Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Extern



 

Locuitorii Gazei sărbătoresc victoria. Au înnebunit?

de (25-11-2012)
1 ecou

Operaţiunile aeriene israeliene în fâşia Gaza au durat 8 zile – între 14 şi 21 noiembrie. În acest interval armata israeliană a bombardat peste o mie de obiective în Gaza şi a concentrat trupe şi tancuri la graniţă. La rândul lor, diferitele grupări din Gaza au lansat spre Israel circa 1200 de rachete cu diferite raze de acţiune.

Un acord de încetare a focului a fost negociat între Hamas şi Israel prin intermediul preşedintelui Egiptului şi al ministrului de externe al SUA. Prin definiţie, o încetare a focului este provizorie; prim-ministrul Israelului a declarat că operaţiunile militare vor fi reluate în caz că partea adversă nu respectă acordul. Conducerea armatei israeliene şi conducerea civilă afirmă că în decursul celor opt zile toate obiectivele propuse au fost atinse.

Pe de altă parte, locuitorii Gazei au sărbătorit timp de câteva zile, în mod gălăgios, victoria asupra Israelului. Ziarul londonez The Daily Telegraph relata despre starea de spirit din Gaza:

Gaza consideră conflictul drept un triumf pentru o lume arabă nouă şi puternică condusă de Egipt; conducerea Hamasului a demonstrat că nu va îngenunchea în faţa agresiunii israeliene sau a cererilor aliatului său american. Pacea a fost intermediată de Mohamed Morsi, nu de Hilary Clinton. Dar adevăraţii eroi au fost luptătorii palestinieni…

Făcând abstracţie de propagandă, care este de fapt rezultatul acestui conflict şi cum putem să-l determinăm? Cred că primul lucru de făcut este de analizat termenii acordului de încetare a focului, pentru că acesta stabileşte cine ce are de făcut şi cum se asigură respectarea acestuia. Textul în engleză este, de exemplu, pe situl ziarului The Washington Post, iar eu voi analiza o traducere a acestuia în limba română.

Înţelegere privind încetarea focului în Fâşia Gaza cuprinde doua secţiuni, prima enumeră în patru puncte prevederile propriu-zise pentru cele două părţi din conflict, iar a doua enumeră trei măsuri pentru implementarea prevederilor.

1.a. Israelul trebuie să pună capăt tuturor ostilităţilor terestre, maritime şi aeriene în Fâşia Gaza, inclusiv incursiuni şi vizări ale indivizilor.

Deci Israelul este primul care trebuie să facă ceva; pare fără importanţă cu care parte se începe, dar eu nu cred că în diplomaţie ceva este fără importanţă, şi cred că în mod normal trebuie să se înceapă prin a specifica ce trebuie să facă vinovatul principal. Iar interzicerea vizării celor care organizează, sunt pe punctul de a lansa sau lansează operaţiuni teroriste este o restricţie majoră a capacităţii Israelului de a se apăra de asemenea atacuri.

1.b. Toate facţiunile palestiniene trebuie să pună capăt tuturor ostilităţilor lansate din Fâşia Gaza împotriva Israelului, inclusiv atacurilor cu rachete şi tuturor atacurilor de-a lungul frontierei.

Aceasta este lista completă a obligaţiilor Hamas-ului. Lipseşte un element esenţial: interdicţia de importa armament în Fâşia Gaza. Fără această interdicţie, grupările militare din Gaza îşi vor reconstrui şi chiar amplifica arsenalele de rachete şi totul o va lua de la început.

1.c. La 24 de ore de la începutul încetării focului vor fi soluţionate: deschiderea punctelor de frontieră, facilitarea deplasării indivizilor şi transporturilor de mărfuri, abţinerea de la impunerea restricţiilor asupra deplasării libere a rezidenţilor, vizarea rezidenţilor din zonele frontaliere precum şi procedurile de implementare.

Astea toate sunt obligaţii pentru Israel şi trebuiesc realizate cu maximă urgenţă: în 24 de ore! Concret, Israelul este obligat să uşureze intrarea în Israel a locuitorilor Gazei, oricare ar fi intenţiile acestora, care oricum nu pot fi citite în ochii persoanelor; apoi trebuiesc suprimate restricţiile de circulaţie a mărfurilor. Ca şi cum Gaza nu ar fi o ţară străină, şi mai ales duşmănoasă, în raport cu Israelul!

1.d. Vor fi rezolvate orice alte probleme apărute.

Vom vedea mai jos cine va trebui să le rezolve şi, mai ales, să arbitreze rezolvarea lor.

Impresia pe care o am citind Acordul până aici este că Israelul este agresorul, a pierdut confruntarea şi este partea pedepsită.

Să trecem la partea a doua, mecanismele de aplicare a Acordului.

2.a. Fixarea unei ore zero de intrare în vigoare a acordului de încetare a focului.

OK. A fost fixată pentru 21 noiembrue, ora locală 21:00. Armistiţiul este, în linii mari, respectat. În urma unei provocări la graniţă, poliţia din Gaza a început să patruleze pentru a împiedica ca locuitori ai Gazei să se apropie de graniţă.

2.b. Fiecare parte trebuie să se angajeze în faţa Egiptului că va respecta termenii acordului.

Se vede aici că SUA, care au participat la negocieri, nu-şi asumă calitatea de sponsori sau garanţi ai Acordului.

2.c. Fiecare parte trebuie să se angajeze să nu comită nici un fel de acţiuni care ar constitui o încălcare a acestui înţelegeri. În caz oricăror observaţii, Egiptul, în calitatea sa de sponsor al acestei înţelegeri, va trebui să fie informat pentru a acţiona în consecinţă.

Asta este partea într-adevăr cea mai stranie. Hamas şi conducerea politică actuală a Egiptului sunt ca fraţii – Fraţii Musulmani se cheamă, dar se pare că se aşteaptă din partea lor să fie arbitri imparţiali pentru rezolvarea unor eventuale incidente şi neînţelegeri între Israel şi Hamas, incidente şi neînţelegeri care vor apare în mod cert într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.

Acest acord care pare, cel puţin la prima vedere, să nu aducă nimic trainic Israelului, ci numai un răgaz provizoriu care nu va suprima în mod trainic angoasa celor 1-2 milioane de israelieni, angoasă care a constituit cauza operaţiunilor militare israeliene. Tot aşa, acordul slăbeşte, cum am văzut mai sus, capacitatea de apărare a Israelului contra atacurilor de orice fel din Gaza. În plus, conflictul pare să fi mărit şansele de reuşită a tentativei Autorităţii Palestiniene de a obţine statutul de observator la ONU.

Unii comentatori, miraţi ca şi mine, cred (speră?) că de fapt, după culise, Israelul să fi primit nişte compensaţii din partea SUA – poate sub formă de arme, poate sub formă de sprijin diplomatic… Dar este tot atât de posibil ca după culise să nu se fi întâmplat altceva decât o promisiune de sprijin material suplimentar pentru… Egipt.

Anexă

La acest link sunt enumerate (ipoteticele) condiţii iniţiale de încheiere a unui acord ale Israelului, cu care acesta au venit la masa de negocieri.

Condiţiile iniţiale ale Israelului

1. Oprirea violenţelor originând din Gaza pentru o perioadă de cel puţin 15 ani;

2. Încetarea imediată a contrabandei şi a transferurilor de arme către Gaza:

3. Încetarea lansărilor de rachete din partea tuturor grupurilor armate palestiniene şi a atacurilor contra trupelor israeliene de la graniţă;

4. Israelul îşi păstrează dreptul să suprime terorişti în cazul unui atac sau pentru a preveni un atac iminent;

5. Trecerea de frontieră de la Rafah între Gaza şi Egipt va rămâne deschisă, iar între Gaza şi Israel va rămâne închisă;

6. Politicienii egipteni, în frunte cu preşedintele Mohammed Morsi, vor garanta acordul de încetare a focului, iar nu structurile de securitate egiptene..

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Somoila: (27-11-2012 la 08:50)

    Analiza corecta. Cateva lucru as dori doar sa le mentionez, in completarea celor scrise de autor: nici „diplomaticii”, nici presa nu spun, nu vor sa spuna!, ca AGRESORUL este Hamasul. Mediile din Europa, indeosebi canalele de televiziune, au relatat tot timpul „ravagiile” bombardamentelor fortelor aeriene israeliene, si doar cu totul sporadic, distrugerile din Israel, e adevarat minore, comparandu-le cu cele din Gaza.

    Se omite cu rea credinta ca instalatiile mobile de lansare ale rachetelor din Gaza se amplasau de teroristi INTENTIONAT in zonele intens locuite. Cu un cuvant, Hamasul a folosit si foloseste „scuturile vii”, copii, femei, batrani, o stratagema aplicata in general de teroristii de peste tot. Pot fi considerat islamofob, dar am fost martor la cateva atacuri teroriste, ca, de regula, in „lumea coranului” viata nu are nici un pret: omoara „necredinciosii” chiar cu pretul vietii lor, a „credinciosilor”.

    Guvernul israelian este permanent pus la colt, vinovat de toate, chiar si in Israel. Am convingerea personala ca Hamasul NU VREA pace, si nu vor incheia pacea, oricate compromisuri ar face, nu numai Israelul, dar chiar si intregul occident.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 12 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.162.114.84