Puteţi să citiţi in original Scrisoarea accesând acest link.
Scrisoare de solidarizare cu Statul Israel
În atenţia Excelenţei sale, Domnului Dan Ben-Eliezer, Ambasador al Statului Israel în România
Domnule Ambasador,
Subsemnaţii dorim să ne exprimăm pe această cale sprijinul pentru Statul Israel, victimă a agresiunilor organizaţiei teroriste Hamas.
Israelul are dreptul indiscutabil de a trăi în pace şi siguranţă, de a se apăra, de a-şi apăra cetăţenii. Și are dreptul de a-şi face auzită vocea în comunitatea internaţională şi în mass media, în ciuda bruiajului şi manipulării care îi favorizează în prezent pe inamicii săi.
Suntem indignaţi de felul cum Israelul este înfăţişat ca agresor, este pus pe acelaşi plan cu o organizaţie teroristă criminală, sau presat să facă concesii interminabile unor grupuri care nici măcar nu recunosc dreptul Statului Israel la existenţă, şi declară deschis că scopul lor este exterminarea evreilor. Suntem indignaţi că cei care ţin predici despre dreptul internaţional şi fetişizează rolul ONU, închid ochii la situaţia Israelului – singurul stat recunoscut de ONU al cărui drept la existenţă este negat de alte state membre ale aceleiaşi organizaţii.
Orice om cu judecata dreaptă poate să compare situaţia minorităţii musulmane din Israel, care reprezintă 20% din populaţie şi se bucură de aceleaşi drepturi ca toţi cetăţenii israelieni, cu grosolanele încălcări ale drepturilor omului care au loc în Gaza, teritoriu administrat într-un mod totalitar de organizaţia teroristă Hamas, în care nu poate intra niciun evreu, deoarece ar fi ucis imediat, cu cruzime, aşa cum s-a întâmplat deja în mai multe cazuri. Sau să confrunte pretextul folosit de Hamas pentru atacuri, „ocupaţia israeliană”, cu realitatea – Israelul s-a retras de 7 ani din fâşia Gaza. Grăieşte de la sine lipsa totală de respect pentru viaţa umană, manifestată constant de organizaţia teroristă Hamas. Această grupare a atacat în mod deliberat ţinte civile din Israel (14.000 de rachete au fost lansate în ultimii 12 ani asupra teritoriului israelian), aflate în zone cât mai populate, pentru a mări numărul de victime. Dar culmea sălbăticiei a fost atinsă prin utilizarea populaţiei arabe din Gaza ca scuturi umane pentru instalaţiile teroriste, astfel încât acţiunile Forţelor Israeliene de Apărare să provoace cât mai multe victime colaterale, care să fie exploatate apoi în războiul propagandistic împotriva Israelului.
Dorim să precizăm că iniţiativa acestui act de solidarizare a pornit de la un grup de cetăţeni români de religie creştină, fiind ulterior sprijinită şi de alte persoane şi grupuri.
În calitate de cetăţeni români care ne preţuim apartenenţa la Lumea Liberă, nu putem să rămânem indiferenţi faţă de aceste agresiuni ale barbariei împotriva cetăţenilor singurei democraţii din Orientul Mijlociu şi faţă de tolerarea, chiar încurajarea, fărădelegilor comise împotriva singurului stat de drept din regiune. De-a lungul istoriei, poporul român a fost pus în situaţia de a apăra graniţele Civilizaţiei Iudeo-Creştine de invaziile musulmane. A făcut-o cu mari jertfe şi fără a putea conta pe multă înţelegere sau ajutor din partea altor naţiuni creştine, care au beneficiat de pe urma luptei românilor. De la înfiinţarea sa şi până în prezent, Statul Israel s-a aflat într-o situaţie asemănătoare, în avanpostul civilizaţiei căreia îi aparţin popoarele noastre. Duşmanii Israelului sunt duşmanii întregii Civilizaţii Occidentale, iar apărarea Statului Israel înseamnă apărarea tuturor. Pericolele care ameninţă poporul israelian ameninţă întreaga Civilizaţie Iudeo-Creştină. În cuvintele fostului premier spaniol Jose Maria Aznar, “dacă se prăbuşeşte Israelul, ne prăbuşim cu toţii”.
Suntem conştienţi că tot ceea ce se întâmplă cu Israelul este de o importanţă vitală, din toate punctele de vedere – religios, moral, politic şi strategic – pentru toate naţiunile care aparţin Civilizaţiei Iudeo-Creştine, deci şi pentru români.
Primiti aşadar, Domnule Ambasador, expresia solidarităţii noastre şi asigurarea rugăciunilor noastre în aceste momente de cumpănă pentru poporul Dumneavoastră.
Grupul „Prietenii Israelului” şi „În Linie Dreaptă”
27 noiembrie 2012
Puteţi să vă solidarizaţi cu această Scrisoare accesând acest link.
1. A lua atitudine în favoarea unui stat în care sunt respectate drepturile locuitorilor şi care respectă dreptul umanitar, este echivalent din punct de vedere etic cu un apel umanitar. Apelul afirmă că „Israelul are dreptul indiscutabil de a trăi în pace şi siguranţă, de a se apăra, de a-şi apăra cetăţenii”.
O obiecţiune valabilă contra faptului că ACUM adoptă această atitudine ar putea fi opinia că Israelul nu merită să se ia atitudine în favoarea lui. Asta se poate discuta, iar cititorii pot argumenta pro sau contra.
2. Mai notez că, în principiu, ACUM nu are datorie de neutralitate, pentru că este o publicaţie privată. O datorie de neutralitate o are o publicaţie de stat, din cauză că este platită de contribuabili, iar aceştia au opinii din cele mai diferite.
Publicarea acestei scrisori de catre editorii revistei ACUM mi se pare o greseala si o incalcare a liniei editoriale de pana acum care evita orice propaganda in favoarea unui stat, oricare ar fi el. Una este sa publici excelentele corespondente din Israel ale jurnalistei Rodica Grindea si orice articol laudativ sau critic la adresa Israelului si a oricarui alt stat, alta e sa te tranformi in porta-vocea unei cauze a unui stat.
Acesta nu este un apel umanitar, Israelul poate foarte bine sa-si gestioneze PR-ul si fara contributia revistei ACUM.
Ati creat un precedent extrem de periculos.
Dupa cum se vede, scrisoarea nu este lansata de Revista ACUM.
Noi am preluat-o avand in vedere interesul deosebit privind situatia din Israel. Faptul in sine ca un grup de romani a luat aceasta initiativa reprezinta o informatie de presa.
Nu este vorba de nici o incalcare a liniei editoriale. Iar cauza nu este a statului Israel ci a unui grup de persoane care doresc sa-si manifeste solidaritatea cu Statul Israel. E vorba de doua concepte complet diferite, cu atat mai mult cu cat se subliniaza in scrisoare ca initiativa nici macar nu apartine unor israelieni:
„Dorim să precizăm că iniţiativa acestui act de solidarizare a pornit de la un grup de cetăţeni români de religie creştină, fiind ulterior sprijinită şi de alte persoane şi grupuri.”
Invitam cu aceasta ocazie pe toti cei care au o opinie in legatura cu aspectele relevate aici, sa o faca publica.
Ba este vorba de incalcarea unei linii editoriale convenite cu Stefan Maier pe vremea cand eram redactor-sef, este reintoarcerea la un microbism politic gaunos. Mai mult apelul la afilierea religioasa imi face acest apel si mai suspect. In orice caz, va rog sa notati ca eu nu mai fac parte din conducerea revistei ACUM si deplang aceasta recadere in partizanat politic/national/religios/etc. Am luptat din greu sa scap revista de el, n-am reusit.
Chiar dacă ar aparţine unor israelieni, români, francezi, australieni sau polinezieni…” Duşmanii Israelului sunt duşmanii întregii Civilizaţii Occidentale, iar apărarea Statului Israel înseamnă apărarea tuturor. Primejdia care ameninţă poporul Israelian ameninţă întreaga Civilizaţie Iudeo-Creştină. În cuvintele fostului premier spaniol Jose Maria Aznar, “dacă se prăbuşeşte Israelul, ne prăbuşim cu toţii”. Cum de încă nu s-a înţeles primejdia islamistă care nu aşteaptă decât „prăbuşirea” Israelului, pentru a declanşa teroarea generalizată? Orice reacţie este justificată când este vorba de apărarea civilizaţiei cărea îi aparţinem.
De ce tocmai aceasta scrisoare apel sa fie publicata in revista ACUM? Pe ce criteriu? Si care e valoarea adaugata pe care o aduce? De ce nu cea cu privire la retragerea titlului de doctor premierului Ponta? Sau cu privire la incetarea genocidului din Congo, unde are loc cel mai sangeros conflict de dupa cel de-al doilea razboi mondial? Altfel revista ACUM se transforma intr-un fel de Facebook sau gazeta de perete.
L-am anuntat pe directorul revistei ACUM, Stefan Maier, ca, intrucat politica editoriala de impartialitate, pe care am impus-o impreuna dupa 2008 a fost abandonata, imi suspend orice fel de colaboare cu revista ACUM. Nu pot colabora cu o publicatie cu a carei politica editoriala sunt in dezacord.
> De ce tocmai aceasta scrisoare…
Pentru ca aceasta ne-a fost semnalata, este pe o tema care sa afla in actualitate, inclusiv pe ACUM, cu numeroase articole care ii sunt consacrate.
Daca poate fi vorba de partizanat, acesta este politic (care nu este o rusine in sine), dar nu este nici religios, nici national.
Domnule Clej,
Nu odată aţi criticat acerb România, aspecte ale administraţiei R. Moldova, câteodată Franţa, etc. Aţi publicat diferite apeluri cu caracter de parţialitate. Aţi combătut, umăr la umăr cu A. Constantinescu, convigerile religioase chiar când acestea n-aveau intenţii prozelitiste sau dogmatice. În fine, aţi susţinut cu forţă şi legitimitate ideile în care credeaţi, ceea ce este admirabil. Iar acum, curios, fiind vorba de o cauză fundamentală a existenţei unei naţiuni, evocaţi „hotărâri” (depăşite) cu direcţia revistei Acum, ca să vă opuneţi „Solidarităţii cu Statul Israel”…?
Am impresia că nu vă înţeleg, ceea aş prefera, mai degrabă, decât să rămân cu ideea unei formulări eronate din partea dvs.
Am dat o cautare in arhiva revistei Acum si am gasit nenumarate scrisori deschise, scrisori de solidarizare si apeluri ale diverselor grupuri mai mici sau mai mari de intelectuali, politicieni, pe diverse teme, de-a lungul existentei acestei reviste. Cu unele as fi fost de acord, cu altele nu. Niciuna nu poate fi catalogata ca „impartiala”.E si normal: toate aceste scrisori sau apeluri, exprima un punct de vedere ce apartine semnatarilor lor. Ma bucur ca revista Acum ni le face cunoscute.
Din acest particular punct de vedere, mentin ca Revista a procedat corect.
Daca sunt jurnalist in misiune, am o camera de filmat in mana si in fata mea se ineaca cineva, in clipa aceea consider ca sunt mai intai om si apoi jurnalist.
Aceasta inseamna ca daca in creierul meu, in secunda aceea, se naste speranta ca pot ajuta acea fiinta sa supravietuiasca, las camera deoparte si incerc s-o salvez. O viata omeneasca e mai importanta decat ratingul stirilor – chiar daca pentru asta voi fi dat afara si voi fi etichetat drept un jurnalist mediocru (bineinteles, de un patron imbecil, incapabil sa inteleaga ca gestul meu poate aduce mai mult rating decat 10 inecuri filmate sau transmise in direct).
Cand vom primi un apel din partea Hamas, (evident, nu continand „Moarte Israelului” ci avand un continut umanitar si pacifist) il vom publica si pe acela.
„Ioan Gheorghe Boticiu din com. Semlac, jud. Arad” si „virgil petran floresti, cluj” sustin „Scrisoare de solidarizare cu Statul Israel”, doar doi din cei 320 de semnatari de pina acum.
Din ce motive si cum au ajuns la aceasta decizie habar n-am, dar faptul ca au ajuns la una merita felicitat probabil. Daca asta a fost singura lor optiune admiratia mea scade putin (erau cel putin inca 3 concluzii la care puteau ajunge).
Sper ca „ACUM” le va oferi prilejul sa subscrie si la:
– Scrisoare de desolidarizare cu Statul Israel
– Scrisoare de solidarizare cu Statul Palestinian
– Scrisoare de desolidarizare cu Statul Palestinian
N-am inteles niciodata spiritul de turma dar probabil are si avantaje evolutive. Nici n-are importanta cine are dreptate, cu actiuni de acest fel se poate arunca in derizoriu orice cauza.
Pana la aparitia acelor scrisori (ACUM nu le va crea, cum n-a creat-o nici pe cea curenta) optiunile mentionate de Alex S. se pot materializa in opinii la acest material. Va invitam sa le faceti cunoscute.
Când ce a mai rămas din Imperiul Britanic a fost călcat pe coadă, prin acțiunea din insulele Malvine, într-o situatie în care metropola nu a fost atinsă nici cu un fir de păr, Marea Britanie a pornit un război ucigător (900 morți, 2000 răniți), nimeni nu a contestat dreptul de a se apăra al Regatului Unit, inclusiv Domnul Clej!
Când China a atacat o insulă pustie de pe Amur, rușii au pornit un război, fără nici un moment de așteptare.
Să ne arate Domnul Clej, care țară din lume ar suporta ani de atacuri cu rachete asupra teritoriului ei, mai mult de 2-3 zile, fără să riposteze.
Pe ce lume trăiește Domnul Clej? A apucat vreodată să fie trezit în mijlocul nopții de sirenele anunțând venirea morții, și să se trezească cu rachete în casa lui (dacă mai apuca să se trezească!!)?
Așa că, dacă nu simte compasiune pentru semenii săi, mai bine să se abtina.
Am inteles ca punctul de vedere al domnului Clej este ca aceste scrisori de solidarizare sau apeluri semnate de diferite grupuri, ar trebui insotite de o prezentare, un articol replica, sau punct de vedere al revistei Acum. Postata, pur si simplu, fara nici un comentariu, scrisoarea nu adauga vreo valoare suplimentara. Daca suntem mai atenti, observam ca intr-adevar, un caz similar din revista Acum, nu a existat. Absolut toate scrisorile anterioare au fost insotite de un punct de vedere, pe marginea caruia au venit apoi comentariile. Ideea ar fi ca, postata in acest fel, scrisoarea de fata poate deveni obiectul unei subtile manipulari a cititorilor.Este posibil, nu neg. In orice caz, dupa ce am inteles punctul de vedere al domnului Clej, i-am dat dreptate.
Este exact ceea ce am spus: iata ce reactii stupid-nationaliste atrage aceasta scrisoare propagandistica. Eu ma refer la politica editoriala a revistei ACUM si personajul comic numit Pincu Sfartz vorbeste despre dreptul Israelului de a se apara. Pai de asta m-am legat eu? Ce treaba am eu cu dreptul unui stat de a se apara? Am criticat decizia lui Stefan Maier de a modifica politica editoriala a revistei ACUM si de a prelua comunicate care fac propaganda unui anumit stat, indiferent care ar fi el. Ce valoare adaugata aduce acest comunicat, mai ales cand printre autorii care semneaza in revista ACUM este jurnalista Rodica Grindea?
Am explicat unei persoane care dadea exemple de alte scrisori deschise publicate in revista ACUM ca aici e vorba de cu totul altceva, nu de un apel umanitar sau de o stire, cum era vorba cand Sorin Iliesiu a raspuns in exclusivitate la excluderea sa din Societatea Timisoara.
Una e sa combati antisemitismul sau negationismul sau chiar sa scrii articole favorabile Israelului si alta e sa preiei tam-nisam o scrisoare deschisa care face propaganda Israelului, culmea, in numele valorilor iudeo-crestine. Unde erau aceste valori cand crestinii i-au persecutat crunt pe evrei timp de mai bine de 15 secole? Unde erau valorile iudeo-crestine in timpul Holocaustului? Iata de ce nu dau doi bani pe astfel de scrisori din partea unora a caror religie are la baza negarea legitimitatii iudaismului.
Persoana mi-a dat dreptate dar a adaugat ca sunt prea subtil pentri cititorii revistei ACUM. Se poate, nu e greu sa fii prea subtil pentru de-alde Pincu Sfartz, se pare ca sunt prea subtil chiar pentru conducerea revistei ACUM.
Iată (a propos de unul care zicea că „filonul anti-semit care nu va da pace v-a facut sa reactionati.”) ce apeuri apăreau înainte de a veni eu la revista ACUM, la 1 aprilie 2008:
Scrisoare deschisa adresata de Paul Goma presedintelui Basescu
http://www.acum.tv/articol/4508/
Apel pentru repunerea lui Paul Goma si a familiei sale în drepturile de cetateni români
http://www.acum.tv/articol/5297/
Gheorghe Cionoiu este un fundamentalist creștin ortodox, naționalist și un homofob fanatic care a plecat după venirea mea la ACUM.
Reamintesc că Paul Goma a pierdut un proces de calomnie împotriva unui grup de intelectuali care îl calificaseră în public drept „antisemit”.
Îl rog pe Ștefan Maier să enumere articolele de combatere a antisemitismului și a negaționismului Holocaustului apărute îniante de 2008 și după aceea.
D-le Petru Clej, în primul rând, vă mulțumesc pentru aprecieri, mărturisindu-vă că m-au cam făcut să roșesc, lucru care mi se întâmplă foarte rar.
Dacă totuși nu am intervenit în această polemică, este fiindcă m-am temut să nu mă abat de la una din regulile „de fier” ale profesiei mele, pe care mi-o iubesc, după cum probabil v-ați dat seama, anume „obiectivitate înainte de toate”. Dacă respectiva scrisoare vă „sună” a propagandă în favoarea Israelului, vă respect opinia, dar poate că era oarecum necesară, în mod excepțional, acum, când bine ați văzut ce s-a întâmplat la ONU. Cât despre civilizația iudeo-creștină, am avut norocul să fiu educată în acest spirit. Au contribuit la aceasta două persoane semnificative din viața mea: preotul Mihai Ionescu, a cărui casă fusese frecventată de tatăl meu în toți anii de liceu și de mine, încă de la mutarea familiei noasatre în Iași, și una din profesoarele mele de franceză, d-ra Charlotte Sibi, o catolică ferventă. Cel puțin până la venirea în Israel, tot ce știam despre iudaism era de la regretatul și până astăzi veneratul părinte Ionescu, care mi-a vorbit despre continuitatea – reală – a celor două religii; despre faptul că pt. un bun creștin este „un pêché mortel”să fie antisemit, mi-a vorbit d-ra Sibi. Știu că nu sunt permise generalizările, dar să fi fost d-lor singurii care judecau astfel lucrurile? Și dacă nu au fost, atunci nu vi se pare plauzibil să fi avut și… urmași spirituali? Printre urmașii „Domnișoarei” (avea 75 de ani când m-a preluat ca elevă particulară), cred că mă număr și eu! Dar d-lor nu puteau răspunde răspunde nici la întrebările pe care le puneți în anteriorul comentariu, pentru antisemitismul existent în Iașul unde mi-am trăit mai mult de jumătate din viață. Cât despre dorința mea de obiectivitate, vă „ameninț” cu un articol pt. următoarea ediție a lui „Acum” și știți că (exclusiv!) acest gen de amenințări mi le îndeplinesc întotdeauna. Sper să citiți articolul și să reveniți asupra retragerii din paginile revistei! Fiindcă vă asigur că nici cititorii, nici noi, autorii, nu merităm asta! Și… nici chiar editorii revistei!
Doamna Grindea, relatarile dumneavoastra – unele sugerate de mine – aduc valoare adaugata, aceasta scrisoare deschisa nu. Restul e vorbarie inutila.
[Cele ce urmează sunt opinii strict personale şi nu angajează Redacţia]
@Alex Satmareanu
Eu sper ca ACUM să nu devină un avizier unde fiecare să poată să-şi facă propaganda, ci să aibă o adevărată linie şi politică editorială, care să corespundă convingerilor etice şi politice ale proprietarilor. Am menţionat această idee într-un comentariu anterior, precum şi în alte articole şi comentarii. În opinia mea, o publicaţie care pune pe acelaşi plan moral pe unii şi pe alţii, este de fapt imorală.
@Sfartz Pincu
Numai o observaţie am. Citaţi, printre alte exemple de ripostă legitimă (dacă am înţeles eu bine), următorul:
China şi Rusia sunt doi bandiţi, două state nelegitime, conform criteriului de legitimitate pe care l-am expus deja de mai multe ori. Deci, oricare ar fi conflictul dintre ele, niciunul nu are dreptate.
@Tania Iancu
Cred că vă înşelaţi: obiecţiunea principială a lui P. Clej nu a fost lipsa de valoare suplimentară ci „propaganda in favoarea unui stat”, „microbism politic găunos” manifestat, după dânsul, prin faptul că nu publică apeluri în favoarea altor cauze drepte, faptul că s-ar fi abandonat „politica editoriala de impartialitate”, etc.
Cum am mai scris, a fi „imparţial” în sensul de a-i pune pe toţi în aceeaşi oală, indiferent ce fac, este profund imoral. Şi apoi: nu este adevărat că ACUM este sau a fost cu adevărat imparţială şi neutră, şi asta este cu atât mai bine.
Posibilitatea de a „manipula” pe cineva este o legendă urbană: ideile nu por fi implantate în creierul cuiva, ele trec întotdeauna prin mecanismul filtrării conştiente al persoanei, care este sub controlul acesteia – liberul arbitru există!
@Petru Clej
Va urma în scurt timp.
Draga Petru,
Am citit ecourile tale. Daca sunt de acord cu principiul ca revista ACUM este apolitica, totusi nu pot sa nu reactionez intr-o forma diferita. Desigur, scrisoarea semnata de Editorii revistei Acum arata o pozitie oficiala a revistei. Poate ca era mai nimerit sa apara sub semnatura initiatorilor, nu a redactiei. Este o chestiune de simpla procedura. Dar cred ca totusi este bine ca a aparut. Evident ca disputa cu tine este strict procedurala si ideologica: te cunosc de multi ani si stiu ca nu esti nici antisemit, nici antiisraelian, ceea ce garantez intru totul.
In privinta continutului unor ecouri, imi permit sa fac unele mici observatii, chiar daca nu este vorba de elementul central procedural al lor.
In privinta conceptului cultural iudeo-crestin, care sta la baza Europei, el este un element important din punctul de vedere al constructiei europene. M-am referit la aceasta tema intr-un articol mai vechi in care prezentam lucrarea „Fratii mai mari”, a domnului profesor Andrei Marga. Nu cred ca elementul religios din istoria culturala poate fi inlaturat. El reprezinta un element important in constructia vietii sirituale, care a influentat asupra mentalitatii umane, o parte a sociologiei culturii.
Totodata, nu cred ca fapte istorice petrecute in secolul al 15-lea pot fi reactualizate. Societatea omeneasca si cultura ei au cunoscut o evolutie cronologica bazata pe diferite aspecte, din diferite domenii. Si, daca vrei, nu ma refer numai la atitudinea multor crestini, ADEVARATI CRESTINI contemporani (nu din secolul al 15-lea), in favoarea iudaismului si a statului Israel, ci iti dau si un alt exemplu, complect politic si nereligios: partidul democrat din SUA, care se opunea abolitionismului, a eliberarii sclavilor negri, a ajuns sa sufere atatea prefaceri incat primul presedinte de culoare al SUA sa fie candidat al aceluiasi partid. Este vorba despre o evolutie a mentalitatii, despre o dialectica a ideilor.
Adaug inca odata, ca cetatean israelian, ca apreciez gestul initiatorilor scrisorii, desi poate ar fi putut aparea ca o scrisoare „particulara” si nu ar fi provocat aceste discutii, pe care la consider ca avand loc intre oameni de pe aceeasi parte a baricadei, luptatori pentru democratie. Desi adaug si faptul ca uneori unele atitudini trebuie vazute si altfel. De exemplu, cum poate fi interpretat faptul ca ziarul ADEVARUL a publicat un interviu cu ambasadorul palestinian la Bucuresti, care ataca Israelul cu o virulenta nemaiintalnita, nepotrivita unui diplomat? Am reactionat atunci cu un ecou, in care ceream ca ziarul numit ADEVARUL sa publice adevarul, numai adevarul si tot adevarul, ca la Judecata de Apoi, respectiv sa publice si un interviu cu ambasadorul israelian. Dar este cu totul alta problema.
Intrebarea care se pune este: oare revista ACUM trebuie sa fie strict informativa? Oare nu poate exprima si puncte de vedere, chiar printr-o scrisoare, deschizandu-si coloanele unui grup de oameni de atitudine, chiar daca astfel revista isi schimba putin modul de orientare? In afara articolelor obisnuite…
Amical si colegial,
Lucian-Zeev Herscovici
Publicarea in ACUM a Scrisorii de solidarizare cu Statul Israel este o decizie corecta a editorului principal si se refera in mod strict la respingerea globala a terorismului in oricare forma a sa.
Statul democratic din regiune este Israel, insa el nu este recunoscut de entitati teroriste din aceeasi regiune care isi cauta fara argumente legimitate internationala.
„Ce treaba am eu cu dreptul unui stat de a se apara?”-scrie mai sus Domnul Petru Clej.
Desigur, Domnul Clej nu are treaba cu dreptul oricarei tari de a se apara! Dumnealui are treaba doar cu linia editoriala a revistei ACUM. Restul, viata reala, moralitatea, atitudinile, punctele de vedere (cu exceptia celor care-i apartin!), sunt materie prima pentru etichetarea in stil „Clej”.
Si, Domnule Clej, tot de linia editoriala tine si jignirea unui sir lung de oameni care au indraznit sa-si scrie parerile lor in cadrul revistei?
Aveti cumva monopolul asupra „valorii adaogate”, pe care o clamati cu orice ocazie, desi nu ne precizati odata si odata, in ce unitati de masura o cantariti?
Este valoare adaogata atunci cand nu dati dovada de un respect minim, absolut necesar, din partea unei foste voci a BBC-ului?
Este de felicitat initiativa redactiei revistei ACUM de a lua atitudine fata de orice act terorist si inuman, desi regret ca nu a facut acest lucru din prima zi a conflicyului dintre statul Israel si o organizatie terorista.
Lucian, ca de obicei scrii prea mult. Nici nu am rabdare sa citesc, cand de la inceput iti dai cu firma in cap scriind ca ACUM e “apolitica”. Asta imi aduce aminte de o fesenista care inainte de alegerile din 20 mai 1990 infiintase o asa-numita Liga-Antimonarhica pe care o descria drept organizatie “apolitica”. Saraca limba romana…
Cat despre statul Israel, vai de capul lui, cu asa prieteni ca cei care au lansat o astfel de petitie si cu cei care le-au luat cauza in brate de la revista ACUM nici nu mai are nevoie de dusmani.
Și apoi este hilar cum secretarul de redacție, prezent de cinci minute la această revistă, își dă cu părerea despre ce a fost sau ce n-a fost politica editorială a revistei ACUM, după cum decide, în mod hilar, ce stat e legitim și care nu. De pildă China și Rusia (asta e ca bancul cu puricele și elefantul).
Lucian, ar fi bine înainte să te apuci să torni verzi și uscate măcare să citești ca lumea ce scriu: 15 secole nu e același lucru ca secolul al XV-lea.
> Eu sper ca ACUM să nu devină un avizier unde fiecare să poată să-şi facă propaganda
Exact!
[Cele ce urmează sunt opinii strict personale şi nu angajează Redacţia]
@Petru Clej (dacă e prea lung pentru dv, nu citiţi)
Distinction without a difference.
„Laudativ sau critic la adresa Israelului” este acelaşi lucru cu „propaganda in favoarea unui stat” şi cu „porta-vocea unei cauze a unui stat”, numai că este spus în cuvinte care-i dau o tentă negativă.
Singura problemă este dacă statul Israel merită sau nu ceva vorbe bune din partea revistei ACUM.
Partizanatul politic nu este o ruşine, iar că redactorii ar fi fost mânaţi de partizanat naţional, etnic sau religios, este mind reading şi o calomnie.
Cititorilor? Le permite, dacă îi interesează subiectul şi îl cunosc, să adere la opiniile exprimate acolo, sau la cea mai mare parte, cum se întâmplă de obicei cu orice petiţie.
Este o poziţie demnă de tot respectul, dar constatarea mea este că ACUM nu a fost neutră şi imparţială nici înainte, ceea ce este un motiv de laudă.
Afirmaţia că ACUM a fost neutru şi imparţial este un mit, a susţinut mereu cauze care li s-au părut drepte : contra rasismului, pentru democraţie, contra antisemitismului, homofobiei, disriminărilor de orice fel, respectarea legii, pentru cinste în politică şi în sport, etc., etc. Nu ştiu ca ACUM să fi susţinut vreodată lovituri de stat contra democraţiilor sau pe sportivii care se dopează.
A fost, altfel spus, o publicaţie decentă. De ce credeţi că unii cititori preferă publicaţia ACUM publicaţiei lui Ion Coja? Din cauza ilustraţiilor mai frumoase? Nu, din cauza atitudinii lui ACUM. Să nu iei partea of the good against the bad este imoral. Singura discuţie posibilă este pe tema : who is good and who is bad. Cum neutralitatea etică a lui ACUM is out, acesteia mai rămâne să-i acordaţi atenţie.
Ambele sunt cauze meritorii. După mine, apeluri merită publicate în măsura în care în ACUM vor fi apărut anterior materiale care expun situaţiile respective. Privitor la prima – au apărut, privitor la Congo – n-am văzut, poate şi pentru că e departe şi probabil că pe cititori nu-i afectează suficient; poate este trist, dar este un fapt. „Selecţie editorială”, ştiţi şi dv.
Implicaţia că acel mesaj al lui Pincu Sfartz este naţionalist este falsă, cum poate constata oricine, recitindu-l.
Adică „până aici şi nici un pas mai mult”? Pentru că, cum am explicat, este practic acelaşi lucru. Sau Rodica Grindea cu subiectul dânsei era acceptabilă doar pentru că este extrem de critică faţă de guvernul actual?
Despe „propaganda” (?? Aţi fi putut alege un termen fără conotaţii strict negative, cum ar fi „laudă”, „apreciere”, chiar „reclamă”) Israelului am mai spus: întrebarea este dacă are sau nu un ascendent moral substanţial faţă de adversarii săi, ascendent care să merite a fie scos în evidenţă, aşa cum face Scrisoarea.
Despre invocarea valorilor „iudeo-creştine”. După cum bine ştiţi, un Apel este opera unui comitet, asemănându-se prin asta cu o cămilă 😉 , şi conţine deci tot felul de chestii. Oamenii care aderă la el nu sunt de acord cu totul, ci cel puţin cu ideea generală. Tot aşa, şi cei care decid să-l reproducă nu aderă la tot ce scrie acolo. Despre „valorile I-C” subliniez mai întâi că aceasta este o sintagmă culturală iar nu religioasă. Apoi, eu personal cred că ceea ce este pozitiv în societăţile noastre (libertatea, legalitatea, drepturile, prosperitatea) provine din Renaştere, care a însemnat renaşterea raţiunii împotriva credinţei.
Scrieţi asta deşi nu ştiţi nimic despre iniţiatori…
Eu nu sunt „conducerea”, dar discrepanţa între vorbe – „neutralitate” – şi fapte – o clară poziţie morală – vizibilă in numeroasele dv. articole este, pentru mine, manifestă.
Acesta este un citat dintr-un comentariu care a fost trimis la coş dintru început, exact din cauza acestor cuvinte, citat care, în plus, este smuls din context. Dacă tot aţi citat partea aceea, iată-l, în întregime:
Cititorii vor aprecia: atât citarea unui comentariu şters, cât şi ruperea din context.
Despre apelurile în favoarea lui Paul Goma – aveţi dreptate, dar din faptul că aţi avut dreptate acum patru ani nu rezultă că aveţi dreptate şi de data asta.
Eu nu ştiu cât de multe FAPTE ştiţi dv. despre Israel şi conflictul din regiune. Pentru ca să aveţi o opinie informată, trebuie să vă fi informat personal, iar pentru asta trebuia să vă intereseze chestiunea. Nu pe toată lumea interesează, şi nu-i nici o ruşine în asta.
Pe cei care îi interesează, poate să-i intereseze din diferite motive, inclisiv etnice, naţionaliste, religioase, curiozitate obişnuită sau ştiinţifică, etc. Ceilalţi – „după ureche” 😉
Pe mine nu mă interesează Israelul nici din motive religioase, nici etnice (vă desfid să demonstraţi contrariul, bazându-vă pe tot ce am scris pe ACUM şi mulţimea de comentarii de pe Internet, pe care le puteţi căuta cu „Alex Leibovici”), ci pentru faptul că am vizitat acolo rude şi prieteni, am văzut şi aflat multe, şi mai bune, şi mai rele…
Din aceleaşi motive mă mai interesează şi Romania, unde am trăit 25 de ani, şi Rusia, unde am trăit 10, şi chiar unele ţări pe care le-am vizitat ca turist.
Iar despre toate mi-am făcut părerea exclusiv pe baza valorilor şi principiilor la care ader şi pe care le-am expus şi pe ACUM, în special privitor la criteriile de legitimitate ale unui stat, respectiv regim, şi pe care le aplic uniform. Iarăşi, vă desfid să găsiţi o inconsecvenţă.
Spun asta pentru că aţi prezumat asupra motivaţiei, inclusiv a motivaţiei mele, de a publica Apelul.
Acuma, dacă doriţi să daţi din nou dovadă de superficialitate intelectuală, puteţi să-mi reproşaţi tradiţionala dv. „despicare a firului în patru”. Alegerea e a dv…
@Petru Clej
Dv. vă bateţi joc de inteligenţa cititorilor: pentru a vedea dacă ACUM a fost sau nu moralmente imparţială şi neutră, nu este nevoie să fii ani de zile „la revistă”; eu sunt de un an şi am citit destul de mult, iar restul sunt în arhivă.
Nici articolele dv. nu sunt imparţiale şi neutre: aţi luat poziţie clară în cauze care vi s-au părut drepte – contra rasismului, pentru legalitate, contra antisemitismului, homofobiei, disriminărilor de orice fel, pentru cinste în politică şi în sport, pentru un candidat sau altul, etc., etc. Nu ştiu să fi susţinut vreodată, pentru echilibru, pe sportivii care se dopează…
Fiecare are nivlul său de incompetenţă; dv. l-aţi atins (a.k.a. v-aţi făcut de râs):
– ca cititor: am precizat „două state nelegitime, conform criteriului de legitimitate pe care l-am expus deja de mai multe ori”; dar ce să vă deranjaţi dv. să ţineţi minte sau să vedeţi despre ce este vorba!)
– ca cunoscător in filozofie politică, şi asta nu numai în problema conceptului de legitimitate, ci şi a celui de democraţie – cum aţi demonstrat într-un recent articol.
Eu nu cred că o să vă mai răspund, după experienţa lungă de un an.
@Liz Taylor
Acesta nu este un argument valabil pentru legitimitatea statului Israel, cum am repetat de mai multe ori. Din punctul meu de vedere, un stat este legitim în măsura în care îşi îndeplineşte rolul său fundamental, care este să garanteze şi să respecte drepturile individuale ale cetăţenilor săi, să asigure convieţuirea lor paşnică, să nu-şi agreseze vecinii.
Din acest punct de vedere, Israelul este foarte bine plasat, în timp ce un eventual viitor stat palestinian cu Fatah şi/sau Hamas în frunte vor fi, în mod cât se poate de previzibil, foarte prost plasat. Acelaşi lucru despre ţările arabo-musulmane, mai apropiate sau mai depărtate.
Deci argumentul de legitimitate istoric (ca mai sus, respectiv „noi am fost primii…”), religios („in Biblie scrie că dumnezeu ne-a promis…”) şi altele de genul ăsta sunt bazaconii. În ceea ce mă priveşte, Israelul este şi va rămâne legitim atâta timp şi în măsura în care îndeplineşte criteriul de mai sus. Dacă devine o dictatură sau un stat teocratic, adios adeziune din partea mea.
– a fost ocupat şi de alte popoare
– „alungat” … aici trebuie nuanţat
– tragedia poporului palestinian (a arabilor din Palestina, mai precis) este că sunt conduşi de partide – Fatah, Hamas – care, împreună cu sponsorii străini ai acestora, nu acceptă în ruptul capului existenţa unui stat ne-musulman în acea regiune.
Acest ultim punct este o realitate incontrovertibilă şi care nu riscă să se schimbe în viitorul previzibil. Acesta este motivul pentru care eu nu cred că este acuma cazul să se creeze un stat palestinian independent, mai ales în perioada prezentă tulbure, în care ţările vecine, eventuali garanţi ai păcii, sunt în plină efervescenţă, cu perspective sumbre.
Altfel spus, după dv., depinde numai de guvernul actual să obţină o pace trainica, iar acesta nu vrea. Eu nu ştiu ce este în capul lor, dar eu, în locul lor, aş aştepta până ce la conducerea Autorităţii Palestiniene şi a Gazei ajung politicieni liberali cărora să le pese de bunăstarea oamenilor lor, şi până ce agitaţia din jur se mai calmează, astfel încât viitorul politic din regiune să fie mai puţin imprevizibil.
Deci eu nu împărtăşesc punctul dv. de vedere (vorbesc desigur doar în numele meu) că Apelul ar fi trebuit însoţit de o distanţare vehementă a redacţiei faţă de guvernul actual, şi atunci nu s-ar fi iscat disputa, mai ales că motivul de nemulţumire exprimat de P. Clej a fost cu totul altul.
Comentariul l-am pus la coş în urma faptului că conţinea un atac la persoană – un second-guessing al motivaţiilor unui comentator. În urma unui intens schimb de corespondenţă, redacţia a decis să aştepte că poate, văzând că nu apare, vă veţi reformula textul. Nu s-a întâmplat, iar acum insistaţi să apară. Iată-l, integral:
(La articolul „Antisemitismul îşi face din nou apariţia pe stadioanele din Anglia”, http://www.acum.tv/articol/61387/ )
„The Jewish people have a profound history in the Holy Land dating back over 3,500 years. Abbas himself recently declared, “[The Jews] claim that 2,000 years ago they had a Temple.”
Citez dintr-o publicatie care justifica dreptul poporului evreu de a se reimplanta pe un teritoriu care i-a apartinut, dar care nu a ramas nepopulat, ci a fost ocupat de alte popoare. Aceasta este tragedia poporului palestinian, alungarea de pe un teritoriu pe care il credea al sau for ever.
Cred ca toata disputa de mai sus, care uneori capata accente extrem de neplacute, se refera la lipsa de orientare a secretarului de redactie care „a uitat” sa adauge o nota explicativa: motivul publicarii acestei scrisori care proclama dreptatea absoluta a politicii guvernului actual israelian (care defapt nu da nici-o posibilitate de rezolvare pasnica a conflictelor din zona).
PS d-lui Leibovici
– va rog sa nu-mi stergeti acest comentariu, asa cum faceti uneori cu comentariile mele (o procedura nelegala).
Salut demersul publicaţiei ACUM, am semnat scrisoarea de solidarizare.
Nu salut însă «războiul» personal declanşat ca urmare a acestui demers, in care persoana d-lui Clej a ajuns să joace un rol principal, deşi din cale-afară de exagerat şi neavenit. Cât ar fi de convins că opiniile dumnealui sunt singurele valide – opinii pe care desigur le poate nutri şi exprima în mod absolut liber – ele nu constituie şi n-ar trebui să constituie subiectul acestei iniţiative admirabile.
Nu despre dl. Clej şi orgoliul său hipertrofiat este vorba acum în ACUM, ci despre un sprijin moral şi un necesar gest de solidaritate umană, care să depăşească graniţele geografice, politice sau religioase. A minimaliza acest gest şi a afirma că statul Israel îşi poate gestiona treburile şi fără astfel de luări de poziţie mi se pare incalificabil. La fel de jignitoare mi se pare etichetarea iniţativei d-lui Ştefan Maier şi a redacţiei ca fiind «microbism».
Fiecare cuvânt, fiecare frază şi fiecare gând închinate ideilor exprimate în scrisoare şi cauzei evreilor din Israel şi din Diaspora este important şi lăudabil. Agresivitatea d-lui Clej este cunoscută, iar deciziile sale inconsecvente privind încetarea colaborării cu redacţia ACUM, lansate ori de câte ori este contrazis, sunt de un trist ridicol.
Încă o dată, felicitări pentru iniţiativă, o voi populatiza prin toate mijloacele care îmi stau la dispoziţie.
@Liz Taylor
Nelegală? Puteţi vă rog să vă explicaţi?
Pe acest sit privat legea (şi contract al publicaţiei cu cititorii) este Regulamentul, iar noi am aplicat pct.2 al acestuia.
@ Liz Taylor
Stimata Doamna, nu stiu in ce tara locuiti, dar oricare ar fi ea, credeti ca guvernul si poporul acestei tari, ar avea mai multa rabdare decat a avut Israelul, ca sa suporte un foc continuu cu rachete???
Mie personal mi se pare ca a acuza statul Israel de lipsa dreptului „absolut” sau relativ, de a-si apara teritoriul atacat de teroristii islamici, constituie o forma de negare a legitimităţii Israelului.
Eu nu pot decat sa-l felicit pe dl. Clej pentru hotararea curajoasa pe care a luat-o.
Revista ACUM are numai de castigat!
Citez:
„Alexandru Leibovici: (1-12-2012 la 19:04)
@Petru Clej
…este hilar cum secretarul de redacție, prezent de cinci minute la această revistă, își dă cu părerea despre ce a fost sau ce n-a fost politica editorială a revistei ACUM”
Trebuie sa recunosc ca la inceputul activitatii mele la situl dlui Stefan Maier am incercat in mod subtil sa-l ajut pe dl Petru Clej sa inteleaga ca folosirea jargonului de partid si de stat de la „Scanteia” da o lovitura nemeritata…limbii romane.
Nimeni nu poate da „cu parerea” pentru ca parerea aia nu este…ciocan. In romaneste este corect sa se spuna: ne dam parerea.
Mai tarziu cand am desoperit ca dl Petru Clej nu pricepe obiectia mea, am exprimat-o ceva mai putin subtil, ceea ce mi-a adus un val de injurii de la dl Petru Clej, cel cu castravetele lui Mircea Crisan. Dr dl Clej a continuat cu castravetele dumisale, adica a continuat sa dea „cu cioc…” pardon… „cu parerea” in stilul ziarelor si revistelor „Luminita”, „Scanteia Tineretului” si „Scanteia” simpla.
In perioada interbelica se radea copios de exprimarea preotilor, care suna cam asa:
„Iar atunci Domnul Isus a luat cuvantul si a spus”. Bietii popi erau inculti si credeau ca „a lua cuvantul” inseamna actiunea de a lua ceva ca o piatra de pe jos.
Sau ca anafura!
In perioada proletcultista in care a fost format dl Clej jargonul oficial era „de dat cu parerea”.
Dar de data asta, dupa ce in sfarsit dl Petru Clej a renuntat in mod oficial sa mai colaboreze la situl dlui Stefan Maier pentru a patra oara in mod „definitiv” sunt foarte curios daca dupa aceasta dezicere va urma si dezicerea a cincea, a sasea si a saptea. Ca in povestile mesopotamiene, unde „Alle gute Dinge sind sieben”!
Recunosc ca a trebuit sa citez replica dlui Alexandru Leibovici pentru a ma referi la jargonul dlui Clej. A trebuit sa fac acest lucru pentru ca eu de multa vreme nu mai pot suporta sa citesc nici macar un rand din ce scrie dl Petru Clej. Asa ca am folosit calea indirecta de raspuns.
Mai vreau sa adaug ceva: ma bucur daca va avea loc aceasta schimbare pozitiva pe acest site, site despre care cred ca fara aportul dlui Clej ar fi putut straluci. Dar, asa a fost sa fie!
Dar doresc si o schimbare de principii!
Am fost admonestat in trecutul apropiat: „bai tu stii cine este dl Uncu? Este insusi fiul domnului Uncu!”.
Brava Mishule!
Parerea mea este: daca dl Uncu Jr a luat premiul Nobel, plecaciunile mele si la mai mare!
Daca a facut ceva pozitiv pentru Romania, bravo lui! Dar daca singurul sau merit este ca a fost si este fiul tatalui sau, pardon! Aceasta a fost mentalitatea epocii comuniste, cand simplul fapt de a fi fiul sau fiica cuiva „tare-n tata” propulsa un om unde voia!
Nu ma astept sa laudam acum in cor pe ei care sustin ca patriotismul este ceva rasuflat, cand pana si eu (desi nu sunt evreu) simt un anumit „patriotism” chiar si pentru statul Israel, nu numai pentru Romania. Nu vreau ca existenta acestui stat sa fie pusa sub semnul intrebarii vreodata.
Si nici nu contest patriotismul american!
Nu de alta, dar cand am devenit SI cetatean american, mi s-a spus public in mod clar: noi asteptam de la voi („noii americani”) sa ajutati cat puteti si statele de unde veniti! Si pot spune ca asa am facut!
Cand am aflat ca o familie saraca a adoptat un copil care era folosit de parintii lui sa cerseasca in Gara Barlad ca sa adune bani pentru bautura, am ajutat acea familie care l-a salvat de mizerie sa-i cumpere uniforma scolara! Ca ei nu aveau bani!
Cand un tanar cu o boala incurabila din RM a apelat la mine, am facut ce am putut si pt el, desi nu sunt bogat. (Dar recunosc ca s-ar putea sa devin!)
Nu scriu asta ca sa ma laud, ci scriu acest lucru pentru a arata ca in ciuda maculaturii scrise uneori pe acest site de oameni ca dl Clej sau Ivancu, patriotismul adevarat poate avea si un rol pozitiv.
A parasi ideea ca valoarea se transmite numai prin act sexual ar fi ceva pozitiv.
A parasi ideea ca a fi patriot (deci a-i ajuta pe altii chiar cand nu esti obligat de lege) este un lucru negativ, cred ca este un imperativ modern pentru noi.
A parasi ideea unui domn fost balerin dupa care a gandi in termeni ne-religiosi este un defect cred ca este la fel de imperios necesar. Nu trebuie neaparat sa ne inchinam la poalelungi cusute cu fir de aur ca sa fim morali. In sensul moralitatii moderne.
Constat cu regret că articolul a fost îndepărtat din poziţia pe care o avusese pe pagina principală a revistei, fiind mutat într-o rubrică marginală – ECOURI -, având ca subtitlu numele unuia dintre comentatori, ales dintre numeroasele nume ale celorlalţi comentatori.
Este o alegere probabil aleatorie, dar care împiedică găsirea articolului de către cei care eventual nu au accesat până acum pagina revistei. Ar fi cu atât mai regretabil dacă această acţiune ar fi fost întreprinsă ca rezultat al ameninţărilor d-lui Clej şi fără a se ţine seama de faptul că marea majoritate a comentatorilor au amendat opiniile sale şi jignirile pe care le-a adresat aproape tuturor şi au salutat publicarea materialului.
Chiar dacă am intrat într-o nouă săptămână editorială, care aduce cu sine noi materiale şi implicit „marginalizarea” celor mai vechi, rog redacţia revistei ACUM să repună Scrisoarea într-o poziţie mai vizibilă, cu titlul ei original, pentru a putea fi accesată uşor şi pentru a-şi putea îndeplini astfel misiunea pentru care a fost redactată, beneficiind şi de contribuţia revistei ACUM. Vă mulţumesc.
Accidentul de parcurs al dlui Petru Clej (eroare sau malentendu?!), n-ar trebui să-i prilejuiască dlui Constantinescu rechizitorii stil hrusciovian, debordând de vindictă.
Caracterul dlui Clej, deseori abrupt şi extrem de direct, a jucat totuşi un rol non neglijabil în existenţa revistei Acum. Chiar şi dl Maier a elogiat, deseori, calităţile şi abnegaţia cu care a servit hebdomadarul. Schimbările sunt inerente, mai ales în presă, ceea ce nu ne permite renegarea, cu ironii de vaudeville, a trudei predescesorilor.
D-le Constantinescu, cred că în ecourile dv. anterioare nu numai că emiteți o serie de idei ff.discutabile (cu privire la patriotism, de exemplu), dar și că sunteți nepermis de agresiv față de dl.Clej. Ce-i drept, nu o dată a dovedit poate impulsivitate în răspunsurile date unor comentatori, dar v-ați întrebat dacă multe din acestea nu spuneau, totuși,lucrurilor pe nume? Poate că uneori, nici eu n-am fost de acord cu unele păreri ale d-sale, dar vă amintesc că și un ziarist, oricât ar fi de bun (iar dl. Clej este!), e totuși… numai un om! Și orice om e supus greșelii. Mai ales că uneori, și cea mai calmă persoană trebuie să facă un efort… supraomenesc pt. „a-și ține firea” față de inepțiile care se scriu uneori aici, atunci când nu sunt de-a dreptul insulte veninoase! Din nou, mă simt dezamăgită de dv., nu e prima dată și tocmai de aceea, dacă un om cu onestitate (morală, profesioanlă-personală), și-ar cere scuze, de la dv. mi-e greu să mă aștept la o astfel de atitudine!
Stimate domnule Grünberg,
Probabil că nu cunoaşteţi încă bine structura publicaţiei ACUM. La fiecare început de săptămâna apare o nouă ediţie, care conţine cu totul alte materiale. Ediţia anterioară şi încă patru ediţii mai vechi le puteţi accesa prin rubrica „Ediţii”, pe care o găsiţi în coloana din dreapta, jos.
De asemenea, în măsura în care există comentarii (ecouri) la articolele din ediţiile precedente, aceste comentarii, şi articolele, pot fi accesate prin rubrica „Ecouri Recente” (tot coloana din dreapta).
În plus, articolele mai vechi pot fi accesate şi în funcţie de tematică: cadru pe fond negru, sus şi jos.
Mai puteţi folosi şi fereastra de „Cautare” sau căutarea cu Google, specificând site:acum.tv.
Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să ne contactaţi prin formularul de la „Redacţia” (http://www.acum.tv/redactia/)
Stimata doamna Grindea, spuneti:
„D-le Constantinescu, cred că în ecourile dv. anterioare nu numai că emiteți o serie de idei ff.discutabile (cu privire la patriotism, de exemplu), dar și că sunteți nepermis de agresiv față de dl.Clej. ”
Ati putea stimata doamna sa precizati la ce va referiti?
Nu de alta, dar parerea mea sincera si directa este ca fara patriotism statul Israel nu ar constitui o unitate statala ci doar o adunatura de oameni veniti din toata lumea si vorbind cele mai variate limbi?
Cat despre gramatica dlui Clej, va inteleg oarecum ca aparati limbajul stalinist. Nu de alta dar am citit cu stupoare ce ati scris despre „comunismul de omenie” din perioada stalinista.
Deci va rog foarte mult sa faceti precizari. Ce gasiti discutabil in ce am scris?
Cat despre dl Clej, desigur ca dansul este „numai un om” ca doar nu este un unicorn dintre cei descrisi in Biblie si Torah. Dar este un om care a avut intreaga mea incredere si a altora fara sa o merite.
Stimata doamna Grindea, se pare ca dvs nu ati inteles ca eu nu am atacat persoana fizica a dlui Clej ci greselile grave pe care le-a facut. Sa inteleg ca dvs ii aparati greselile?
Stimate domnule Leibovici,
Vă mulţumesc pentru explicaţii. Adevărul e că nu vi le-am solicitat. Eu însumi am publicat peste 20 de articole pe ACUM, astfel că mi-am dat seama în decursul anului în care am colaborat care este procedura editorială.
În schimb v-am adresat o rugăminte, la care nu aţi binevoit a da vreun răspuns. Îmi retrag rugămintea, pentru că după cum se pare nu aveţi disponibilitatea de a o satisface.
Nu am nicio întrebare a vă adresa şi vă asigur că nu voi mai interveni cu alte comentarii pe această pagină.
Cu urări de sănătate,
F.G.
Cat despre reactiile dlui Stephane Ionescu, inteleg ca fara frantzuzisme nu se poate. „Accidentul de parcurs al dlui Petru Clej (eroare sau malentendu?!), etc”.
Nu va ramane dle Ionesco decat sa colaborati in continuare cu dl Clej, pentru ca oricum sunteti ambii „traducatori la tribunal”. Succes!
Dl Clej s-a plans ca era obosit pentru ca a trebuit sa traduca „pentru o tiganca din Chisinau”. Am citat exact cuvintele dlui!
Cat despre dvs, nu stiu de ce sunteti „obosit”.
Din partea moderatorului:Rog pe stimaţii comentatori să adopte un ton mai moderat. Dacă se poate.
@ A. Constantinescu. Citind lungimile de opinie excesive ale acestui domn, cu aparenţe respectabile, mi-a revenit un adagiu de La Rochefoucauld :, Ceea ce în româneşte ar reveni cam aşa: ” De obicei, suntem clevetitori mai degrabă prin vanitate decât prin răutate”.
Ceva haios a lăsat totuşi să-i cadă:”A parasi ideea ca valoarea se transmite numai prin act sexual ar fi ceva pozitiv” Câtă profunzime…!!!
@ Regret, dar tot ce dovediți în comentariile dvs., mai ales în ultimele, denotă o rea-credință nemăsurată.
Am revăzut unul dintre articolele mele de dată nu foarte recentă: nu folosesc eu expresia „comunism de omenie”, ci doar dvs., atribuindu-ne și mie, și altor comentatori, lucruri pe care nici nu le-am gândit, cu atât mai puțin să le scriem! Mai mult, nici când am contrazis părerile altora, din articole sau din comentarii, nu-mi amintesc să fi insultat pe cineva, numind de exemplu „fripturiști” o categorie de oameni pe care nu-i cunosc, nu le cunosc nici viața, nici modul de a gândi, dar „alții” au făcut-o!
De asemenea, când am avut propriile păreri despre calitatea unora dintre articolele din această revistă, nu mi-am permis să le numesc „maculatură”! Unei asemenea exprimări nu mă pricep să-i spun altfel decât „grosolănie”! Și dacă tot vorbim de corectitudinea exprimării, expresia „a-ți da cu părerea” există în limba vorbită, și cu o tentă ironică! Iar expresia „este numai un om” are sensul de „nu un supraom, nu vreo… zeitate (că nici acelea nu erau infailibile)!
Cât despre faptul că „apăr greșelile” d-lui Clej, asta da exprimare corectă! O greșeală nu… ți-o poate apăra nimeni, dacă e cazul, vreun avocat te mai apără de… consecințele ei, căci de apărat, poți doar să te aperi… singur, adică trăgând învățăminte pt. a nu mai comite o alta, cel puțin asemănătoare! Dar asta presupune introspecție, autoanaliză și eforturi în vederea cunoașterii de sine. Ooops! Am uitat că pt dv. psihanaliza… „e o gogoașă”, astfel încât la acest capitol, chiar că n-am cu cine sta de vorbă!
De altfel, este pentru ultima oară când mai încerc să vă propun o altă perspectivă de a vedea lucrurile, fiindcă n-am energie de aruncat pe apa sâmbetei!
Domnule Constantinescu, o precizare de dragul adevarului istoric si literar.
Scrieti: „unicorn din cei descrisi in Biblie si in Torah”. In primul rand, Torah este o parte din Biblie (respectiv Pentateucul dau cele cinci carti ale lui Moise), nu o carte diferita de Biblie. In al doilea rand, eu nu-mi amintesc sa fi gasit vreun „unicorn” prezent in Biblie, cel putin in Biblia Ebraica (Vechiul Testament). Daca ati gasit vreunul, va rog sa imi citati cartea, capitolul si numarul frazei. Dar exact, laconic, nu sub forma de comentarii si explicatii sau justificari. Cred ca citatele trebuie sa fie exacte. Va multumesc anticipat.
Stimate domnule Lucian Herscovici! Cu dvs e mai usor d polemizat sau de discuta.
Va citez aici cateva paragrafe despre unicorni (din Talmud; dar am citit si despre Torah):
„Unicorns in the Talmud
Question: What does the Talmud tell us about unicorns?
Answer: Thank you for your excellent question. There are several references in the Talmud and other Torah literature that may be interpreted as unicorns.
The Talmud in Zevachim 113b mentions an animal called “Orzila” in Aramaic, which is considered the same as the great horned mammal known as “Re’em” in many places in the Bible (Job 39:9-12; Ps. 22:21, 29:6; Num. 23:22, 24:8; Deut. 33:17, et al). The Talmud says that this animal was too large to fit into Noah’s ark, but survived the Flood by grasping onto the ark with it’s horn. This animal is described as a wild kosher animal.
The Talmud in Chullin 60a tells us that Adam sacrificed a one-horned mammal. If it was used as a sacrifice, it was most likely a domesticated kosher animal.
The Talmud in Chullin 59b mentions a mammal called a “Keres” which has one horn and is kosher to eat.
The Talmud in Shabbos 28b describes the “tachash” mentioned in the Bible (Exodus 26:14 et al) as an animal used for its skins, particularly to make the curtains of the Tabernacle, as a colorful unicorn that only appeared at that location in the desert for Moses to use for the Tabernacle, and afterward became extinct in that location. It is also assumed to be a kosher mammal.
There are also references in the Kabbalah to unicorn like animals living under the earth. This can be found in the Zohar Parshas Bereishis and in the Sefer Chesed L’Avraham concerning the “Sod Sheva HaAratzos” – “The Secret of the Seven Lands”.
All the best,
Rabbi Kolakowski
Richmond, VA
Sper ca raspunsul acestui rabin va satisface!
Anton, răspunsul acestui rabin nu mă satisface pe mine. El nu confirmă cele afirmate de tine şi deci nu răspunde la challenge-ul dlui. Herşcovici, pentru că era clar vorba de „Biblie şi Torah”, nu de Talmud.
Nu este acelaşi lucru, iar afirmaţiile trebuie să fie exacte, deci verificate în prealabil, iar răspunsurile trebuie să fie la obiect.
Domnule Alex Leibovici!
Vad ca nu ati observat ca acest raspuns se refera si la Torah.
Citez din nou:
„Answer: Thank you for your excellent question. There are several references in the Talmud and other Torah literature that may be interpreted as unicorns.”
Nu sunt un exeget al Torei, dar RASPUNSUL ACESTUI DOMN RABIN ESTE EXCEPTIONAL DE CLAR, REFERINDU-SE SI LA TORAH!
Oare nu ati observat acest lucru?
EU NU INVENTEZ RASPUNSURI, DAR CITEZ CE SPUN AICI RABINII DEPPRE CARE PRESUPUN CA AU O ANUMITA EXPERIENTA CU „SCRIPTURILE IUDAICE”.
Textul e foarte clar; el se refera si la Torah. Dar presupunand ca s-ar fi referit „doar ” la Talmud, ati fi considerat ca scripturile iudaice nu discuta despre Unicorni?
In mentalitatea iudaica nu numai unicornii erau o „realitate” dar chiar si matusalemii care au trait peste o mie de ani. Si Uriasii aia! Ce va deranjeaza de fapt? Caracterul fantasmagoric al scripturilor iudaice? De ce?
Iudeii antici erau un popor primitiv si noi toti stim asta.
Dar daca nu sunteti de acord, de ce nu polemizati cu acest rabin in loc sa polemizati cu mine?
Domnule Lucian Herscovici;
Va rog sa ma credeti ca stiu perfect de bine ce este TORAH si ce este Biblia. Ma surprinde faptul ca credeti ca nu stiu perfet diferenta. Dupa atatea discutii in contradictoriu.
> Vad ca nu ati observat ca acest raspuns se refera si la Torah.
Rabinul respectiv nu citează nimic din Biblie/Torah, deci nu răspunde la challenge-ul dlui. Herşcovici, care cerea un citat din Biblie/Torah.
[în plus, dacă citiţi atent, rabinul nici nu se referă la „Torah” ci la „Talmud and other Torah literature„… Dar nu vreau să deviem spre tema asta, pentru că, oricum, nu e relevantă]
Domnule Anton Constantinescu,
Imi pare rau ca in loc sa primesc rasunsul cerut, exact la obiect, fraza din Biblia Ebraica in care ar fi vreo referire la unicorn, dumneavoastra imi citati ce spune un rabin (deci cu totul alta persoana, desi exeget profesionist, dar totusi intr-o lucrare secundara) despre Talmud, care este cu totul altceva. Eu am cerut fraza exacta din Biblia Ebraica si nu comentariul cuiva la Talmud, care este cu totul alta carte.
Imi permit sa va spun ca unui om de stiinta pe care il apreciez, desi avem unele pareri diferite: daca citati un izvor literar, va rog sa il citati cu exactitate. Izvorul insusi, nu comentariul cuiva asupra acelui izvor. De asemenea, va rog sa faceti deosebirea intre carti si sa nu prezentati o parte a unei carti drept alta carte, diferita de cea citata impreuna cu ea. Si fiindca veni vorba, intr-adevar exista TORAH SHEBIKHTAV (Biblia Ebraica sau Torah Scrisa) si TORAH SHEBEAL PEH (Talmudul sau Torah Orala, respectiv transmisa pe cale orala si inregistrata in scris abia in secolul al VI-lea al erei crestine).
Oricum, cred ca este recomandabil sa nu va referiti la carti pe care nu le-ati citit, citand fraze inexistente, indiferent de contextul in care dati citatul respectiv si de asemenea indiferent de scopul pe care il aveti. De dragul exactitatii.
In privinta afirmatiei ca „iudeii antici erau un popor primitiv si noi toti stim asta”, va recomand de asemenea sa nu faceti afirmatii gratuite. Va propun sa cititi cateva carti de istorie antica, sa le analizati comparativ si dupa acest studiu atent sa va dati parerea. In acest sens as putea sa mentionez un aspect istoric pe care evit adeseori sa il mentionez din motive lesne de inteles. Atunci cand primul ministru britanic Benjamin Disraeli, evreu convertit la crestinismul anglican a avut un incident in Parlamentul britanic si un parlamentar englez etnic l-a apostrofat ca nu este de religie crestina de fapt, el i-a raspuns ca in trecutul indepartat, atunci cand stramosii parlamentarului traiau inca in triburi, stramosii sai evrei compuneau si scriau Psalmi.
Psalmii sunt poezii lirice care influenteaza literatura universala de circa 2000 de ani si continua sa placa diferitelor categorii de cititori, de pareri diferite, inclusiv atei convinsi. De aceea va rog sa binevoiti a nu mai folosi asemenea expresii, pe care as vrea sa uit ca le-ati folosit, tocmai pentru ca apreciez cultura dumneavoastra clasica si va consider amic, intr-un fel.
Apropos, nu sunt interesat in polemica, prefer sa-mi rezerv putinul timp liber de care dispun pentru scrierea unui articol si pentru a ma orienta spre alte lucrari. Va rog sa nu asteptati raspuns in cazul in care veti dori sa replicati.
Cu stima si colegialitate,
Lucian Herscovici
„Imi pare rau ca in loc sa primesc rasunsul cerut, exact la obiect, fraza din Biblia Ebraica in care ar fi vreo referire la unicorn, dumneavoastra imi citati ce spune un rabin (deci cu totul alta persoana”
Stimate domnule Herscovici: eu v-am citat ce spune un specialist in materie: un rabin, (pot oare sa presupun ca rabinii stiu ceva profesional despre iudaism? Sau dvs ii considerati ageamii?) si v-am si specificat ca nu citez mai mult, ca nu m-am specializat in domeniul unicornilor din iudaism.
Nu inteleg de ce practicati tactica „da-i in cap la mesager” in loc sa acceptati sa explicati de ce rabinii sunt de aceasta parere!
Ferit-a sfantul!
Pentru mine iudaismul este important in sensul ca ilustreaza menatalitatea epocii de piatra, o epoca importanta in istoria omenirii. Iudaismul ilustreaza trecerea omenirii de la o societate functionand bazandu-se pe tabuuri la una care treptat descopera si legi morale.
De exemplu Torah avea acele tabuuri legate de comportarea oamenilor in societate (femeile care nu sunt virgine la maritis sa fie duse in fata tatalui lor si ucise, homosexualii sa fie ucisi, copiii care nu asculta de parinti sa fie ucisi etc etc.).
V-as ruga sa va concentrati critica nu asupra mea, care v-am aratat de unde am informatiile respective, ci asupra rabinilor care spun acest lucru (ca mai sunt si altii, cum am descoperit). Iar daca descoperiti ca ei nu au dreptate, vreau sa stiu de la dvs de ce spuneti asta, pe ce va bazati. Negati si faptul ca si in Talmud e vorba de unicorni? Sau numai in Torah? Negati ca iudaismul vorbeste si de oameni care au trait cate un mileniu? Vreti si acolo sa va dau exemple?
Cat despre faptul ca societatea iudaica era foarte inapoiata, asta o spun majoritatea istoricilor (inclusiv cei israelieni care nu sunt spalati la creier de religie). Sa va dau exemple?
Nu vreau sa intru in amanunte, dar voi cita in primul rand faptul ca in lumea greco-romana existau tribunale care judecau cazurile (la Atena de exemplu numarul juratilor era in general de 501) pe cand in iudaism era suficient ca un rabin sa arunce cu pietre in capul unei femei ca toti ceilalti o ucideau. Vreti sa comparati justitia iudaica cu cea ateniana? Succes!
S-au scris carti pe aceasta tema, domnule Herscovici, de ce nu le cititi? Puteti gasi o multime pe amazon.com
As vrea sa adaug ceva legat de problema comparatiei: pana si crestinii de atunci erau foarte constienti de diferenta de nivel cultural, artistic, etc. Tertulian (cel cu afirmatia „semen est sanguis christianorum”), a afirmat ca tocmai aceasta ramanere in urma a bazei crestinismului este dovada ca zeul iudeo-crestin este „cel adevarat” intrucat si Isus a spus ca „cei din urma vor fi cei dintai”.
Dvs sunteti istoric si stiti asta!
In SUA la cateva emisiuni de istorie s-a abordat si acest subiect.
Va voi aduce acum la cunostinta si ceva ce nu cred ca este foarte cunoscut: in sudul Bulgariei exista o manastire in care s-au pastrat „moastele sf Ioan Botezatorul”. Ele au fost trimise la diverse laboratoare pentru datare. Pe langa o serie de oase de animale domestice, s-au gasit si fragmente de oase ale unui barbat care a trait exact in acea perioada!
S-ar putea ca ele sa fie oasele autentice ale acestui important iudeu!
Totusi „portreul artistic al acestuia” din pestera din Israel unde dl Iacobovici a sustinut ca a trait el arata o mare distanta intre arta romana sau greco-romana si arta iudaica. Poate ati vazut si dvs acest lucru.