Astazi, 9 septembrie, se închid Jocurile Paralimpice, ediţia 2012 şi este destul de clar că, în pofida absenţei inelelor olimpice, sportivii care au obţinut mai mult de 200 de medalii până în prezent au demonstrat o deosebită perseverenţă şi un remarcabil spirit sportiv, demne de un eveniment de înaltă ţinută olimpică. Desigur faptul că Londra a găzduit recentele Jocuri Olimpice, marchează o întoarcere la rădăcinile Jocurilor Paralimpice, ale căror începuturi datează de acum 64 de ani, prima lor ediţie având loc la Stoke Mandeville, un sat pitoresc de la nord-vest de Londra. Din acest motiv mascota Jocuriloe Paralimpice este numită Mandeville.
Primele Stoke Mandeville Games datează din 1948 şi se datorează iniţiativei dr.-lui. Ludwig Guttmann, un neurolog german, care s-a mutat în Anglia în timpul celui de al doilea război mondial. La acea primă ediţie au participat doar concurenţi britanici, toţi acei „veterani” având leziuni ireversibile ale coloanei vertebrale. Cu patru ani mai târziu, la următoarea ediţie, au concurat şi participanţi din Țările de Jos, acesta fiind primul adevărat concurs internaţional de atletism rezervat sportivilor cu handicap fizic. În 1960 au fost lansate la Roma Jocurile Paralimpice, în versiunea cunoscută până astăzi.
Londra a fost îndelung elogiată pentru modul în care a găzduit Jocurile Olimpice din 2012 – cu locuri superbe şi programe bine organizate. Actualele Jocuri Paralimpice au reunit un total de 4.200 de sportivi din 164 de state, care au concurat în cadrul a 20 de evenimente sportive.
Vânzările de bilete la Jocurile Paralimpice 2012 au fost fără precedent, locurile pentru cele mai multe evenimente fiind vândute înainte de ceremonia de deschidere. Pe Stadionul Olimpic, unde s-au realizat câteva recorduri spectaculoase cu câteva săptămâni în urmă, de către Usain Bolt, Mo Farah şi Jessica Ennis, s-au atins din nou performanţe remarcabile ale „paralimpicilor” din întreaga lume.
Aproximativ 80.000 de spectatori au asistat la finala extraordinară de 200 de metri T44, în care brazilianul Alan Oliveira l-a întrecut pe Oscar Pistorious şi a obţinut medalia de aur.
Pistorious este, probabil, cel mai celebru sportiv care a concurat la Jocurile Olimpice din acest an, precum şi la Jocurile Paralimpice. El a venit la aceste jocuri să-şi apere medalia la 100 de metri, la 200 de metri şi 400 metri. Adăugaţi aceste medalii de aur la cea de bronz şi de aur câştigate la Atena, cu opt ani în urmă şi probabil că veţi fi convinşi că este unul dintre cei mai mari paralimpici în istorie. Totuşi, nu este unicul!
Faceţi cunoştinţă cu cinci dintre cei mai medaliaţi paralimpici:
1. Trischa Zorn (înot, Statele Unite ale Americii): Michael Phelps ar trebui să se se închine în faţa Trischei Zorn. Oarbă din naştere, Zorn a câştigat 51 (da, cincizeci şi una) de medalii, dintre care 37 de aur, în cariera ei de Jocuri Paralimpice, între 1980 şi 2004. Ca şi Phelps, Zorn a dominat evenimentele, demonstrând versatilitate şi tenacitate. Incredibilă.
2. Beatrice Hess (înot, Franţa): Beatrice Hess, suferindă de paralizie cerebrală, a obţinut 23 medalii în acelaşi timp ca şi Zorn, dominând înotul pe spate şi crawl. La înot în categoria handicap S4 (înotători care nu-şi folosesc picioarele), Hess a doborât 9 recorduri mondiale la Jocurile din 2000, de la Sydney.
3. Mike Kenny (înot, Marea Britanie): piscina nu a fost cea mai “norocoasă” pentru echipa Angliei în timpul Jocurilor Olimpice recente. De fapt, sportul acesta a produs doar 9 medaliaţi cu aur din anul 1912 (Rebecca Adlington, cu cele două medalii de aur, în 2008, este cea mai pereformantă înotătoare pe care a avut-o Anglia vreodată). Cu toate acestea, Mike Kenny, cu 16 medalii de aur, a devenit nu numai cel mai performant înotător din Marea Britanie, dar şi al Jocurilor Paralimpice. El a câştigat prima sa medalie de aur la Toronto în 1976 şi ultima în 1988, la Jocurile Olimpice de la Seul, la vârsta de 43 de ani. În schimb, Michael Phelps s-a retras la vârsta de 27.
4. Franz Nietlispach (atletism, Elveţia): unul dintre cei mai bogat medaliaţi paralimpici din Track & Field este Nietlispach, care a obţinut 14 medalii de aur, 6 de argint şi 2 medalii de bronz în cadrul a 9 uimitoare jocuri paralimpice. La proba de alergare în scaunul cu rotile, distanţa nu a constituit o provocare pentru Franz – acesta câştigând medalia de aur la maraton, la 800 de metri şi la 1500 de metri, pentru a numi doar câteva. El a câştigat, de asemenea, 5 maratoane la Boston.
5. Chantal Petitclerc (atletism, Canada): în sfârsit al cincilea sportiv, care a câştigat 21 de medalii în timpul unei cariere de 16 ani la Jocurile Paralimpice – 14 dintre ele de aur. In categoria T54, Petitclerc a dominat la 100 de metri şi 200 de metri la scaune cu rotile, plus distanţe mai lungi, cum ar fi la 400 de metri, la 800 de metri şi 1500 metri, făcând-o una dintre cele mai performante sportive din disciplina de scaune rulante în istoria Jocurilor Paralimpice. Ea deţine în continuare recordul mondial de 100 de metri.
Tot respectul şi toată admiraţia pentru atleţii Jocurilor Paralimpice!