Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Jurnal Cultural



 

Expoziţie de acuarelă „Flori şi Peisaj”, Constanţa Abălaşei-Donosă

de (25-11-2012)

 
„Flori şi Peisaj”, Constanţa Abălaşei-Donosă, Expoziţie de acuarelă, Iaşi 8 nov. 2012

(Nota Redacţiei: acest articol cuprinde două cuvântări la vernisajul expoziţiei de acuarele a d-nei Constanţa Abălaşei-Donosă, una ţinută de Emilian Marcu, a doua de Valentin Ciucă. Dat fiind că sistemul nostru face foarte dificilă adăugarea de autori multipli, am specificat drept autor al articolului „Editorii ACUM”).

Poeta Constanţa Abălaşei-Donosă, prezentare de Emilian Marcu

Bună-seara şi bine aţi venit la această prezentare de carte, la acest vernisaj de expoziţie, pe care o să-l facă domnul Valentin Ciucă, unul dintre cei mai importanţi critici de artă contemporană din ţară. Domnia sa, o va face cu competenţa care-l caracterizează, v-a deschide calea prin cuvintele sale, acestei expoziţii de acuarelă, pictură de profunzime, aşa cum este ea prezentă pe simezele Muzeului Literaturii Române – Vasile Pogor – din Iaşi.

Criticul Valentin Ciucă, Constanţa Abălasei-Donosă, poetul Emilian Marcu

Criticul Valentin Ciucă, Constanţa Abălasei-Donosă, poetul Emilian Marcu

Eu voi vorbi despre doamna Constanţa Abălaşei-Donosă ca poet. Deşi pictor şi grafician, Constanţa Abălaşei-Donosă are o foarte bogată activitate literară ca scriitor, scrie poezie, proză scurtă cât şi proză memorialistică. Prima sa apariţie în public a fost încă din anul 1972 în revista ieşeană Convorbiri Literare. A publicat apoi în Luceafărul, diferite reviste pentru elevi, multe ziare din Brăila, revista Ţara Fagilor – Suceava şi alte reviste literare.

Prima apariţie editorială este în anul 1999 cu cartea de poezii Sonate, editată la Ed. Evrika. Apar apoi:

Anotimpuri pentru prietenii mei – poezie în anul 2002
Amintiri, dragi amintiri… – proză memorialistică 2002
Amintiri care nu mor… – proză scurtă, 2005
Epistole şi flori – poezie 2007
La uşa iubirii – poezie 2009
Poezii pastelate – poezie 2011

Despre activitatea literară a Constanţei Abălaşei-Donosă au scris: Ion Popescu–Sireteanu, scriitor foarte cunoscut la Iaşi, Constantin Mălinaş în revista ExLibrisul Românesc de la Oradea, poetul brăilean Aurel M. Buricea în cartea sa Poete brăilene, poetul Constantin Gherghinoiu, Cezarina Adamescu, Dan Bistricean – poet, scriitorul Dumitru Anghel, precum şi poetul şi criticul Nicolae Băciuţ, la revista Vatra-veche.

Voi încerca în linii foarte mari să fac portretul Constanţei Abălaşei; poezia pe care o scrie domnia sa este rodul unor meditaţii sentimentale, în care poeta nu-şi exprimă amarul sau sentimentul de nelinişte şi necaz, ci sentimentul de gingăşie şi linişte… acea gingăşie primară. Poeziile sale par mai degrabă nişte scrisori cum apar în antichitate, scrise pe aripile de fluture, sau cele din evul mediu, scrise pe frunza de arcan, peste care se aştern fulgii de nea. Mărturisirile din poeziile sale sunt nişte trăiri, trăite ca în scrisorile de dragoste; ele nu sunt mărturisiri de păcate, ci mărturisiri de dorurile pe care nu i le ştie nimeni, trăite într-un univers agreabil, protejat uneori de furtunile care sunt stârnite de timp.

Poezia sa este plină de culoare, asta datorită faptului că este şi pictor. Toamna are culoarea copacilor, cum spune poeta, culori ce se pierd în tablourile sale de albastru, de verde, de brun. Poeziile sale sunt asemeni unui univers agreabil, extrem de interesant. Nu sunt nişte expoziţii pline de genialitate… sunt nişte scrisori pe care, citindu-le, gândul te duce la meditaţie, la reflecţie şi pioşenie, lucru nu uşor de făcut!

Toate cărţile scrise de Constanţa Abălaşei-Donosă merită a fi citite, merită de asemenea admiraţia şi preţuirea noastră.

Poet, Emilian Marcu, Iaşi 8 nov. 2012

Expoziţia „Flori şi peisaj”, acuarelă, prezentare de Valentin Ciucă, Iaşi 8 nov. 2012

Cum aţi constatat, v-am primit cu multă căldură… şi dacă mai urcam un etaj, deveneam incendiari. Mă simt confortabil în această atmosferă, datorită prezenţei dumneavoastră, apoi datorită doamnei Donosă, prin expoziţia sa pe care o pot defini a fi de o gingăşie aparte.

Despre acuarelă lumea vorbeşte încă din timpul renaşterii de secole în urmă. Trebuie să vorbim de renaştere şi în prezent, datorită picturilor în acuarelă ale doamnei Donosă, care sunt de un mare rafinament şi de o acurateţe aparte.

Toată lumea vorbeşte de renaştere. Suntem condamnaţi la renaştere! Suntem obligaţi de destin să renaştem mereu, asemeni păsării Phoenix.

În cazul de faţă, acuarela prezentă în expoziţie cât şi poezia – fiindcă doamna Donosă scrie şi poezie – se poate vedea aici din multele-i cărţi apărute, expuse în aceste vitrine – este o sinteză a unor forme diferite de exprimare, pe care domnia sa le-a realizat în timp sau pe rând, asta şi datorită culturii acumulate prin sârguinţă şi plăcere. Printre altele dânsa a terminat şi arhitectura. Dintotdeauna s-a spus despre arhitecţi că sunt oameni care gândesc şi care fac echilibrul lucrului.

Sunt generaţii de artişti care-şi definesc personalitatea, prin ceea ce fac cu har. Dacă ne uităm în zonele trecutului, oamenii înzestraţi cu har divin au condus pe alţii spre mai bine.

Este mai uşor să abandonezi, însă mai greu să te motivezi în raport cu valorile despre care vorbim. Sunt mulţi care fac artă sau critică… însă nu spun nimic. Dacă am putea devoala timpul… De curând am citit o carte despre un mare artist-plastic ce avea cu predilecţie în opera sa, acuarelă. Acesta s-a numit Vespasian Lungu. Amintesc acest lucru despre el, fiindcă este mai puţin cunoscut aici, trecut în nefiinţă în anul 1994.

Imagine din expoziţie

Am aflat nu demult de existenţa doamnei Donosă, mai ales că l-am cunoscut personal pe unul din mentorii săi, Vespasian Lungu – unul din marii acuarelişti ai ţării, prieten foarte apropiat cu marele filozof Constantin Noica, cu care se întâlnea permanent. Şi ce poate exista între o asemenea prietenie! Între doi bărbaţi, la nivel mental de mare spirit, a avut ca repercusiune o înaltă gândire…

Discutau, mâncau, gândeau împreună.

Filozoful Constantin Noica şi artistul Vespasian Lungu!

Artistul, prieten cu Noica, cu Ţuţea, cu N. Stainhardt.

Artistul care a pictat mansarda de la Păltiniş, bolta peşterii filozofului cu bizonii de la Altamira; acesta denumind-o AXIS MUNDI! Bizonilor, dându-le semnificaţia de „Afirmarea primatului European asupra altor culturi, deoarece bizonii nu au existat decât în Europa şi America…”. Însă zidurile scorojite ale mansardei marelui filozof nu au putut păstra bizonii pictaţi decât câţiva ani…

Constanţa Abălaşei-Donosă este un exponent, un produs, al şcolii Vespasian Lungu!

Expoziţia de faţă este de un mare rafinament; florile, naturile statice, peisajele sunt executate de un adevărat profesionist cu o activitate excepţională, absolut excepţională, şi este dedicată tuturor celor ce au puterea de a vibra la frumos, la gingăşie, la sublim. Sunt flori pe care le vezi în grădina ta, în imaginaţia ta, şi în cazul de faţă în această expoziţie deschisă aici într-un mediu baroc, înconjurată de sofale excepţionale şi tapiserii lucrate în goblen de un rafinament aparte.

Acuarelele doamnei Donosă sunt ca nişte miniaturi de preţ, pe care le poţi învârti ca pe bibelourile muzicale… De fapt dânsa este propriul său regizor, care a dat spre vizionare propriile sale eresuri… Îmi amintesc de o călătorie în China, unde se spunea că acuarela se execută foarte uşor… asta datorită şi zgârceniei de linii şi culoare pe care le prezentau.

Acuarela este foarte greu de realizat. Dacă eşti stăpân pe mână şi tehnică, lucrarea îţi iese din prima încercare, ori de nu, trebuie să încerci multe variante.

Nu poţi face acuarelă dacă nu crezi!

Aici se vede bucuria şi starea de a face acuarelă. Se vede bine starea culorilor; nu sunt puse în exces, dar nici lipsite de cantitatea culorilor, tocmai spre a face bine ochiului ce le privesc. Acuarelei pusă pe hârtia umedă îi trebuie lăsată libertatea să se extindă până unde vrea şi cât vrea. Acuarela cere libertate!

Flori şi peisaj – este un titlu care împacă pe toată lumea. Florile de vrei te încarcă pozitiv, îţi dau acea stare de mult bine, te vindecă terapeutic prin culorile sale şi prin mirosul lor. Florile din această expoziţie nu au miros, însă ele te vindecă numai privindu-le! Peisajul este o stare de spirit şi de mare armonie. Toate lucrările de aici din expoziţie, au starea aceea de spirit şi de armonie, de unde poţi deduce cu mere uşurinţă starea autorului pe care ţi-o transmite prin aceste lucrări: starea de bine.

Trebuie să ne bucurăm deplin de aceste clipe, prezenţi aici! Să uităm pentru un moment de toate lucrurile murdare care s-au întâmplat cu o oră sau poate două în urmă… şi să ne bucurăm! În această viaţă, toţi alergăm şi nu ştim pentru ce anume.

Alergăm spre nimic!!!

Să ne bucurăm de aceste clipe cu totul speciale pe care ni le oferă doamna Donosă prin expoziţia sa. Pictura doamnei Abălaşei, mă duce cu gândul la Bălaşa, vechiul meu prieten, prezent acum aici. Artiştii fac semne şi însemne prin arta lor. Sabin Bălaşa a fost unul din prietenii mei de suflet şi foarte apropiat. Sper ca şi doamna Abălaşei-Donosă să rămână la sufletul meu, ceea ce cred că aşa va fi! Mă înclin şi o îmbrăţişez cu mult drag pentru prezenţa sa aici.

Felicitări. Sincere felicitări!

Valentin Ciucă, Iaşi 8 nov. 2012

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.38.78