Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Istorie si actualitate



 

Ieri s-au implinit 22 de ani de cand am fost oprita de doi mineri pe Magheru

de (17-6-2012)
1 ecou

Aveam 17 ani.

Mi-au cerut buletinul. L-am scos din geanta si am inlemnit: lipisem pe coperta un abtibild care circula in acea vreme, unul patrat, alb, cu secera si ciocanul rosii.

Mi-am dat seama ca se va interpreta in defavoarea mea, ceea ce s-a si intimplat. Am incercat sa explic ca e o gluma, dar unul dintre mineri deja flutura buletinul meu pe deasupra, strigind: „Uitati, e taranista!”. „Domnule inginer, uitati, e taranista. Ce facem cu ea?” „Mergem la Politie”, spune domnul inginer…

M-au urcat intr-un taxi, in fata la Intercontinental. Am oprit in capatul strazii Eforie… Strada era plina de oameni care se comportau foarte bizar. Am coborit din taxi, flancata de inginer si minerul subaltern.

Am pornit la pas pe Eforie, catre intrarea in sediul politiei. Oamenii de pe strada, „cetatenii de bine”, au inceput sa ma injure, scuipe, sa ma traga de par, sa-mi dea palme pe unde apucau. Ochelarii mi-au zburat de pe nas (unul din mineri a incercat sa-i adune de pe jos, dar erau deja praf), un barbat si-a luat avint si mi-a dat un sut in burta, pe genul kick-boxing.

Am ajuns in sediul politiei, pe o scara interioara. O multime de oameni, multi dintre ei batuti pina la singe, stateau pe scara, aparent resemnati. Am incercat sa fac pe sora medicala pe acolo, sa vad cine, ce rani are… Am sters niste rani de singe dar nu am reusit mai mult, oricum eram chioara fara ochelari.

Am fost adunati intr-un grup, condusi in curte, urcati intr-un ARO, patru sau cinci barbati si eu deasupra lor. Pe locul mortului statea un politist gras, cu un pistol indreptat spre noi (mine), urlind la noi, ca un animal turbat: „va impusc, futu-va-n gura, ieri a murit fratele meu!”.

Am ajuns la circa 8, pe Iancului, in viata. Am stat pe culoar citeva ore, a trebuit sa dau o declaratie, am scris, cu tupeu, ca am fost luata de pe strada, am fost batuta si am ramas fara ochelari, ca sint minora si ma asteapta parintii acasa.

M-au lasat sa plec. Am iesit in strada, orbecaind ca o cartita, am intrebat unde e o statie de metrou si m-am dus acasa.

M-a sunat taica-meu, care sunase cu disperare toata ziua, pentru ca un „prieten” de familie ma vazuse pe Eforie (ce cauta el acolo nu am aflat niciodata) si ii spusese lui taica-meu.

Bineinteles ca am scapat ieftin… costul unei perechi de ochelari. Unii oameni nu s-au mai intors niciodata acasa. Unii au ramas traumatizati grav, altii au innebunit. Sorel spunea ca poate am fost colegi de duba… si mai spunea ca n-are timp de astia.

Eu mi-am facut timp pentru ca:
– Cand Ion Iliescu a lansat [acum doi ani] o carte, a fost huiduit si i s-a reamintit care-i locul lui in istorie. Atunci el si-a permis sa dea aceasta declaratie: „Nici nu ma intereseaza. Sunt niste diversiuni, dar de slaba speta. Nu fac cinste tinerilor care se lasa angrenati in asemenea chestiuni. Ei se compromit ca persoane, ca oameni, ca cetateni, dar si cei care ii folosesc, de asemenea. Nu inteleg la ce le foloseste. Este degradant ca mai sunt asemenea oameni si asemenea mentalitati. Dar pe mine nu ma tulbura asemenea chestii… Viata sa-i ajute sa isi limpezeasca mintile, pentru ca sunt minti ratacite si folosite de elemente provocatoare, ca diversiuni, total degradante pentru climatul in care ar trebui sa se desfasoare asemenea manifestare de cultura. E rusinos pentru cei care au participat, care s-au lasat antrenati in asa ceva, unii poate si platiti, nu-mi dau seama”.

-M-am cam plictisit sa aud, de la unii sau altii, cat de dobitoaca, proasta, inculta, handicapata, idioata, analfabeta, prostita, oarba, platita, manipulata, etc. sunt, atunci cand fac o alegere politica.

Asta-i.

Nadire Omer este in prezent designer de bijuterii si a publicat pentru prima data acest text pe contul personal de Facebook.

https://www.facebook.com/notes/nadiré-omer/ieri-s-au-implinit-20-de-ani/405257590687

 

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • George PETRINEANU: (18-6-2012 la 11:50)

    Inca o povestire de cosmar. Oamenii de pe strada, romanii, barbati (ca nu erau martieni!) nu se multumesc numai sa aplaude ci se coboara pana la nivelul de bestialitate sa loveasca o fata de 17 ani. Cand citesc asta ma simt, impreuna cu toti ceilalti, siluit: parca vad pe cineva in spatele lor, acelasi, desi cu chipuri diferite, ranjind triumfator.
    Daca evenimentle ar fi avut un sfarsit normal, in instanta, si nu clasificate la ,,secret”, atunci poate ca ranile ar fi putut sa inceapa sa se inchida.

    Doamna Omer, imi place sa cred ca nu suntem toti pe partea ticaloasa a trotuarului, dar nu pot sa sper ca suntem prea numerosi. Unii dintre noi am tacut sau am intors capul devenind o veriga de la capatul mai moale al lantului care v-a lovit. Un lant cu mai multe verigi, de la instigatori, cei cu bâta, cei se repezeau sa dea si ei, cei care aplaudau, cei care multumeau, cei care intorceau capul, cei care AU STIUT MULTE si cei care au dat NUP-uri. Aproape ca-i greu sa numesti asa ceva numai ,,mineriada” ca doar nu au fost doar mineri si ingineri. Româniada?

    Ce-i de facut? Cu fiecare aniversare de mineriada ce trece marcam inca un esec: NUP-NUP-NUP.

    A fost condamnat cineva? Sunt cunoscute macar cateva din personajele care v-au fost in preajma?

    Nu stiu daca autoarea articolului va citi comentariile de aici.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 6 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.198.35.26