Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Intern



 

România, ţara gesturilor mari!

de (8-4-2012)
1 ecou

România este ţara gesturilor mari şi a vorbelor mărunte. A dovedit acest lucru şi Victor Ponta, preşedintele PSD şi copreşedintele Uniunii Social Liberale, în deschiderea Congresului PSD, desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute. Urcat la tribună, Victor Ponta a rupt scrisoarea pe care Băsescu i-a adresat-o lui, şi PSD-ului, prin care îşi oferea demisia, în schimbul revizuirii Constituţiei în conformitate cu referendumul din 2009, prin care votul popular arăta că o largă majoritate a cetăţenilor este de acord cu trecerea la un Parlament unicameral şi cu reducerea numărului de parlamentari la 300 (în prezent Senatul are 137 de membri, iar Camera Deputaţilor 332 de membri). În plus, Băsescu mai propunea reducerea mandatului prezidenţial la patru ani, astfel încât alegerile pentru noul preşedinte să poată fi organizate odată cu alegerile parlamentare din noiembrie a.c. Băsescu a trimis scrisori cu acelaşi conţinut şi preşedintelui PNL, Crin Antonescu, şi preşedintelui PC, Daniel Constantin.

Victor Ponta a rupt scrisoarea preşedintelui Băsescu în timp ce făcea următoarea declaraţie: „Vreau să ştiţi că este un domn în România, domnul Băsescu îl cheamă, care ieri a făcut propuneri pentru ordinea de zi. Am primit şi o scrisoare de la domnia sa. Nu am citit-o, am sperat că scrie demisie. Nescriind însă demisie, aş vrea, cu permisiunea dumneavoastră, să îi dau un răspuns lui Traian Băsescu. Ăsta e răspunsul nostru pentru ei: nu avem ce discuta şi negocia cu Traian Băsescu, nu avem nevoie de minciunile şi propunerile lui otrăvite. Suntem un partid care a rezistat în aceşti ani împotriva regimului Traian Băsescu. Suntem un partid care ştim ce înseamnă să fim minţiţi de Traian Băsescu”.

Zdrobindu-şi palmele în apaluze, simpatizanţii lui Victor Ponta şi-au zis: „Ce om politic uriaş, ce gest mare!”

Un gest de o asemenea duritate poate fi comparat cu gestul unui manifestant radical, care rupe sau incendiază drapelul unui stat cu care se consideră pe picior de război. Ceva între revoltă şi bătaie de joc. Deci, nicio posibilitate de dialog, nici măcar în situaţia propunerii unei capitulări. Aşa cum spuneam, gestul lui Victor Ponta a fost întâmpinat cu aplauze de către miile de participanţi la Congres.

Adevărul este că propunerea lui Băsescu, prin care îşi oferea demisia condiţionată, poate să nu fie considerată chiar o capitulare, ci tot un gest care se doreşte măreţ, un sacrificiu personal, care mai ascunde şi posibilitatea de a stabili unele reguli ale jocului, după ieşirea sa din scenă. Adrian Năstase a explicat astfel ce înţelege el prin oferta Băsescu: „…făcusem eu unele comentarii la reuniunea noastră, cu scenariile posibile şi ce va face Traian Băsescu. Iar una dintre variante era aceasta, că va încerca să îşi dea demisia inainte de alegerile parlamentare, să stabileasca un candidat, care eventual să fie Mihai Răzvan Ungureanu, şi în felul acesta să influenţeze, dacă nu reuşeşte prin referendumul pentru Constituţie, alegerile parlamentare. Asta mi se pare cea mai credibilă variantă”.

Cu toate explicaţiile liderilor Opoziţiei, faptul că au refuzat propunerea lui Băsescu dovedeşte că se tem de acesta, orice ar face, orice ar spune. Pe de altă parte, refuzul de a accepta demisia lui Băsescu (aparent condiţionată) pare paradoxală, deoarece este tocmai ceea ce a cerut Opoziţia de atâta vreme: înlăturarea lui Băsescu de la Putere. În plus, posibilitatea de a organiza alegeri prezidenţiale anul acesta, când USL este pe val, pare un cadou nesperat, iar solicitarea de a se respecta rezultatul referendumului, pare de bun simţ. Cu toate acestea Opoziţia a refuzat oferta, ba a şi încercat să o ridiculizeze. Preşedintele PNL, Crin Antonsecu, a declarat: „Dacă doreşte să demisioneze nu trebuie să-i dăm noi aprobarea şi nu trebuie să negocieze nimic cu noi”, cum ar veni, Băsescu, pentru noi nu există! Crin a mai adăugat că este de acord cu modificarea Constituţiei, însă după o viziune a USL.

Deşi Opoziţia s-a arătat inflexibilă, arătând că nu este de acord ca Băsescu „să se sinucidă” (politic), cu demnitate, conform propriei voinţe, ci „să fie omorât” (politic) după un scenariu stabilit de USL, probabil în huiduielile generale, totuşi, Băsescu a câştigat ceva. Deja, presa din România a întors uşurel foaia, sesizând contradicţia dintre vorbele şi faptele Opoziţiei. Printre altele, USL-iştii au adoptat o rezoluţie prin care interzic orice colaborare cu Tarian Băsescu, cu PD-L, cu Guvernul Ungureanu, dar vorbesc despre o moţiune de cenzură, prin care Guvernul să fie demis şi în locul lui să fie instalat un Guvern de… uniune naţională!  Se aminteşte şi de faptul că inclusiv PNL şi PSD au acceptat rezultatele referendumului din 2009, se aminteşte de faptul că chiar asta a cerut Opoziţia de cel puţin un an: demisia lui Băsescu. Mai mult, în fapt, condiţiile lui Băsescu, nu par a fi condiţii, ci cadouri oferite Opoziţiei. Băsescu nu a pus niciuna dintre condiţiile pe care a marşat până zilele trecute, reorganizarea administrativ-teritorailă sau comasarea legerilor locale cu cele parlamentare. Ieşirea lui din scenă, cu un an înainte de termen, nu i-ar mai permite să încerce să-şi asigure o retragere „în picioare”, lansându-şi candidatul preferat, pe Mihai Răzvan Ungureanu, spre funcţia de preşedinte, în 2014. Acum, Opoziţia are trei aşi în mânecă: USL stă bine în sondaje, PD-L stă prost în sondaje, Băsescu stă şi mai prost, şi i s-a întins, cadou, şi al patrulea as: demisia lui Băsescu. Totuşi, se teme să ridice asul şi să joace.

Dacă a dovedit ceva Băsescu, asta a dovedit, că Opoziţia nu joacă după o logică politică, ci după o logică a fricii, a celui care vrea să se arate stăpân pe situaţie, dar, îi este atât de teamă, încât refuză să urce pe cal (dacă este cumva nărăvaş?), încât mai aşteaptă, în speranţa ca acesta să se întindă pe burtă. În aceste condiţii, Opoziţia, după ce, probabil, va câştiga alegerile, îl va mai avea în coaste, încă doi ani, pe „diabloicul” (nici nu ştiu dacă trebuia să pun ghilimele) Băsescu, un preşedinte care îşi va permite să le aplice orice lovituri va considera de cuviinţă, cu zâmbetul pe buze, legitimându-se cu formula: „Vedeţi? Eu v-am oferit demisia. Voi nu aţi vrut să o acceptaţi!” Şi, cine ştie dacă doi ani, în condiţii de criză, nu sunt suficienţi pentru ca noua putere să piardă simpatia populaţiei.

Desigur, USL-ul ar putea să încerce să-l debarce pe Băsescu, prin referendum, mai devreme, dar, s-ar putea ca alegătorii să se întrebe de ce se încearcă formula complicată, când s-ar fi putut atât de simplu?!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Mircea Haldea: (9-4-2012 la 16:41)

    Articol excelent.
    Cum a ajuns PSD din nou in lumina reflectoarelor ? Simplu; platind amfitrionii PNL pentru a crea USL, pacalind astfel PNL`ul, inducandu`l in eroare cum ca de fapt liberalii ar avea nevoie de socialisti si nu invers. Ei bine, adevarul este ca este exact invers. PSD fara PNL ar fi ajuns ca si partidele de buzunar (P.P.P) si astfel ar fi iesit definitiv din viata politica romaneasca. Dar, cum te faci frate cu dracu` pana treci puntea, finantatorii PNL au vandut la propriu, votantii liberali. Imi permit sa spun ca daca votam USL, vom ajunge in era post-comunista al lui Iliescu si atunci chiar vom fi in rahat pana`n gat.
    USL = PCR !

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.198.4.166