Când a scri
s Hamlet, Shakespeare nu știa
Că în română termenul înseamnă „cătun”.
I-ar mai fi dat și un alt nume,
Să nu-l confunde lumea cu substantivul comun.
Citeam în privdor .
Vedeam turla bisericii din vale.
La apus soarele cobora printre arborii bătrâni
Căutându-și culcuș pentru noapte.
Din turlă, crucea aurită îmi trimitea semnale codate.
Uneori Hamlet mi se părea nebun.
Mă opream din citit, priveam în pământ.
Pe lângă grinzile putrezite de vreme
Furnicile se mișcau în rânduri ca soldații.
Unele plecau grăbite, altele se întorceau agale
Cu spinările încovoiate sub prețioase poveri.
La ce se vor fi gândind cărând, oare?
De la distanță mi se păreau toate încruntate.
Când lumina se subția cât un fir de urzeală,
Mă opream din citit.
Știam că e timpul să se întoarcă vitele de la pășune.
Cartea rămânea pe bârna privdorului până mâine.
Noaptea îl visam pe Hamlet.
Era trist, întreba la nesfârșit:
A fi sau a nu fi? A fi sau a nu fi? A fi sau a nu fi?..
„Chiar o fi fost nebun?”
…nu , HAMLET nu a fost nebun…mai toti cei care-l inconjurau , dupa ideile , gandurile si mai ales faptele lor , au fost intr-adevar nebuni de legat ,dar erau bine organizati si considerati nobili , stapanitori de tara si armate in subordine ,chipurile marii mantuitori al epocii in care conduceau tarile lor cu tendinte criminale de a stapanii INTREAGA lume.
traducerea in romaneste de catre DRAGOS PROTOPOPESCU (eulampe sipica) a servit
teatrul romanesc si pe interpretii nationalului in frunte cu genialul GEORGE VRACA , in mod magistral .