Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

Amintiri din epoca de aur

de (29-4-2012)
Von Oben

Von Oben

Pe la inceputul anilor ’70 turistii straini alegeau Sibiul ca pe un oras fascinant si pentru populatia de limba germana cu multe rubedenii in Austria si in Germania Federala. Nu numai saracia, ci si mirajul Occidentului exercita o febra de nestapanit asupra copilariei noastre petrecute pe maidan, pe malul raului ori pe terenul de fotbal al scolii. Multi dintre noi nu aveam televizor acasa, Vederea masinilor cu numar strain, jeansii, guma de mestecat sa deveneau vis, preocupare cotidiana. Ni se parea ca hartia, sapunul, hainele si tot ce venea din Occident miroseau a paradis.

Impreuna cu alti camararzi de joaca ne repartizam in parcarile de pe langa hotelul Imparatul Romanilor, Bulevard si cand veneam proprietarii masinilor straine ne repezeam asupra lor cu niste timbre fara prea mare valoare din plicuri filatelice cumparate cu cativa lei. Numeam aceasta actiune “la scobit”.
– Onkel Haben Sie, bitte, Kaugummi ? Aceasta era intrebarea cheie adresata turistilor. Altfel spus era o forma de cersit. Generozitatea strainilor avea sa se materializeze in guma de mestecat, insigne, bani straine sa. Era o vreme cand mestecam nonstop la cate o lama de ciunga chiar si in somn. La scoala ni s-a intamplat ca unii profesori sa ne lipeasca guma in par…

Arta noastra de a dobandi cateo frantura din bogatiile de sus, cum spuneam noi in germana “von Oben”, nu avea sa treaca neobservata de catre militieni. Reputatul gabor pe nume Dascalu (amintit intr-un articol precedent) se afla pe urmele noastre. Se ascundea printre masini, in tufisuri si ne pandea ca un animal hamesit.

Nu s-a intamplat niciodata sa ne prinda. De fiecare data strigatul “de sase” al unuia dintre noi ne punea pe fuga. Fugeam care incotro.

S-a straduit adesea sa ne inhate. Ne astepta la intrarea in scoli, ne stia deja. Am fost chemati la cancelarie de cateva ori in prezenta directorului scolii. Am avut mare noroc cu un director – fost ofiter in armata regala de dinainte de comunism ce ne lua partea si i-a spus ofiterului cu pricina ca noi ne aflam la scoala , nicidecum la scobit. Ne-a aplicat cateo scatoalca si suture in fund tipand la noi, in fata militianului, ne si tragea cu ochiul.
Am taiat-o fericiti din cancelaria directorului ca am scapat cu doar atat, si nu am incaput pe mainile capcaunului de Dascalu.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Tot In Marturii
54.82.186.169