Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

iov. iova. iona. Poem de Ioan Es. POP

de (17-7-2011)

Ioan Es. POP, Născut la Vărai, Maramureş, (27 martie 1958)

Poet, publicist, editor, promoter cultural.

Membru Uniunea Scriitorilor din România.

/

iov. iova. iona. ion

la început a fost sfârşitul. apoi agonia. apoi uscatul.

apoi, pe 16 noiembrie, l-am văzut pe iova trecând aplecat

prin intersecţia victoriei cu lemnea. era vinerea şi era seară.

acum, ascultă: n-aveam bani şi voiam să uit. l-am ajuns pe iova,

i-am cerut lui iova bani şi iova a tăcut.

pesemne era-n divorţ pe atunci, pen’ că şi-a luat deodată

cununa de spini într-o mână şi-a trântit-o jos ca pe-o căciulă.

ce faci? am zis, lasă-l, a zis bufniţa

şi a trecut peste creştetul lui croncănind,

lasă-l, a zis, resemnare este

numele lui de alint.

azi am fost la ecograf, a zis iova. sunt

locuitorul unei gropi. mi-au văzut-o foarte clar înăuntru.

lasă, am zis, or să ţi-o scoată ei cumva, n-avea grijă, afară,

ei au forcepsuri, au catgut, se ştiu bine la asta,

mai bine hai, dă şi tu o ţigară.

bă, zice, groapa creşte pe zi ce trece, a-nceput să-nghesuie plămânii

şi s-a dat acuma la ficat.

hai atunci, zic, mergem la birt la berbecul şi-o umplem

şi-o să ai o mare la uscat.

nu acum, zice iova, de luni întregi nu mai scriu. nu mai

aştept pe nimeni dinspre megara.

şi orice hârtie e prea subţire când scriu şi se rupe îndată.

ia uite-aici: port mănuşi să nu se vadă, pentru că acum

scriu direct pe mâna mea: e mătuşa mea decedată.

scriu greu. vâr vârful creionului în piele până unde

dau sub ea de mine. scriu cât de-adânc simt eu că trebuie să scriu.

zgârii ţesuturile, scormonesc în vene, râcâi în os până-aud

grafitul cum îi trece prin sicriu.

scriu numai o literă pe zi. atâta până dau de mine. restul

e tăcere. nicio scriere nu se compară cu asta. apoi,

până se vindecă pielea deasupra, scriu în palmă, cu scrisul pe dos.

de asta m-a părăsit nevasta: scrisul e dureros.

scriu până când litera se scufundă sub carne. într-o zi voi fi citit

numai pe dinăuntru. voi fi o carte legată în propria-mi piele.

şi de nepătruns. şi când mă vor deschide

am să mă mut pe cealaltă parte a mea. voi rămâne

mereu interior. vor căuta. voi râde.

aşa că hai la megara ori hai la berbecul, bătrâne,

dar astăzi e ultima oară, căci mâine

n-are cum să fie nicicând mâine.

Ioan Es. POP

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Tot In Poeme, Eseuri, Proza
54.211.118.204