Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Scena si Ecranul



 

Voci româneşti prezente pe scena operei din Los Angeles

de (2-12-2012)
2 ecouri

 
10 Noiembrie, 2012

În ultimii zece ani cîntăreţi de operă Români şi-au făcut prezenţa simţită pe scena operei din Los Angeles. Spectacolele de operă au loc în clădirea Dorothy Chandler Pavilion de la Music Center în “downtown”. Plácido Domingo este directorul artistic al operei. Maestrul Domingo a jucat în prima producţie a companiei de operă în 1986. James Conlon este directorul muzical şi dirijorul principal al orchestrei operei. De multe ori opera invită dirijori de renume şi cîntăreţi internaţionali deosebit de talentaţi. Spectacolele sunt de foarte bună calitate, repertoriul este variat şi uneori sunt premiere mondiale, ca de examplu opera contemporană “Il Postino” de compozitorul Mexican Daniel Catán. Surpriza este că nu rareori apare si o prezenţă romanească.

Acum câteva saptămâni când am fost să văd “Don Giovann” am descoperit-o pe mezzo-soprana Roxana Constantinescu în rolul seductivei ţărăncuţe Zerlina. Tânară, trasă prin inel, delicată, cu voce placută. Sub batonul iscusit al foarte talentatului dirijor Conlon, aria “Vedrai, carino” cântată de Zerlia în Actul II a fost deosebit de frumoasă (Los Angeles Times, 23 Septembrie, 2012).

Regret că n-am avut ocazia să o întâlnesc personal pe Roxana când un grup de romani de la Societatea Viitorul Roman (http://viitorulroman.com), au luat masa de prânz cu ea, Sambata 29 Septembrie, 2012 la un restaurant pe vârf de deal in Orange County, “Orange Hill”, oferindu-i româncei noastre o belvedere Californiană. Din păcate eu nu am putut participa la acest eveniment.

Roxana Constantinescu cu un group de români

Mezo-soprana Roxana Constantinescu cu un group de români de la Societatea Viitorul Român la restaurantul “Orange Hill” din Orange County, California, Septembrie 29, 2012

Cum mă fascinează faptul că adesea americani get-beget sunt atraşi de cultura românească, am schimbat cateva idei cu William (Bill) Toutant, professor de muzică şi compoziţie la Universitatea de Stat Northridge, California (CSUN) unde predau eu. Bill are un program de operă la staţia de radio a universităţii transmis în direct în fiecare duminică seară la ora 10 p.m. şi pe Internet la http://www.kcsn.org/listen. Ştiu că de mai multe ori programul lui a avut o notă românească. Nu este întâmplător că îl interesează cultura noastră căci soţia lui, Ligia, s-a născut în Romania. Iată ce mi-a spus Bill.

William (Bill) Toutant

William (Bill) Toutant

“Primele mele experienţe cu muzica românească au fost când am participat, patru ani la rand la mijlocul anilor 90, ca compozitor-invitat la Festivalul Româno-American de Muzică din Constanţa. Puţin după aceasta am început programul meu de radio “Casa de Opera KCSN” (https://www.kcsn.org/schedule/kcsn-opera-house/) şi am descoperit opera scurtă a lui Nicolae Bretan “Luceafarul”. Eram in căutare de un repertoriu neobişnuit pentru că doream ca programul meu să prezinte atât opere celebre cât şi opere mai putin cunoscute publicului. Am transmis de mai multe ori opera “Luceafarul” cât şi alte lucrari ale lui Bretan, “Golem” si “Arald”. Opera “Luceafarul” o găsesc deosebit de frumoasă şi melodică. Deoarece Bretan a folosit diverse poeme ale lui Eminescu, opera lui este specială! (“striking”!)

Cum programul meu de radio de la CSUN are ca sponsor Opera din Los Angeles, de-a lungul anilor am prezentat interviuri cu cântareţi din diversele producţii locale. Am avut ocazia să iau intervieuri lui Angela Gheorghiu, Roxandra Donose şi Leontina Vaduva. Angela Gheorghiu a jucat în rolul Nedda in “I Pagliacci” şi a fost foarte de efect. După interviul meu cu Roxandra Danose, casetofonul a avut o problemă şi banda audio digitală cu înregistrarea mea s-a stricat. Câtăreaţa a fost drăguţa şi mi-a dat un al doilea interviu. Când am întalnit-o pe Leontina Văduva cântand Mimi in “La Bohème”, se întampla sa fie chiar ziua ei de naştere. Soţia mea Ligia şi cu mine am fost invitaţi la recepţia de după specatocul din seara de premieră. Toată lumea a cântat “Happy Birthday” şi apoi Leontina a reciprocat cu un “Mulţi ani trăiasă”. Pentru că melodia şi cuvintele îmi erau cunoscute am cântat împreună cu ea. Acesta a fost unicul meu duet în public ca star de opera.

După ce l-am descoperit pe Eminescu, am decis să compun o piesă muzicală pe baza poeziei mele preferate, “Glossa”. A fost cântată în premieră în Los Angeles de baritonul David Sannerud şi apoi a fost cântată din nou în Republica Cehă.”

Ce nu a menţionat Bill este că baritonul a cântat “Glossa” într-o romană fară accent. Profesor de pronunţare corecta i-a fost Ligia, sotia lui Bill. În seara când s-a cântat “Glossa” la CSUN s-a întimplat să fim o mână de români in sală. Vocea tunătoare, compoziţia muzicală reuşită şi poezia eminesciană ne-au făcut pe toţi să vibrăm de emoţie.

Sunt bune spectacolele de operă din Los Angeles. Mie îmi amintesc de anii copilăriei când mama mă ducea la Opera din Cotroceni unde mareţia specacolelor mă fascina. Departe de locurile acealea îmi face placere când opera romană îşi trimite câte un emisar spre mine aici pe Coasta Pacificului şi mă bucur să-l ascult pe Bill prezentând o cântareaţă româncă, sau operele lui Nicolae Bretan. Mă simt mândră.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Lazu Lidia: (16-2-2013 la 11:26)

    România are voci cu adevărat de excepţie şi este minunat cum, dintre acestea, mereu se găsesc oameni care să le sprijine.

    Ileana Costea este un om dăruit frumosului şi, poate, de aceea se şi întâlneşte mereu cu oamenii care-l slujesc cu credinţă şi talent. Felicitări!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Doina: (17-2-2013 la 08:41)

    Draga Ileana Costea, esti un om cald, deosebit de sensibil, care cuprinzi in slove universul cu arta, bucuria, prietenia, dragostea,…
    Voi, dragii nostri romani, de dincolo de granitele geografice, sunteti adevarate oaze de romanism. Uneori, mi se pare, ca noi, cei de acasa, nu stim sa ne respectam cultura si neamul cu atata naturalete cum o faceti voi.
    Sincera pretuire si felicitari!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.167.225.62