Cuvintelor de mai jos nu trebuie sa le mai adaugam nimic:
Ma numesc Luncasu Elena-Diana si sunt profesoara de franceza la Scoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Valea -Seaca. Am luat legatura cu domnul Stefan Maier, in legatura cu o eventuala colaborare pentru a marca ziua de 27 ianuarie in scoala noastra. Domnul a raspuns cu promptitudine, iar din urma discutiilor purtate, mi-a dat e-mail-ul dumneavostra sa va pot trimite materiale despre activitatea sustinuta azi, cu ocazia comemorarii victimelor Holocaustului, in vederea unui eventual reportaj.
Aveti in attach poze de la activitate, proiectul (in vederea bunei intelegeri a activitatii totale), programul activitatii finale, pliantul elaborat si prezentarea power point a d-nei prof engl. Ana-Monica Cojocarescu.
Celor interesati le putem oferi spre documentare si celelalte materiale trimise via e-Mail!
Felicitări,d-na profesoară pentru ceea ce intreprindeți!Efortul d-stră este deosebit,având in vedere condițiile in care lucrați!Activități de o asemenea calitate vă implică enorm ,iar reușita vă aparține!Faptul că ecoul acestui ,,moment,,a ajuns atât de departe,iar mă bucură …ați avut șansa să o cunoașteți pe d-na Cristina Dobrin,român de o aleasă factură!Mult succes ,prof.Mariana Manole!
O actiune,as spune, iesita din comun,si care ar trebui mult popularizata de media noastra.Ne ascundem dupa deget,dar romanul nostru nu-i patruns aproape deloc de grozaviile comise in anii 1941-43…Sunt de acord,nu trebue facut din asta un ,,ritual” zilnic.Dar nici asa,sa ne amintim odata la nu stiu cati ani,intamplator,nu?….Avem o ,,Zi a eroilor”,cunoscuti si necunoscuti.Bun.Dar se cuvine si ,,O zi a Holocaustului”.,,N-a fost Holocaust!”.Bun,dar atunci ce-a fost?Copiii morti de sete in vagoanele de tip,,bou-vagon” dusi dea valma,cu femei,batrani,dela Iasi catre Oltenia,copii,care in gara la Bacau, agitau manutele prin gratiile geamului stramt ale bou-vagonului,tipand ,,apa,apa!”,si nu le dadea nimeni ,,apa”…;ma intreb,aceste jertfe inumane,n-ar trenbui amintite,ca ,macar,sa nu se mai intample?Avem sfinti si moaste,hramuri si comemorari,se insirue noi schituri si manastioare,postim vinerea,ba chiar unii,nu multi,dar destui,ne aduc aminte de Mota si Marin,nu mai vorbim de ,,Capitan”,de toate astea avem timp si energii.Dar faradeligile comise impotriva unor colectivitati,fiinte nascute pe teritoriul tarii noastre,care,pentru cine vrea sa judece,au pus umarul,si pentru starea lor,dar in buna masura si pentru ,,starea natiunii”,care nu prea stralucea pe atunci,ca si astazi,pentru asemenea ,,aduceri aminte”,nici autoritatilr,nici politicienii,si nici cetateanul,n-au timp.Ori mai bine zis,ne…deranjeaza…Cu asemenea mentalitate am ajuns unde suntem!
As vrea si eu sa adaug felicitari D-nei profesoare Luncasu pentru initiativa ei de a aduce la cunostiinta µintilor fragede a copiilor evenimentele ingrozitoare din anii 1941-44.
Eu am trait aceste timpuri in copilarie si am putina rabdare cu cei care spun, intre altii Iliescu presedinte de onoare a partidului socialist, ca in Romania nu s’au omorit evrei si n’au fost trimesi in lagare in Transnistria! Dimpotriva unii sustin cu nerusinare dar si din antisemitism adanc, ca evreii sunt cei care i-au omorit pe romani. Germania de azi si-a reconuscut vina in general. D-na Angela Merkel a declarat acum cateva zile ca Germania nu are voie sa uite NICIODATA ce au facut nazistii in anii de groaza.
D-ta ai contribuit enorm la combaterea legionarismului si negationismului care isi arata coltii. Va doresc mult succes si sper ca vor mai fi si altii ca d-ta.