Vara se sprijină pe sticla dintre brazii rânduiţi-
cavaleri în aşteptarea dimineţii,
Şi domniţele în mătase,
e ca şi cum desluşeşti o fotografie sepia,
înapoia vadului tridimensional,
bunicul şi nepotul tac,
Niciunul nu ştie de e vals, laendler,
vântul margaretă, iasomia de pe plai,
orb strecurându-se prin lume,
înfiorat de albastrul fără să-l vadă,
bunicul revede ziua nunţii cu mese întinse
cu nuntaşi din casă în casă cu ştergare,
melodia din prima zi de dragoste stăruie,
împietreşte în pânză,
tapiseria cu ziua nunţii, cu alămuri,
şoapte de dragoste,
cu valsul miresei sub aceiaşi brazi,
în adierea din câmpie,
în ploaie de petale.
…amintiri de clasa’ntaia expuse cu maestrie si sinceritate de primul rang…cu cat le citesti , vrei sa repeti a citi pentru o mai adanca intelegere si o mai mare placere…