Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Poem de seara

de (19-8-2012)

Un clopot să nu fie mut,
şi nici seara să tropăie peste arinii
copilăriei
unde ne era locul ascuns.
Trece şi ultima adiere de vară dinspre munţi,

tu îţi ridici ochii către parc,
către râul cu căderi de lacrimi,
şi rana din tine- şi e durere mută în noi,
deşi nu o spunem,

trecem parcul cu muzici de alămuri.
sâni rotunzi îmbelşugaţi, îţi răsar în gândul tău
de bătrân
sub arini,
şi caruselul îşi roteşte aceiasi roibi hidoşi numiţi
ani ce se sting,
ultima ţigară înainte în crepuscul.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.124.245