Vîntul stătea drept la capătul străzii,
cu ochii întorşi şi mîinile tremurînde,
ţinînd un joben. Cineva încerca mereu
să-şi aprindă o ţigară
ferindu-se de vînt. Vîntul însă
nu se lăsa păcălit cu una cu două,
ci răsucindu-se mereu pe călcîie,
făcea zeci de piruiete în aer,
stingînd chibrit după chibrit…
încet-încet mi-am ridicat ochii
spre fereastra strălucind în puterea nopţii:
mi-ai făcut semn cu degetele
tale sub formă de evantai
scuturînd scrum de ţigară
peste stratul de pălării răsărite în stradă…
… Atunci ne-am trezit din somn cu toţii
implorîndu-te să nu-ţi întorci faţa de la noi,
am căzut în genunchi
şi am ridicat din nou ochii spre cer,
dar cerul s-a răsturnat cu susul în jos
şi am văzut căscîndu-se sub noi
duşumeaua acoperită de mucuri de ţigară şi smocuri de păr
de om, dar şi de cal sau de cîine!…
Am căutat să ne păstrăm judecata limpede şi cugetul curat;
am tras aer în piept şi ne-am lipit
mai bine tălpile umede
de tavanul pe jumătate surpat,
acoperit de dune mici de nisip
pe care le ondula vîntul
şi spre care se îndrepta
o turmă întreagă de suflete….
Ridicînd bastonul în aer,
Vîntul ne-a făcut semn
s-o luăm la dreapta şi apoi la stînga,
spre pajiştea verde ce se căsca în mijlocul oraşului…
Noi mergeam şi el ne urma,
acoprindu-se de ceaţă…
…ceata asta a d-tale , e cea mai stralucitoare bijuterie pe care
azi ,am primut-o ACUM .
ITI MULTUMESC PENTRU CADOU .
SANATATE , SI DAI-NAINTE!