Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Fruntea grea ca o piatră

de (21-4-2013)

 
Mi-am aşezat fruntea pe braţul tău.

Eram ostenit.

L-am simţit uscat, fără vlagă,

Ca ramurile nucului bătrân de la poartă;

Fără moliciunea aceea pulsând de viaţă,

Vioară vie, ca un ton de baladă,

Rezonând cu vibraţia Universului.

Fruntea îmi era grea ca o piatră.

Mi-am aşezat fruntea pe pieptul tău.

Nu ţi-am simţit inima; încetase să bată.

M-am speriat, te-am chemat, m-am trezit.

Mă priveai ca pe un străin.

Fruntea îmi era grea ca o piatră.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.167.225.62