Laurenţiu Pettersson are acum 32 de ani.
Pe la 10 ani a fost adoptat cu mari greutăţi de către o familie suedeză, dintr-un cămin de copii invalizi din Cluj. De notat că părinţii, în mod conştient nu s-au repezit să-l adopte pe „cel mai frumos şi sanatos” copil întâlnit în cămin, ci au găsit ceva deosebit tocmai la acest copil care atunci avea piciorele puternic deformate şi malformaţii la degetele de la mână.
Deşi era după 1990 şi-l luaseră deja cu ei pe Laurenţiu în Suedia în vizită, ei au povestit în interviu cum a trebuit să plătească bani grei la medicii români şi să treacă prin furcile caudine ale traducerilor legalizate cu nemiluita. Deci vânzarea de oameni în România nu a încetat nici după 1990.
L-au dus apoi peste tot în Suedia că să-l facă sănătos. S-a constatat că fusese operat greşit în România, înlăturându-se tocmai părţile de la picior care produc creştea – picioarele au rămas scurte, dar medicii suedezi au reuşit să rezolve poziţia labei piciorului astfel încât să meargă aproape normal şi la fel au rezolvat şi degetele. O greşeală la operaţie putea să se întâmple oriunde în lume, nu numai în România.
Laurenţiu a avut o copilărie fericită, umbrită doar de dorul de prietenii lui din cămin, pe care i-a revăzut după 32 de ani, că şi pe părinţii lui naturali.
A luat medalia de aur la Campionatele Paralimpice, este fotomodel, ţine conferinţe, este actor de film (aşa cum a visat) şi a fost numit ambasador onorific al Suediei pentru problemele copiilor handicapaţi. A participat şi la o expediţie neobişnuită prin Africa – vezi aici.
Nu poţi să nu remarci entuziasmul şi bucuria lui de viaţă. Laurenţiu povesteşte despre perioada de la cămin ca fiind foarte tristă. Era o lume dură, fără prea multe gesturi de bunătate. Copiii mari le luau cu forţă mâncarea celor mici. Toţi se ţineau de drăcii, ceea ce probabil făcea să sporească duritatea educatorilor. Laurenţiu spunea că drăciile lor erau o formă de a evada din realitatea apăsătoare şi invariabilă.
Televiziunea Suedeză a realizat un reportaj foarte reuşit despre Laurenţiu. Alte fotografii cu el pot fi găsite pe Google – vezi aici.
La fel că şi în alte situaţii, nici când cuiva îi merge bine în ciuda unui start defavorabil în viaţă, nu poţi să indici cu exactitate numai o cauză anume. Oare mai contează explicaţiile?