Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Cai Spre Noi Insine



 

La Aniversară

de (8-4-2012)
3 ecouri

Cu fiece implinire a unui an ma cuprinde teama urcusului unui pisc alpin, nu ma insapiamanta atingerea norilor, nici frigul, ci privitul inapoi, in jos.

Nu voi scrie despre o zi anume construita si de ceremonia sarbatoririi zilei de nastere cu lumanarile de pe tort. Cu fiecare an incerc sa comit o suma a ceea ce am intreprins ori cu ce m-am ales in viata. Nu ma laud cu vile la Snagov, cu vreo masina bengoasa, nici macar cu un costum Armani afisat in plina vara.

Ziua mea de nastere nu se descrie in fast, nici in snobismul exhibitionist cultivat prin Fanarul mostenit in targul mai mare de pe Dambovita.

Am plecat din tara de ani multi. Zapezile de altadata cu petreceri reiterate in platouri cu masline si telemea nu se mai intorc.

Am inaintat in varsta, in bilantul meu modest ma bucur de atatea urari sincere, nedisimulate. Un prieten ma suna dis-de-dimineata sa-mi spuna La Multi Ani ! M-a trezit din somn, am avut senzatia soarelui ce te trezeste cand lenevesti prea mult, si nici nu poti sa te superi pe soare, asa cum nu te poti supara pe un prieten, mai ales cand nu ai frati. E prietenul ce m-a ajutat sa imi cumpar un bilet de avion directia Romania, ce mi-a oferit acoperis nu numai o data.

Mai vreau sa scriu despre Beverly, o mult mai tanara amica, si totodata manager. Ar putea sa-mi fie fiica. Diferenta de varsta nu impiedica o buna colaborare profesionala, dar si una de prietenie.

Mi-a insuflat ca prietenul cel mai bun al sefului e muncitorul harnic. Am plecat in Romania de cateva ori si nu pentru o zi sau o saptamana. M-a reprimit in companie ca si cand as fi lipsit doar doua zile. O locatie s-a inchis, am ramas somer. M-a luat sub aripa ei, m-a reangajat imediat.

Nu am nimic de oferit pentru minunatele cadouri primite de ziua mea. Nu putem contabiliza prietenia, dragostea. In prag de sarbatori pascale, in acest an intelg ca Iisus nu reprezinta doar prezenta la inviere, aprinderea unei lumanari ca proba a primenirii noastre spirituale.

Faptele de zi cu zi, intamplarile noastre construiesc existenta, o compun si nicidecum fortele din afara. Noi suntem cei ce decidem. In tara carnea de miel ajunge la preturi greu accesibile omului de rand, saracia isi face loc mai mult la mesele pustiite.

Oamenii dau vina pe cei din jur, pe politicieni, pe americani, pe te miri cine, numai ca ei nu au nicio vina, ca si cum alesii lor de peste doua decenii de postcomunism ar fi fost plasati in functii ca extraterestri. Blestemul, ceasul negru, pisica neagra a degringoladei romanesti sunt si o vina generala, din pacate, incluzandu-l pe Maria Sa poporul.

Vietuiesc de ani intr-o alta lume, nu o numesc printre straini. Strainul sunt eu printre ei. Ma simt inconjurat de prieteni, precum o casa de umbra unui arbore, si ca intr-un poem de Holderlin spun: o data ca zeii am trait si pot sa mor.

 

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Tania Iancu: (9-4-2012 la 04:40)

    La multi ani, domnule Predescu si multa sanatate va urez !
    Sa va bucurati de prietenia si aprecierea celor din jur.
    Va citesc cu placere articolele.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 4 Nu-mi place 0

  • Silviu Guga: (10-4-2012 la 01:37)

    La mulţi ani, Florin Predescu, şi numai bucurii.
    Urarea e tardivă (dar mai bine mai târziu decât niciodată) pentru că în biografia ta din antologia „Piata aurarilor” e specificat doar anul naşterii, iar la „Casa Frieda” nu discutăm despre iuţeala trecerii anilor.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • florin predescu: (10-4-2012 la 02:39)

    In antologie si anul e trecut parca altul decat cel real. Nu are importanta. As vrea sa subliniez ca peste tot exista oameni de bine.Aici unde nu apartin decat unei lumi meteoritice, nu ma cunoaste nimeni, nu am pile si relatii, cresc in apreciere pt ceea ce sunt.
    E cadoul nu numai al unei zile de nastere, zi ca oricare alta, ci al valorii umane.
    Multumesc, Silviu !
    Nu v am uitat si iti avansez inca invitatia de a publica in revista noastra.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.124.245