Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Polemica



 

“Educația gratuită”: ghid personal de supraviețuire (de fiecare parte a baricadei)

de (6-5-2012)
4 ecouri

Motto: 

Education: “That which discloses to the wise and disguises from the foolish their lack of understanding”

 Ambrose Bierce, The Devil’s Dictionary

 

 

"Educatia Gratuita" ne-a pus pe cai mari. Dar erau toti de lemn...

Sa clarific de la bun inceput ce inteleg prin “supravietuire” (presupunand ca stiti cu toții deja povestea “Educatiei Gratuite” din vremurile glorioase ale “Salamului cu Soia” poveste ce pare sa continue si azi) in contextul articolului de mai jos. Pentru o parte dintre dumneavoastra (sper totusi ca nu sunteti majoritari), dragi cititori, ma voi referi mai intai la “supravietuirea” in contextul deja clasicului “sa traiti bine!”. Fair enough. Fiindca viata “era grele”, “salaru’ mic”, “renumeratia” si mai mica si aveam si noi micile “ambitii” materiale: un “telecolor”, o Dacie “pentru export”, un apartament “in zona centrala”, o “repartitie” la oras etc…Dupa cum spuneam, nimic rau in astfel de idealuri de “realizare”. Aceasta proba a “supravietuirii” a fost trecuta cu succes de vreo … 23 000 000 de romani cu observatia ca mare parte dintre ei si-au pierdut in 1989 banii depusi la CEC pentru mult visata Dacie…si au mai pierdut si ceva bani la Caritas dupa și și-au meritat-o cu varf si indesat. Personal, am “supravietuit” material fara prea mari probleme, dar fara nici un confort deasemenea. A fost chiar simplu. Am scos “Dacia” de pe lista “realizarilor” in viata, am eliminat si partea cu banii de la CEC fiindca nu aveam de fapt nici un sfanț, am acceptat cu stoicism ca voi fuma doar Carpati (de care m-am atasat in final, am “suferit” cand nu s-au mai comercializat, a trebuit sa la inlocuiesc fie cu Gitanne fie cu Bela Mor Kanal). Mancam prin anii 90’ ce gaseam, aveam doar doua perechi de pantaloni si doua camasi dar n-as putea spune ca sufeream prea mult din aceasta cauza. Acceptasem pe deplin partea aceasta a “supravietuirii”. Dar am avut o mare problema cu cealalta forma a “supravietuirii”, o problema ce s-a transformat in cele din urma intr-un conflict iremediabil ce a dus in final la … “Fuga din Serai”, ori in termeni „educationali”, auto-exmatricularea din spatiul mioritic.

A doua forma de “supravietuire” la care ma voi referi in cele de mai jos este cea morala.

Plini de speranta, ne incepem "Educatia Gratuita". Foto: Cristian Chiforeanu

Se putea supravietui moral in timpul “Educatiei Gratuite”? Adica, se putea traidecent,  fara „aranjamente”, intrigi, trafic de influenta, mita, coruptie, fara a turna la Securitate sau la sectorist, fara a discrimina minoritatile (etnice sau sexuale), fara a minti zilnic pentru a obtine ceva, fara a-i folosi pe cei din jur pentru a obtine favoruri si avantaje,  fara a face frumos in fata celui mai suspus si a scuipa in obrazul celui mai slab, fara a truca o atitudine „modesta” pentru simplul fapt ca esti modest?

Aceasta este marea intrebare si marele examen moral pe care foarte multi romani NU l-au trecut. Dar acum nu accepta acest lucru nici in ruptul capului. Referintele la supravietuirea morala ii irita in continuare.  Partitura cunoscuta este cantat in continuare: noi nu stim nimic, ce vreti acum, vremurile “era grele”, la Revolutie s-a tras doar in aer (dar aerul era in plamanii unor fraieri – noi cei destepti ne uitam la televizor) noi nu stim cine a tras si n-o sa dezgropam mortii tocmai acum (hai Dom’ne sa nu mai facem atata scandal pentru fleacuri, sa fie liniste si bine in tara – va suna cunoscut, nu-i asa!?), la Securitate nu a turnat nimeni iar cei ce poate au turnat un pic acolo au fost … “siliti” (de cine, de propria lacomie, de propria nemernicie?). In final noi…. daca vom fi facut “mici compromisuri”, ei, nu cine stie ce, oleaca acolo, era viata grea…adica nevoia de a „supravietui” material a eliminat orice intentie de a supravietui moral… Fiindca viata trece mai intai prin stomac, nu-i asa? Da, pentru unii.

Putea fi evitata decaderea morala succint descrisa prin enumeratia sumara a catorva pacate capitale in liniile de mai sus? Da, eu cred ca da. Nu am o solutie universala si nici nu am descoperit piatra filozofala, dar iata mai jos setul de axiome ce m-a salvat atunci de tot ce critic ACUM:

1. Baricadeaza-te in propriul univers interior. Daca nu il ai, inventeaza-l. Daca l-ai inventat, sau daca il aveai deja, pazeste-l cu strasnicie. Asta fiindca orice intrus te poate transforma din supravietuitor in victima a “Educatiei Gratuite”. Gestul tau va fi privit drept “autism” de catre ceilalti. Ei si?

2. Obisnuieste-te cu ideea ca esti singur si invata sa iti savurezi propria singuratate. Daca nu iti poti face prea multi prieteni fiindca nu stii niciodata cine este in “sistem” si cine nu, fa-ti prieteni imaginari, iubeste-i, respecta-i, invata de la ei. Bea un ceai cu Schrodinger, polemizeaza cu Voltaire pe tema “Educatiei Gratuite”, bea un rom intr-o spelunca mizera de port cu Hemingway si invata despre batran si despre mare, intreaba-l pe Cartarescu de ce iubeste femeile, intreaba-l pe Miguel de Cervantes cum se alege un cal de cursa lunga, intreaba-l pe Sun Tzu cum se poate castiga un razboi de supravietuire de unul singur. Acesti prieteni nu te vor dezamagi niciodata si invataturile lor te vor proteja pentru tot ce va urma. Sansele tale de supravietuire depind in mod proportional de numarul unor astfel de adevarati prieteni. Ceilalti iti vor reaminti ca “nu esti normal”. Ei si?

3. Odata ce ti-ai gasit mentori spirituali precum cei de mai sus, fii circumspect cu cei oferiti de “Educatia Gratuita” la scoala, dascalii. Nu fii deloc “modest” si testeaza-i de trei ori mai dur decat te testeaza ei pe tine oferindu-le in mod constant provocari de natura intelectuala si morala. Respecta-i pe cei care trec testul, incearca sa ti-i aproprii, provoaca-i in schimb pe ceilalti, umileste-i in mod public cu cunostintele tale de cate ori ai ocazia dupa care inceteaza sa le mai urmezi cursurile – sunt inutile. Ignora-le varsta si judeca-i numai dupa ceea ce spun si fac. Imprumuta in schimb carti de la biblioteca, invata de unul singur pe o banca in parc, in autobuz, oriunde, vino doar la examen si demonstraeza-le ca ei sunt nuli iar tu nu ai nevoie sa le dai spaga pentru un zece. Ei vor incerca sa nu iti dea zecele invocand “atitudine”, “prezenta” etc., tu il vei lua cu forta. Si ei, desigur, te vor detesta. Ei si?

4. Descopera-ti macar o pasiune, cultiv-o si fa din ea un mod de viata, o profesie ridicata la nivelul artei unui spadasin de elita. Invata sa faci ceva (acel “ceva” poate fi absolut orice, daca esti bun in ceea ce faci ei te vor detesta oricum fiindca devii “stresant” pentru cei ce nu stralucesc in nimic) mai bine decat toti cei din jur. Ii vei enerva copios si in mod constant pe multi, iti vor spune ca “te dai mare”. Dar vor sti in sinea lor ca, desi te detesta, nu te pot nici ignora, nici elimina. Te pot injura doar, ei si? Si, de fiecare data cand reusesti sa ii enervezi, sarbatoreste, ai mai castigat o batalie, ai mai supravietuit o zi – ale tale se aduna, ale lor scad, Tic, Toc.

5. Invata sa vezi si sa intelegi micile detalii pe care cei mai multi le ignora si refugiaza-te astfel intr-o altfel de contemplare. Lasa-i pe ei sa invidieze “Mertanu” ce ruleaza “elegant” pe strazile desfundate pline de caini vagabozi (“vai, draga, da’ de unde are asta atatia bani?”), tu concentreaza-te asupra batranei cu un picior in gropa ce vinde in piata la taraba si vara si iarna aceeasi legatura amarata de stevie si leustean. Daca trebuie, fa-te vegetarian numai ca sa-i lasi si ei doi banuti in batista. Ai mai dat o palma “Educatiei Gratuite”, continua! Concentreaza-te de exemplu asupra “tiganilor”, intelege de ce acest termen este atat de peiorativ si ticalos, si “da-te mare” in fata celorlalti explicandu-le cat de dureroasa si injusta este discriminarea, invata-i pe mioritici termenul rrom, invata-i ortografia  si pronuntia corecta. Evident, te vor detesta si mai mult, “ce gura mare ai”! Ei si?

Acest mic ghid personal  a fost singura mea solutie, sunt sigur ca exista si altele poate mult mai inspirate. Si poate mult mai usor de aplicat decat cele de mai sus. Eu am facut doar ce am putut, dar m-as bucura sa aflu alte solutii. Poate functiona acest ghid de ambele parti ale „Educatiei Gratuite”? Cred ca in cazul meu a functionat cam la fel de ambele parti ale baricadei. In ceea ce priveste supravietuirea „materiala” … am fumat Carpati in liceu, in facultate si, dupa ce am terminat-o, cand am ajuns la catedra. In ceea ce priveste supravietuirea morala, am facut acelasi lucru de fiece parte a baricadei fara prea multe variatiuni dar cu acelasi… „succes” – legea conservarii „admiratorilor” se cheama, cred. Si rezultatul a fost similar de fiecare parte a baricadei. Cei care m-au detestat ca elev, m-au detestat apoi ca profesor. Ei si?

 

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Laszlo Alexandru: (7-5-2012 la 14:24)

    Felicitari din nou pentru ceea ce scrieti. Sint perfect de acord cu „axiomele” pe care le enuntati. Le-am aplicat si eu – la vremea aceea, la vremea aceasta.
    Ce nu pot intelege. Oare chiar era nevoie de tigarile „Carpati”? Va pot spune, din ce cunosc, ca sistemul e valabil si la nefumatori.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 0

  • Teodor Burghelea: (7-5-2012 la 17:52)

    Domnule Laszlo Alexandru,

    Va multumesc pentru ecou si, cu permisiunea Dvs., voi raspunde intrebarii relativ la tigarile Carpati.

    In text, cred ca da, erau necesare. De dragul autenticitatii, fiindca eu chiar eram fumator si marca era… Carpati.

    In ceea ce-l priveste pe autor, nu, tigarile Carpati nu erau necesare… Dar, asa a fost sa fie, autorul incearca sa se consoleze la „maturitate” spunandu-si ca … „suma viciilor umane este o constatnta universala” deci, viciul fumatului de mahorca ieftina ar putea face mai putin probabile alte vicii poate si mai nocive si daunatoare. Vicii care, precum fumatul, ar putea fi daunatoare nu doar inculpatului ci si celor din jur…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Cristian Chiforeanu: (7-5-2012 la 20:00)

    Generalizand, parerea si convingerea mea ferma referitor la evitarea decadentei morale mai ales in timpurile „epocii de aur” este ca nu putea fi evitata.. Sau nu putea fi evitata de marea masa.. pentru ca exista scris acolo in genomul uman, asemanator in proportie de peste 90% cu cel al lupului sa spunem, acelasi set de instructiuni: si aici ma voi referi la cel de supravietuire, cand, impinsi de foame, o foame extrema, sunt dispusi sa-i sacrifice si sa-i manince pe semenii slabi din haita.. dur, nu-i asa? Acum, mergind in continuare cu aceiasi paralela intre om si lup, ce gasim..? La baza, acelasi instinct de supravietuire.. si stati asa, e si firesc sa mai avem in plus si alte „calitati” ca doar suntem oameni, nu..? deci, o sa le enumer repede, ca doar le cunoaste toata lumea,sunt pur umane si ne mindrim cu ele: lacomia;invidia;parsivenia(a nu se confunda cumva cu istetimea)si setea de putere. Arme sublime, ce ne dau avint, in fata carora „moralitate” e doar asa.. vreun ciot.. spre care sunt impinsi cei „slabi”, cei ce nu au „muschi” pe ei, cei fara de vreun pedigree de soi. Moralitate fata de societate, moralitate fata de sistem dar nu fata de individul de langa noi, eram indoctrinati de mici inca din scoala generala, incurajati fiind sa „turnam” fiind rasplatiti cu spectacole siropoase in care „condamnatul” era „executat” in public (de genul in fatza clasei sau mai rau in careul scolii). Dur, nu..? in fine, mi-am petrecut anii de scoala ca toti cei fara pedigree de soi, „executat” uneori spre deliciul „zeilor”, indepartat pina la urma prin clasa a saptea de la clasa „A” unde mi-am inceput studiile, indepartat pe motive de „compatibilitate”(parintii mei neavind valoare pentru vreun troc) de doamna directoare a scolii si diriginta a clasei Coman Elena (unde a fost dreptatea si moralitatea dumneavoastra, ca sa ma aruncati intr-un mediu nou, tocmai cand aveam mai multa nevoie de stabilitate, pregatirea pentru bac),in fine, o persoana pentru care m-as dezbraca cu placere de „moralitate” si as lasa-o izolata plutind pe o baliza in Pacific.. Acum, serios vorbind, cred cu tarie ca prioritatile si valoarea umana a individului vor putea fi cultivate doar odata cu cresterea noilor generatii, generatii pe care sa le sustinem noi, noi cei ce am fost in „linia intai”, incurajindu-i sa aiba incredere in propriile forte si convingindu-i ca mai devreme sau mai tarziu va iesi soarele pe strada fiecaruia,invatindu-i sa se feresca de pericolul „modestiei” din a carei groapa nu este nimeni remarcat.. In incheiere, facindu-mi mea culpa pentru mediocritatea si indiferenta in care m-am scaldat pina acum, si la indemnurile autorului articolului, ma simt indemnat sa trag un semnal de alarma: romanilor din Romania in primul rand, haideti sa ferim generatiile care vin de vechile noastre obiceiuri instinctuale, haideti sa punem accent pe pregatirea si valoarea individului, nu colectiva, totodata sa-i incurajam sa se sustina unii pe altii, fara egoism.. Nu va fi usor..

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Teodor Burghelea: (7-5-2012 la 20:28)

    Domnul Cristian Chiforeanu a exemplificat inca o data (daca mai era nevoie) „beneficiile” „Educatiei Gratuite”. Si, in marturia Domniei sale eu chiar cred. Nu, dragi aparatori ai „Educatiei Gratuite”, nu e un complot… este mult mai simplu. Intamplarea face ca eu si Cristian Chiforeanu am locuit in acelasi bloc si ne-am facut studiile in aceeasi scoala primara, Scoala 28. Deci, dupa cum scrie Domnia sa, parintii sai nu erau „importanti” pentru sistem, nu puteau veni cu o „atentie”. Si astfel, „Tovarasa” profesoara Coman Elena (si directoare, la vremea respectiva) a decis sa il mute pe Cristian la o clasa paralela. Ca sa se elibereze un loc pentru cei cu „posibilitati”, nu precum Cristian. Dar Cristian nu merita sa fie mutat, fiindca nu era nici golanul, nici codasul clasei. Era un copil absolut normal, inteligent si zambitor. Iar eu il simpatizam enorm, fiindca desi era de doua ori mai inalt decat mine, nu m-a cotonogit nici o data!

    Rezultatul „Educatiei Gratuite” in acest context particular? O trauma. Pe care Cristian nu o va uita dar pe care eu impreuna cu el i-o vom aminti Tovarasei Coman fara nici o retinere sau modestie si in mod constant.

    Exista totusi un final fericit al povestii. Cristian a supravietuit cu brio acestei traume a „Educatiei Gratuite”. Fiindca isi ridica in mod civilizat vocea acum, in paginile ACUM, explicand ce si cum s-a intamplat.

    Ma asociez indemnului Dlui Chiforeanu: sa tragem un semnal de alarma pentru ca astfel de lucruri sa nu se mai repete. Si sa mai lasam un pic explicatiile de genul „S-a tras doar in aer, nu exista vinovati”! S-o fi tras in aer, dar aerul era in plamani.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.126.39