Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Intern



 

“România înseamnă acum o sumă de vasalităţi administrative” – interviu cu Sabin Gherman

de (4-11-2012)
13 ecouri

Sabin Gherman, prezentator al postului de televiziune Transilvania L!VE, este una dintre vocile cele mai active în sprijinul autonomiei regionale, nemulţumit de statutul actual al Transilvaniei. El a devenit cunoscut în urma publicării în 1998 a manifestului “M-am săturat de România”, care l-a expus atacurilor din partea naţionaliştilor români. I-am pus lui Sabin Gherman câteva întrebări pe această temă:

Întrebare: Cum vă definiţi: autonomist, separatist, federalist, independentist?

Sabin Gherman: Nu mă definesc în niciun fel din cele propuse, nu fac un scop în sine din regionalism. Am propus acum 10 ani autonomiile regionale (în administraţie si finanţe) şi a ieşit scandal naţional, cu procurori care mă anchetau pentru trădare naţională şi atâtea altele. Dar faptul că acum exact cei care mă acuzau clamează necesitatea regionalizării îmi arată că am avut dreptate.

Aşa că mă definesc ca un om care are dreptate din 10 în 10 ani şi care trăieşte într-o ţară aflată la limita istoriei. Despre politicieni, cred că e mai igienic să tăcem.

De ce vă nemulţumeşte actualul statut al Transilvaniei în România?

Mă nemulţumeşte centralismul extrem. Şi nu mă refer doar la Transilvania, ci şi la Banat, Bucovina, Moldova şi toate celelalte provincii ale României. Mă îngrijorează furia cu care Bucureştiul re-inventează iacobinismul, tupeul cu care monopolizează identitatea naţională. Practic, România înseamnă acum o sumă de vasalităţi administrative.

Pe de o parte se vorbeşte despre oportunităţile locale şi regionale care trebuie descoperite, pe de alta – şi în realitate -, fiecare firmă mare din ţara asta e obligată, prin lege, să aibă sediul la Bucureşti. Săptămâna trecută am plătit o taxă la Inspectoratul de Stat în Construcţii Cluj – dar legea m-a obligat s-o trimit în contul Trezoreriei unui sector bucureştean. Când se fac auzite proteste din provincii, acelaşi Bucureşti vine să ne spună că de fapt acolo, la Bucureşti, se produc 35% din PIB. Adică adună de la toţi şi apoi … E trist, nu suntem totuşi nişte insulari păcăliţi cu mărgeluşe de sticlă.

De fapt, aici e vorba, până la urmă, de onestitate. Vrei să fii o ţară egală în bine şi rău cu propriii cetăţeni sau îţi doreşti să stăpâneşti nişte oameni? Ai un proiect pentru cetăţenii tăi sau te interesează doar profitul contabil? Ai curajul să crezi că şi cei din afara Bucureştiului sunt la fel de români şi la fel de egali? Ai curajul să certifici şi să te bucuri de periferie? Acolo de fapt sunt culturile adevărate, acolo e România cea bună: şi hai să ne uităm, ce preferă străinii, turişti sau personalităţi? Vin la Bucureşti să vadă habar n-am ce, sau vin în Transilvania, în Bucovina, în Maramureş?

Când vă referiţi la Transilvania, ce aveţi în gând?

Voi milita atât cît pot pentru autonomia acestei regiuni istorice, aşa cum îşi vor dori şi ceilalţi, din celelalte regiuni, libertăţi fără ştampilă de la Bucureşti. E vorba de descentralizare reală, până la urmă, şi va trebui să se termine cu şmecheria românească: descentralizăm responsabilităţi şi centralizăm resurse. Eu nu-mi doresc mai puţină Românie, dar cer răspicat mai multă Transilvanie.

Care sunt relaţiile dumneavoastră cu maghiarii din Transilvania?

Aşa cum sunt şi cele cu românii din Transilvania sau cei din Iaşi sau cei din Timişoara. Dar mă bucur mult că trăiesc în lumea lui Slavici, cea în care poţi saluta cu “bună ziua”, “jo napot” sau “guten tag”.

Ce atitudine aveţi faţă de „iredentiştii maghiari”?

Nu cunosc iredentişti maghiari. Dacă, printr-o minune, vă referiţi la cei care cer autonomie: nu cer mai mult decât mine, nu cer mai puţin decît ar fi onest. Înţeleg că trăiţi în Anglia: devolutionul scoţian cum vi se pare? Fără supărare, simpla referinţă ţintită “răutăcios” către maghiari, a dumneavoastră, ar trebui să provoace o altă discuţie – poate altădată.

Privind în Europa, ce model vedeţi pentru Transilvania?

Germania şi Polonia mi se par exemple de urmat, la fel autonomia Tirolului de Sud iarăşi e un succes în cazul regiunilor cu statut special

Cum sunt receptate ideile dumneavoastră în opinia publică?

Nu fac sondaje. Eu spun ceea ce cred despre Transilvania, spun despre proiectul meu de regionalizare a întregii Românii. Cine înţelege, e OK, cine nu, are la dispoziţie o viaţă şi alte o sută de partide.

Ce-l defineşte pe transilvănean, ce-l separă de restul cetăţenilor României?

De separat nu-l separă mare lucru. Dar îl defineşte o memorie istorică a ceea ce a fost Transilvania, o ţară modernă. A fost prima ţară din lume care a recunoscut libertăţi fundamentale, a fost semnatară a Păcii de la Westfalia, a adus României o moştenire de excepţie – pe care România nici nu o respectă şi nici nu o rentabilizează identitar.

Ba mai mult, o ascunde: copilul meu învaţă la şcoală istoria Egiptului, dar nu şi a Transilvaniei. Mai învaţă că Mihai Viteazu a făcut în 1600 prima unire (sic!) a ţărilor “române”, deşi primul unificator a fost ardeleanul Sigismund Bathory, cu cinci ani mai devreme. I se mai spune fiului meu că prima universitate a existat la Iaşi, în 1860, când la Cluj în 1581 exista deja şi chiar Universitatea Babes-Bolyai se revendică de la acel an. Par lucruri mici, dar formează generaţii contaminate, fără valori clare şi fără nicio dorinţă de a fi altceva decât un tranfug identitar.

Eu de asta m-am săturat şi de aceea îmi revendic partea mea de ţară. Sunt da, ardelean înainte de toate.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Alexandru Leibovici: (5-11-2012 la 19:19)

    Textul manifestului „M-am săturat de România” al lui Sabin Gherman poate fi găsit aici. A apărut în cotidianul „Monitorul de Cluj”.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 33 Nu-mi place 6

  • Constantin V.: (7-11-2012 la 14:01)

    Nu pot intelege de ce trebuie (re)”invetat” acest S.B. Am si uitat ca a existat acest personaj. Una sa ai dreptul la opinie si cu totul altceva este ca cineva s-o colporteze.
    Am fost de multe ori – si de multi ani- in Transilvania si cunosc starea de spirit din aceasta zona asa ca nu pot servi sofismele omului sus numit. Daca acesta nu „cunoaste” existenta iredentistilor inseamna ca iredentimul maghiar nu exista si NICI nu a existat vreodata. No comment!
    Din cate cunosc voi spune doar doua intamplari la care am fost martor. O maghiara a afirmat: „…la ce imi trebuie mie sa stiu romaneste?!”. Un maghiar mi-a marturisit ca regreta ca nu stie bine romaneste. Ma indoiesc ca S.B. stie astfel de lucruri sau e capabil sa le recunoasca.
    In care lege este stipulata obligativitatea ca o (mare?!)firma sa aiba sediul in Bucuresti?
    Apoi personajul este mai catolic decat papa. Daca liderii maghiar sustin (cel putin teoretic) ca doresc doar autonomie culturala S.B. vrea autonomie teritoriala (sau cam pe acolo).
    As putea scrie multe la cele scrise in articol dar sunt obligat sa ma opresc. Poate ma hotarasc sa scriu un articol pe acelasi subiect.
    Toate cele bune!

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 14 Nu-mi place 56

  • Petru Clej: (7-11-2012 la 15:30)

    „Nu pot intelege de ce trebuie (re)”invetat” acest S.B. Am si uitat ca a existat acest personaj. Una sa ai dreptul la opinie si cu totul altceva este ca cineva s-o colporteze.”

    Domnule Constantin V. sau cum v-oti fi numind in realitate, pana la proba contrarie, Sabin Gherman, nu SB, este o persoana publica, prezentator de televiziune, mult mai talentat decat majoritatea celor din Bucuresti, nu un „personaj”, pe cand dumneavoastra sunteti o imagine virtuala. Nu stiu daca cunoasteti sensul termenului „a colporta”, in orice caz il folositi aiurea.

    „Am fost de multe ori – si de multi ani- in Transilvania si cunosc starea de spirit din aceasta zona asa ca nu pot servi sofismele omului sus numit.”

    Smecherie tipic de Mitica regatean. V-am spus ca intervievatul se numeste Sabin Gherman.

    „Daca acesta nu “cunoaste” existenta iredentistilor inseamna ca iredentimul maghiar nu exista si NICI nu a existat vreodata. No comment!”

    Ce fanfaronada nationalista…

    „Din cate cunosc voi spune doar doua intamplari la care am fost martor. O maghiara a afirmat: “…la ce imi trebuie mie sa stiu romaneste?!”. Un maghiar mi-a marturisit ca regreta ca nu stie bine romaneste.”

    Si, ce-i cu asta? Asta inseamna ca ungurii din Romania nu cunosc romana? Uitati-va numai la parlamentarii UDMR care vorbesc de multe ori mai corect romana decat colegii lor si oricum se comporta mai civilizat.

    „Ma indoiesc ca S.B. stie astfel de lucruri sau e capabil sa le recunoasca.”

    Se numeste Sabin Gherman nu SB si cunoaste realitatea din Transilvania mult mai bine decat dumneavoastra.

    „In care lege este stipulata obligativitatea ca o (mare?!)firma sa aiba sediul in Bucuresti?”

    Singurul lucru pertinent in toata interventia dumneavoastra.

    „Apoi personajul este mai catolic decat papa. Daca liderii maghiar sustin (cel putin teoretic) ca doresc doar autonomie culturala S.B. vrea autonomie teritoriala (sau cam pe acolo).”

    Si care-i problema?

    „As putea scrie multe la cele scrise in articol dar sunt obligat sa ma opresc. Poate ma hotarasc sa scriu un articol pe acelasi subiect.
    Toate cele bune!”

    Eu zic sa nu scrieti nimic, pentru ca n-aveti nimic interesant de spus, decat miticisme regatean-nationaliste.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 48 Nu-mi place 19

  • Paul: (20-11-2012 la 06:15)

    De mai bine de o săptămână ezit între a scrie sau nu un comentariu. M-am decis să scriu incitat fiind de cuvântul ”miticisme”.

    Cea de-a doua jumătate a vieții mele de până acum am trăit-o în Transilvania. Un fapt: intră un client în biroul meu și mă anunță că se grăbește, pleacă la mitici (adică la Târgoviște, unde țepuise niște colaboratori și acum încerca s-o dreagă). I-am urat ”drum bun, domnule Pista!”, la care mi-a răspuns ofuscat că se numește Vasile, nu Pista. Iar eu i-am spus că nici eu nu mă numesc Mitică…

    Domnul Sabin Gherman repetă aceleași și aceleași adevăruri trunchiate:

    1. Universitatea… Univeritatea Al. I. Cuza Iași este prima universitate din România. Ce povestește dumnealui despre sfârșitul secolului XVI erau forme de învățământ ale Principatului Transilvania, în limba maghiară, ulterior în germană, și abia către sfârșitul veacului al XIX-le și în limba română. Precursoare ale universităților moderne au existat și în Moldova și în Muntenia: academiile domnești, apărute ceva mai târziu, ce-i drept, dat fiind conteztul istoric și probabil așezarea geografică.

    2. Din punct de vedere semantic, Mihai a fost unificatorul țărilor române. Sigismund și-a extins autoritatea asupra Moldovei și Munteniei. Imoralitatea gestului va fi reflectată câțiva ani mai târziu, când va renunța la Transilvania în favoarea a două ducate cehești. Să nu uităm, totuși era în Evul Mediu. E drept, nu simțământul național era cel ce-l mâna pe Mihai.

    3. În ceea ce privește libertățile fundamentale, se referă la Edictul de la Turda (1568), care privește libertățile religioase. ”Egala îndreptățire” se referea însă la bisericile reformate (calvină, luterană, unitariană) și romano-catolică, ortodocșii și mozaicii find tolerați….”Că vrem egalitate, dar nu pentru căței”… zice fabula.

    4. Pacea de la Westfalia… Nu înțeleg ce avea ea atât de special, de vreme ce Principatul Transilvania participase la războiul de 30 de ani. Aaa, cu această ocazie Transilvania a dobândit o vremelnică suveranitate. Nu sunt atât de preocupat de istorie încât să invoc păci pe care le semnat Muntenia sau Moldova în aceeași perioadă, și nici nu mi-o doresc. Nici Pacea Westfaliană nu a adus vreo ameliorare a stării invocatelor ”libertăți fundamentale”.

    Nu cred că vreun om cu scaun la cap neagă modernismul și modernitatea Transilvaniei. Ceea ce par a nu pricepe ”transilvăniștii” este că atunci când amesteci două vinuri, nu obții neapărat unul mai bun. Cu siguranță obții unul diferit. Unul perfectibil. Unul în care aromele și gusturile se amestecă. Un oenolog priceput poate scoate o minunăție, altul mai neîndemânatic – eventual oțet.

    Ce mă miră este că deși ardelenii au privit, în modernitatea mentalului lor colectiv, spre apusul germanic, dar au strigat că vor a se uni cu… orientalul latin. Ce nu mă miră este dorința de regionalizare pornind dinspre Transilvania. Nu mă miră deloc. Memoria istorică invocată de Sabin Gherman se cantonează undeva în Evul Mediu, pe vremea comitatelor. Nu le mai numim comitate sau ducate sau… principate, ci regiuni de dezvoltare. În cazul nostru, de subdezvoltare.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 20 Nu-mi place 41

  • Vasile: (4-12-2012 la 14:33)

    Credeam cîndva, cu ani în urmă,că „fenomenul” Sabin Gherman se va stinge cu timpul ca orice idee năstruşnică. Dar văd că nu e aşa. Credeam că numai la alogeni de tipul Patapiewitch apar astfel de idei de desolidarizare naţională. Văd că şi printre români această idee mijeşte a pustiu.

    Sunt moldovean din sudul Moldovei. Un procent poate mai mare de 50% din sîngele meu este sînge de valah ardelean. Ca să înţelegeţi de ce, întraţi puţin în istorie şi amintiţi-vă că Matias Crai i-a dat în stăpînire lui Ştefan cel Mare două cetăţi din Ardeal, cu satele dimprejur, spre compensare pentru pierderea Cetăţii Chilia, pe care n-a putut s-o păstreze datorită lipsei ajutoarelor promise de Matias. Cetăţile se numeau Ciceul şi Ceratea de Baltă. De acolo, din satele de pe valea Oltului ardelenesc a adus Ştefan cohorte întregi de valahi ardeleni cu turmele şi cirezile lor cu tot şi i-au împămîntenit mai jos de Tecuci, pe Valea Siretului. Istoria i-a consemnat cu numele de „olteni”, cum apare şi pe hărţile moldoveneşti vechi; şi mai spune istoria că n-au plecat de acolo de bine acei olahi, ci strîmtoraţi de noii aduşi de aiurea de prin mijlocul Europei sau chiar din pustă, de către „principii” localnici iubitori de valahi, venetici care le-au luat pădurile, munţii şi păşunile.

    Cînd eram prin clasa a IX-a de liceu mijise şi în mine ideea de moldovenism. Visam şi eu la un fel de republică românească gen Iugoslavia şi mă mîndream cu tradiţiile culturale şi istorice ale Moldovei, superioare, după părerea mea de atunci, celorlalte provincii. Pînă într-o zi, cînd mi-am expus gîndurile unei personalităţi. Susţineam şi eu, ca şi „transivăniştii” de azi, teoria hilară că vezi doamne ce emulaţie creatoare se va naşte din această despărţenie, ce „întrecere socialistă” se va dezvolta între provincii, spre binele fiecărui românaş, indiferent de naţionalitate, toţi vom trăi într-un paradis perpetuu înt-o asemenea „Iugoslavie”.

    Numai că seniorul care mă ascultase, privindu-mă pieziş, mi-a zis-o de la obraz: „Habar n-ai ce vorbeşti băiete! Eşti necopt la minte, ca orice tînăr la vîrsta dumitale!”. Şi mi-a explicat pe îndelete de ce. Pe scurt, a spus că românul, din orice parte ar fi, e veleitar din fire, se va lua la harţă cu ceilalţi ca să le arate acestora cît de destoinic şi grozav este el, cum îi duce el pe ceilalţi în spate, adică o întreagă babilonie! Exact cum a fost în Iugoslavia.

    De aici pînă la separare completă nu mai e decît un pas! Amintiţi-vă că încă de la început, după izgonirea lui Cuza, Moldova era pe cale de a se separa de Valahia din varii motive! Integrarea s-a făcut însă cu mare grijă, aducînd un domnitor străin, prin contopirea instituţiilor, a armatei, a învăţămîntului, a administraţiei. În 1862 dispare denumirea de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei care va purta în continuare denumirea de România. O administrare separată a celor două provincii ar fi dus în mod sigur la desfiinţarearea statului, orice denumire ar fi purtat. De aici a rezultat administrarea unică, de la centru, din capitală, diviziunea administrativă fiind judeţul, aşa cum e şi în alte state europene.

    Să nu-şi dea seama oare S.G. sau P.C. şi alţii ca ei că o astfel de administrare pe care o propun ar duce România spre dezastru, pe calea Iugoslaviei? Eu mă îndoiesc că nu-şi dau seama! Dar tocmai asta şi doresc stimabilii! Politica aceasta de disoluţie a statului românesc este străvezie şi nu este nouă în Europa. Sunt interese economice majore în joc care nu urmăresc prosperitatea poporului român ci tocmai interese străine ce se vor a fi realizate cu mînă autohtonă.

    Aserţiunea d-lui S.G. cum că nu există iredentism maghiar, mă face să rîd cu gura pînă la urechi, ca Iliescu. Să aibă oare albeaţă stimabilul?

    Că eu, Vasile, valahul, sunt naţionalist, da e adevărat, fiindcă îmi iubesc ţara şi neamul şi nu doresc s-o las pradă pe mîna nemernicilor, aşa cum a fost lăsată economia naţională după ’89! Dar să fie cît se poate de clar, nu sunt şovinist ca cei ce se uită cu jind la Ardeal şi la neamul românesc ce-l populează de milenii! Vin cu dovezi, o mie!

    Să nu uite domnii ardelenişti că pentru a se face România Mare (dodoloaţă), tocmai intelectualii români de acolo, din Ardeal, printre care şi Slavici, dacă-mi aduc bine aminte, au impulsionat forţele politice din regat, să pornească războiul care a adus atîta jale în casele românilor, război în care şi-au vărsat sîngele vreo 1/2 milion de români, cea mai mare parte din vechiul regat, iar acum aceşti cosmopoliţi vor o nouă Iugoslavie în Europa?

    Unde nu-i cap, vai de picioare, zice românul chibzuit.

    God bless Roumania! – ar zice un american care ne-ar vrea binele. Nu mă refer la cei ce ne vizitează ţara şi o laudă cu cuvintele: „Frumoasă ţară aveţi, păcat că-i locuită!”

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 7 Nu-mi place 36

  • Alexandru Leibovici: (4-12-2012 la 17:33)

    Este interesantă problema statelor în care locuiesc populaţii compacte cu mentalităţi foarte diferite, sau care se duşmănesc. Nu ştiu exact în ce măsură descrierea se aplică României, respectiv Ardealului.

    O trăsătură de mentalitate care ar putea juca un rol este etica muncii, altfel spus hărnicia: dacă uni sunt harnici iar alţii – mult mai puţin :-), atunci de multe ori se face o redistribuire, un transfer de bani pentru a menţine unitatea, sub lozinca „solidarităţii”, ceea ce mulţi oameni consideră nedrept.

    În asemenea situaţii o soluţie poate fi autonomia financiară (şi deci şi administrativă), sau, în situaţii mai grave, separarea.

    Dar problemele astea sunt reale, se pun în multe ţări, într-un mod mai mult sau mai puţin acut. Iugoslavia s-a dezmembrat pentru că a fost ţinută laolaltă timp de 45 de ani cu o mână de fier şi sub dictatură. A fost o structură zisă „federativă”, însă foarte inegalitară şi ierarhizată: „forţa conducătoare” era marele popor sârb.

    Când, acum mulţi ani, am citit „M-am săturat de România”, m-am gândit că poate, într-adevăr, ardelenii (de orice neam!) ar fi mai câştigaţi dacă ar fi autonomi de celelalte regiuni, financiar şi administrativ. Alipirea la Ungaria, în special la cea de astăzi, mi se pare o idee foarte proastă, probabil mai rea decât situaţia actuală.

    Cum însă „Vasile”, autorul ultimului comentariu, consideră că numai forţele străine obscure sau uneltele acestora ar fi în spatele tuturor celor care îndrăznesc măcar să-şi pună asemenea probleme, o discuţie cu el este inutilă: prealabilul pentru o discuţie civilizată şi fructuoasă este prezumpţia bunei credinţe a părţilor.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 23 Nu-mi place 6

  • Alexandru Grosu: (5-12-2012 la 07:50)

    Daca domnul de sub „cascheta de moderator” ar discuta federalizarea Izraelului atunci poate as crede ca cauta adevarul. Insa caschetarul vrea sa „federalizeze” numai Romania cu scopul de a da Transilvania ungurilor iar Moldova rusilor. Deci nu-l cred. 500000 mii de romani si-au dat viata in primul razboi mondial ca sa faca Romania. Asa ca nu va va merge. Mai mult, cred ca si Basarabia va veni de curand in Tara.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 6 Nu-mi place 30

  • Alexandru Leibovici: (5-12-2012 la 08:51)

    @Alexandru Grosu

    > Daca domnul de sub “cascheta de moderator”…

    Domnul acela are un nume, iar comentariul la care răspundeţi l-am scris cu cascheta de comentator

    > Daca domnul de sub “cascheta de moderator” ar discuta federalizarea
    > Izraelului atunci poate as crede ca cauta adevarul.

    Federalizarea Israelului ar însemna anexarea Cisiordaniei şi a Gazei şi acordarea unei autonomii administrative acestora. Este o variantă care nu mai intră de 45 de ani în discuţie şi cu care n-ar mai fi de acord nimeni. Ce for palestinienii (ca minim provizoriu) este independanţa totală faţă de Israel.

    Deci am discutat federalizarea Israelului – n-o vrea nimeni, lucru pe care ar fi trebuit să-l ştiţi pentru că este atât de elementar.

    > Insa caschetarul vrea sa “federalizeze” numai Romania cu scopul de a
    > da Transilvania ungurilor iar Moldova rusilor.

    Am scris exact pe dos: pentru Ardeal ar fi de discutat o eventuală autonomie, în nici un caz alipirea la Ungaria.

    Deci nu aţi identificat nici o inconsecvenţă reală în poziţia mea.

    Despre Moldova n-am zis nici o vorbă. Dacă e vorba de Republica Moldova, atunci eu nu cred că alipirea la România ar fi o idee grozavă: diferenţele culturale şi economice sunt mari, şi atunci nici românii, nici basarabenii n-ar fi prea fericiţi. Mă tem că basarabenii vor fi priviţi (şi trataţi) ca cetăţeni de clasa a 3-a în Romania.

    Iar dacă mă mai numiţi „caschetarul”, comentariul dv. va merge direct la coş.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 24 Nu-mi place 5

  • Alexandru Grosu: (5-12-2012 la 10:12)

    Domnul Leibovici vorbeste exact ca un rus de la Chisinau sau de la revista ruseasca sovinista „regnum.ru”.

    Sa fiu blestemat, dar rusii scriu mereu acelas lucru: Au grija ca noi, basarabenii, sa nu ne simtim cetateni de clasa inferioara in tara noastra Romania. Si vor sa mai stea la noi inca vreo 200 de ani. Nu va temeti, nu ne vom simti. Poate doar coloana a cincea, care voteaza cu Voronin si vorbeste „maldaveneste” va avea ceva „dureri” de inima.

    Apropo, rusii vorbesc cu admiratie despre Stefan cel Mare, cum ca a ars Bucurestiul pentru ai pedepsi pe romani. La ei Stefan nu este cel mai ilustru roman, ci un fel de cneaz slav, care a domnit peste fostul teritoriu al cnezatului Halici-Volinia. Si multi dintre rusi nu inteleg de ce Imperiul Tarist nu a inghitit Moldova in intregime. Poate refacem Moldova Mare se intreaba unii. Federalizam la inceput Romania si apoi alipim Moldova romaneasca la R. Moldova. Nu va merge asa, domnilor.

    Si nu vad diferente culturale enorme dintre romanii de pe ambele maluri ale Prutului. Si daca chiar Huntington cu „Clash of civilizations” s-ar trezi in sicriu nu va putea induce asemenea diferente. Nu vor fi fericiti doar cei ce doresc rau Romaniei.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 5 Nu-mi place 24

  • Alexandru Leibovici: (5-12-2012 la 11:46)

    @Alexandru Grosu

    „Răspunsul” dv. nu este răspuns, este o diatribă. Încercaţi să şi înţelegeţi ce citiţi. Asta a fost.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 17 Nu-mi place 4

  • Ion: (8-12-2012 la 02:39)

    Cam unilaterale parerile pe acest site. Cum va explicati d/le moderator?

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 4 Nu-mi place 13

  • Alexandru Leibovici: (8-12-2012 la 06:35)

    @Ion: „Cam unilaterale parerile pe acest site. Cum va explicati d-le moderator?”

    Îmi explic prin aceea că este un site privat.

    Dacă vreţi să popularizaţi alte păreri, aveţi toată libertatea să vă faceţi un site propriu.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 21 Nu-mi place 5

  • Robert: (26-4-2016 la 07:24)

    „Fenomenul” Sabin Gherman este unul necesar și sănătos pentru o Românie afundată în patriotisme cu accente false ridicate pe mituri clădite -se pare mult prea bine- încă în perioada comunistă.

    Orice om are dreptul la opinie și la replică, iar libertatea de exprimare este și trebuie să fie valabilă chiar și atunci când – mai ales atunci când – nu spui lucrurile pe care masele vor să le audă pentru că așa au fost învățate! De aici se naște sănătatea socială a unui popor, și nu mă refer la nație, din care poate izvori mult râvnita maturitate socio-politică.

    Asemenea personaje au fost la vremea lor Bălcescu și Dumitru Brătianu, iar istoria le respectă numele și activitatea.

    Tot așa domnule Gherman!

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 7 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.167.225.62