează cu milioane de inimi.

O zi însorită peste Praga.

Şi doi ochi albaştri.

“When I am down and, oh my soul, so weary;

When troubles come and my heart burdened be;

Then, I am still and wait here in the silence,

Until you come and sit awhile with me.”

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • itzhak bareket: (30-5-2013 la 13:09)

    Frumos articol, nene Mircea Poiana, ca de obicei la d.-ta, dar nici un cuvant despre dimensiunile podului (600 metrii lungime si cca. 60 largime) si mai ales, nu pomenesti deloc deloc monumentul-statuie din mijlocul podului, impodobit cu o inscriptie in limba ebraica.

    Eu am fost pana acum acolo de doua ori si sunt dispus, sufleteste, pentru a treia oara. Vii si d-ta?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Mircea Poeana: (4-6-2013 la 01:50)

    Nu, nu am uitat Cristul de pe la mijlocul podului si nici inscriptia in ebraica. E o discutie mai ampla… si da, as merge cu dumneavoastra acolo. Pentru ca sunteti un om sensibil inzestrat cu darul si harul de a citi printre randuri.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Izabella Rose: (4-6-2013 la 07:24)

    Vreţi să vă spun cine sunt eu?…
    Un pod cu chip de curcubeu –
    Un curcubeu multicolor,
    Armonizat pe placul tuturor!…

    Cei mai mulţi –
    Proştii –
    Cred că sunt
    Aureola unui sfânt…
    Iar cei mai puţini –
    Cei cuminţi –
    Cei care nu se-ncred în sfinţi,
    M-asigură că sunt un pod,
    Pe care regele Irod –
    Un rege mândru
    Şi stupid –
    A vrut să-l construiască-n vid…

    Dar Dumnezeu l-a pedepsit,
    Căci a murit,
    Lăsându-şi podul nesfârşit
    Exact când reuşise să-l îndoaie
    Cu cei din urmă stropi de ploaie
    Schimbaţi în lacrime solare,
    Ca orice pod fără picioare.

    Şi totuşi, acest pod sunt eu –
    Un pod cu chip de curcubeu!…
    – Ion Minulescu –

    Poezia scrisa de Mircea este fantastica.

    Iar daca tot vreti sa plecati, nu fiti atât de egoisi, ci luati-ma si pe mine. În rucksackul meu veti gasi întotdeauna muzica…

    http://youtu.be/9pOdNgI-xJo

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 4 Nu-mi place 0

  • George Petrineanu: (8-6-2013 la 11:36)

    Aventura turismului o începem fiecare cu ,,reglarea tirului” pe un ,,obiectiv turistic” la care se dă năvală – un Turn Eiffel, un Ermitaj, niște Nisipuri de Aur sau Peșteri ale Muierii; un Vuiton sau o Vamă Veche.
    Ulterior și treptat turistul își duce crucea inainte pînă la o formă mai elevată, în care Obiectivul poate fi aproape orice și pe care inițiatul îl mulge de elementele care îi convin numai lui, de la ochi albastri la lungime – lățime.
    Este ceeace demonstrează articolul dar și comentariil.
    Citat de dialog real:
    – Ei, cum a fost la Stockholm?
    – …? Nasol. Frig.
    sau, răspuns despre Paris:
    – Plin de araboi și negrotei. Femeile îmbrăcate prost (nu impopotonate – nota mea), nu ca Ale Noastre.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.162.114.84