caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Epitaf

de (13-6-2005)
2 ecouri

Seri de-a rândul, peste file, mă aplec și-ncerc să scriu
Cu iluzia ființării adormind într-un târziu.
Stele palide mă fură… și îmi suflă-n lumânare
Fermecând lumina nopții, un Poet dintr-o Scrisoare.

… Și cobor în altă lume… de speranță și de vis
De culoare și de sunet, lume care înadins
Înaintea despărțirii de parfumul dintr-o seară
De atingerea mirată, e făcută să mă doară.
Câteodată îmi dau seamă și îmi spun în vis: „Visez!”
Dar memoria mâinii mele îmi rămâne. Și un miez
De-amintiri atât de crude mă inundă fără veste
Încât numai legea firii mi-amintesc dintr-o poveste.
Alteori, pe limba ierbii, strig: „Priviți-mă, trăiesc!”
Dar ecoul nu se-ntoarce… liniștite mă-nvelesc
Stele palide și mute, pietre albe, pajiști terne
Într-o amplă simfonie a Întoarcerii Eterne.

Orice pas în taina nopții, orice filă nouă-n carte
E doar lenta revenire a ființei mele-n moarte.

Nu-i o zbatere dementă, e un mers înnnnn-cet și sigur
Ca și trecerea în somnul ce mereu mă prinde singur
Ca și-o apă liniștită revărsandu-se-ntr-o mare
Ca și-o mare liniștită stravezindu-se-ntr-un soare
Orb, minuscul, fără vlagă rătăcind prin Univers
Ori ca Lumea Siderală înghițită de un vers.

Toate-acestea, peste file, când încerc să ți le scriu
Nu tristețea mă apăsa, ci dorința de-a fi viu
Cu puteri nimicitoare, ca o boală de ne-nvins
Arătându-mi de mișcare și de vuiet totul prins
De surâsul plin de sensuri, de pasiune și iubire
Cuprinzând într-o iluzie minunată-ntreaga fire.
Și în timp ce prin rațiune jocul meu revine-n haos
Mintea inimii mi-aduce la-ncântare un adaos.

Așteptarea nu e lungă… nici nu știu când trece clipa:
Azi încerc o inălțare, mâine-a-mbatranit aripa…
Căci orice abilă fugă, orice filă nouă-n carte,
E doar lenta revenire… e doar lenta revenire…

 

Ecouri

  • dan david: (13-6-2005 la 00:00)

    Am citit cu interes si placere „Epitaful” acesta si m-au mangaiat cu nostalgie ritmurile si metrica versului eminescian. Il felicit pe autor si-i doresc noi „Ëpitafuri”. Dan David

  • Christina Vlad: (9-12-2013 la 15:14)

    “Fericirea adevarată e ca lumina; acele corpuri strălucesc mai puternic în mărirea ei, care nu o opresc pentru dânsele, ci o împart cu mai multă dărnicie pe la cele din preajma lor.” -Panait Cerna-

    Panait Cerna, poetul sentimentelor nobile, a murit murmurând vorbele lui Maiorescu : „in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding.” În ce limba se poate spune mai bine asta daca nu în limba care a dominat poezia filozofica ? Si ca sa fim sinceri, ea are valoarea literara cea mai înalta.

    Aceste Gedankenlyrik dovedesc din nou faptul ca domnul Maier este un veritabil mânuitor al cuvintelor.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Apel catre Consiliul European

Am primit la redactie urmatorul comunicat din partea Societatii Academice din România (SAR) Bucureşti, 13 iunie 2005 Organizaţiile non-guvernamentale vest-...

Închide
3.229.122.112