Plouă ca la sfârşitul lumii,
Dacă va fi să fie vreodată, prin apă.
Puhoaiele se scurg într-o groapă.
Nivelul creşte; nu e nimeni s-o scoată.
Trenul a ieşit din tunel.
Aleargă, vine, e orb ca o râmă.
Ştirb, vai de el,
Harap Alb vrea să ajungă acasă.
„E rândul tău, Setilă; scapă lumea de apă!”
„Pentru mine e simplu, stăpâne, o glumă;
O sorb, dar groapa rămâne.”
„Nu-i treaba ta, Setilă, îl am pe Sfarmă Piatră.
Hai uriaşule, grăbeşte-te, trenul vine, e orb!”
Sub pumnii ciocane uriaşe, sub fălcile strânse,
Munţii cad în genunchi, se înclină.
Groapa se umple-ntr-o clipă.
Trenul aleargă, vine, trece; e orb.
Se opreşte obosit în Gara de Nord.
Ploaia a încetat dintr-odată.
Harap Alb zâmbeşte cu gura întinsă.
În soarele ieşit din spatele norilor
Străluceşte dantura lui mov.
„Ha, ha, ha, mi-am făcut dantură nouă la Braşov.”
„niinge, niinge, fulgi de zapada pe case in strada, copiii gramada fac joc.
eu stau in casa, de frig nici nu-mi pasa, iarna-i frumoasa la foc, niinge!:
2. „de trei zile ploua foarte tare, insa noaptea ploua mai putin
am o mare suparare, caci n-am fulgarin”
3. „n-am galosi si vine ploaia,
n-am galosi, si tocmai d-aia
ploaia, auleu, auleu, auleu, VAI !”
„Buletin meteorologic” DE NEUITATII, UNICI, STROE si VASILACHE in binecuvantata lor memorie .
Copleșiti de manifestările extreme ale „forțelor/elementelor naturii”, găsim întotdeauna o ieșire onorabilă sau o vorbă de duh să ne salvăm.
Mulțumesc pentru rememorarea unor texte celebre, atât de dragi.