În urmă cu câteva zile ne-a părăsit, prea curând, Mariana Stoica, fostul ambasador al României în Israel . Cine a numit-o pe acest post, a ales bine deoarece a fost o persoană pe care nu a interesat-o cărui neam îi aparţine „cel de lângă ea”. Pe ea o interesa să fie om şi aşa s-a comportat cu cei din jur: români, evrei, unguri sau romi. Dragostea Marianei Stoica faţă de evrei nu datează din momentul în care a fost numită ambasadorul României în Israel.
Mariana Stoica
Ea a fost ( ar trebui să vorbesc la prezent deoarece reprezintă o anume categorie) întruchiparea multiculturalismului şi multietnicismului transilvănean de cea mai bună calitate, dezvoltate de-a lungul coexistenţei de sute de ani a diferitelor etnii – români, maghiari, germani, evrei- în această zonă.
Cei opt ani petrecuţi în Israel i-au îmbogăţit şi i-au aprofundat cunoştinţele despre iudaism. A fost un ambasador iubit şi apreciat (poate nu chiar de toată lumea, aşa cum am întâlnit opinii contrare chiar în publicaţia „Acum”, dar asta este, fiecare are ideile şi opiniile proprii), şi-a făcut prieteni acolo, a făcut faţă unor situaţii dificile, despre care a povestit într-o dimineaţă de duminică, la o întâlnire cu ambasadorii României în Israel, organizată de comunitatea evreiască din Bucureşti. A continuat, cu succes, tradiţia relaţiilor dintre România şi Israel. Cred că a plecat cu regret în suflet din Israel, pe care l-a simţit ca pe a doua patrie. La înmormântarea ei de la Cluj, preotul care a ţinut slujba a spus că Mariana a considerat numirea ei în Israel îndeplinirea unui vis.
Am cunoscut-o şi m-am apropiat de ea după ce s-a întors în România. A fost unul dintre cei mai devotaţi membri ai comunităţii. O interesa tot ce se întâmpla acolo, s-a dedicat muncii cu vârstnicii, organiza diferite manifestări sau participa la ele, avea o emisune de radio şi n-a existat o sărbătoare religioasă în care să nu fie prezentă la sinagogă. Ne însoţea în lungile trasee ale Hanuchiadei sau în vizite la comunităţile din provincie. Şi aceasta paralel cu activitatea pe care o desfăşura, ca preşedinte al Asociaţiei Culturale de Prietenie România-Israel, organizaţie care a făcut foarte mult pentru cunoaşterea şi de către neevrei a adevăratei înfăţişări a statului evreu. Dar prietenia ei nu se limita la evrei. Vorbea o maghiară perfectă, cunoştea şi aprecia cultura maghiară şi avea numeroşi prieteni unguri. Când la ultimele alegeri parlamentare, colegiul electoral Orientul Mijlociu-Africa i-a revenit lui Kötő József, deputat din partea UDMR şi nu ei care a candidat , de asemenea, la această funcţie, i-a oferit acestuia sprijinul ei. (De-altfel, Kötő József, care , anterior, a fost si secretar de stat la Ministerul Educaţiei, a fost cel care a introdus în curricula liceală studierea istoriei evreilor, inclusiv a Holocaustului).
Avea o gândire europeană, o înţelegere a problemelor fiecăruia, o abordare nepărtinitoare a unor aspecte sensibile din viaţa noastră politică şi socială. Chiar dacă pare o expresie comună, Mariana Stoica vroia să slujească… Să slujească România, poporul român din care fac parte şi ungurii şi evreii… Sufletul ei vibra pentru toţi necăjiţii, pentru care vroia să facă ceva. Nu ştiu dacă a cunoscut, (sper că da) expresia din Mişna, Tikkun olam, să corectezi, să îndrepţi lumea, dar i s-a conformat. Chiar şi când puterile au început să o lase. Se spune că , după moarte, oamenii buni ajung să stea la picioarele lui Dumnezeu. Cred că acolo se va afla şi Mariana Stoica.
De morti sa vorbim numai de bine….
Acesta este mesajul articolului.
Din pacate nu si in cazul de fata.
Au fost dese cazuri in care si-a manifestat prietenia si bunavointa numai in schimbul unor avantaje materiale.
Nu a adus nici un serviciu dezinteresat.
Plecarea sa din Israel a fost o binefacere pentru ambele parti!
@ D-nă Amalia, nu știu pe ce vă bazați în afirmațiile din ecoul dvs., dar vă pot spune că în timpul cadenței ca ambasador, d-na Mariana Valeria Stoica era un model de verticalitate, de probitate și de distincție diplomatică și personală. Chiar n-ați putut evita tentația vorbitului după ureche?
@Amalia: „si-a manifestat prietenia si bunavointa numai in schimbul unor avantaje materiale”
O acuzaţia de corupţie este foarte gravă şi mi-e teamă că vă asumaţi o grea răspundere.
In calitatea mea de redactor sef al cotridianului „Ultima Ora” din Tel Aviv si ulterior, dupa incetarea aparitiei acestuia, la publicatia Jurnalul Saptamanii am cunoscut-o indeaproape pe Mariana Stoica. Cred ca a fost cel mai bun ambasador pe care l-a avut Romania in Israel in toata perioada celor peste 50 de ani de relatii diplomatice cu Israelul. A fost prezenta la toate manifestarile originarilor din Romania in Israel, a tinut o legatura stransa cu intelectualii evrei dar si cu cetatenii de rand care i se adresau. Cuvintarile pe care le rostea au demonstrat o persoana inzestrata cu simt oratoric dar nu numai, atat o persoana fermecatoare care te cucerea imediat ce o cunosteai. Plecarea ei din post a lasat un mare gol care din pacate nu a fost umplut de persoana care i-a luat locul. Este posibil sa fi avut si dusmani dar numai din invididie si ea pe buna dreptate i-a evitat.
Regret mult, la fel ca zeci de mii de israelieni originari din Romania, plecarea ei dintre cei vii si sunt convins ca nu va fi data uitarii.
D-NA.MARIANA STOICA A REUSIT SA TRANSFORME O FUNCTIUNE DE PRIM RANG DIPLOMATICA ,
INTR’UN INSTITUT DE PRIETENIE CREATOARE SPRE BENEFICIUL ROMANIEI SI ISRAEL.
MEMORIA EI , LICARESTE IN SUFLETELE CELOR CARE AU CUNOSCUT-O PERSONAL SI NU VOR UITA ZAMBETUL EI CUCERITOR SI SFATURILE LIPSITE DE REVERENTE PROTOCOLARE , DAR PLINE DE INTELEPCIUNE UTILA.
FI-EI MEMORIA BINE CUVANTATA- , A M E N !