caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Savoir Vivre



 

Dragoste aromată în luna lui Gerar

de (30-1-2011)
5 ecouri

M-am născut în toiul iernii, într-o zi de ianuarie, lună cunoscută în calendarul popular românesc drept “luna lui Gerar”. De-a lungul anilor, aniversarea zilei mele de naștere a fost pusă întotdeauna sub semnul gerului, al zăpezii, țurțurilor de gheață, simboluri ale iernii românești. De aproape 16 ani locuiesc în Toronto, unde iarna este și mai necruțătoare, luna ianuarie fiind caracterizată de cele mai scăzute temperaturi meteorologice. Ce aș putea să îmi doresc în această zi? Poate o scurtă evadare într-o insulă din Marea Caraibelor unde, sărutată de razele soarelui, mângâiată de valuri, în reflexiile nisipului argintiu, să îmi încarc trupul cu energie, căldură și optimism.

Anul acesta am rămas acasă, “îngropați” în zăpada care se cerne necontenit de câteva săptămâni încoace. Deși pârtiile de schi sunt deschise și îmbietoare, temperaturile extrem de scăzute ne-au descurajat să ne avântăm într-o excursie de o zi pe versanții dealurilor din Ontario. Ne-am mulțumit să ne “cuibărim” în casă, la gura focului din șemineu, cu un pahar de vin bun, depănând amintiri, țesând planuri. Am fost felicitată încă de dimineața de familie și prieteni, ziua se creiona în linii moi, odihnitoare, pe placul inimii mele. Nu puteam să îmi doresc mai mult.

La un moment dat, fiica mea a dispărut din camera unde ne aflam, pentru ca după o vreme, să o aud în bucătărie, deschizând și închizând ușile frigiderului, dulapurilor, pregătind o “operațiune” culinară. Au fost puse în mișcare castroane, teluri, linguri de lemn, au fost sparte ouă, albușurile bătute spumă. Curiozitatea m-a îndemnat să pășesc timid în bucătărie unde, pe masa încăpătoare, se înfățișau în frumusețea lor, castroane cu diverse ingrediente, aflate în diverse faze de preparare.

Fetița de unsprezece ani, cu părul lung prins la spate, șorțul legat gospodărește pe mijloc, mânecile bluzei suflecate, trecea, parcă în pași de vals, de la un castron la altul, măsurând, amestecând, aruncând din când în când o privire în cartea de bucate deschisă la pagina prăjiturilor îmbietoare.

“Ce faci iubito?” am întrebat.

“Știi mama, nu ți-am cumpărat niciun cadou de ziua ta, așa că m-am gândit să îți pregătesc o surpriză dulce, niște ‘cupcakes’ ”, mi-a răspuns fericită, cu un zâmbet luminos pe față.

Era pentru prima dată că se apucase de o asemenea operațiune singură, neasistată de mine. De mică îi plăcea să mă privească gătind, pregătind prăjituri sau torturi, insista să mă ajute, să fie acolo, lângă mine, cu mine, pentru mine.

Emoționată, am părăsit bucătăria, înțelegând că o asemenea surpriză trebuie gustată în deplinătatea ei. Am așteptat cuminte în cameră, lăsându-mă pradă amintirilor nostalgice legate de anii copilăriei fiicei mele, văzând-o cu ochii minții, rostind primele cuvinte, făcând primii pași. Eram fericită și mândră totodată, dându-mi seama că “așchia nu sare departe de trunchi”.

Dedicația Mamei pe cărticica de bucate

Mi-am amintit de mine, fetița cu părul cârlionțat, care, aflată la aceeași vârstă cu fiica mea, a dorit să pregătească părinților, plecați de acasă pentru câteva ore, o surpriză. Mama îmi dăruise o cărticică de bucate și răsfoind-o, ochii mi-au căzut pe o rețetă de chec cu glazură de ciocolată. Părea ușor de pregătit, așa că, urmărind instrucțiunile pas cu pas, adăugând ingredientul principal, care nu lipsea niciodată din casa noastră, dragostea, în scurt timp, am turnat compoziția în forma de chec, am așezat-o în cuptorul abia aprins și am așteptat o jumătate de oră, așa după cum era recomandat în rețetă. Îmi amintesc și astăzi dezamăgirea trăită atunci, realizând că încercarea mea dăduse greș. Checul nu era copt. L-am scos din cuptor și l-am privit minute în șir. Unde greșisem? Părinții se întorseseră acasă, găsindu-mă privind dezamăgită la compoziția coaptă doar pe jumătate. Am învățat atunci o lecție utilă, explicată cu răbdarea-i caracteristică de dulcea mea mamă: cuptorul trebuie încălzit la temperatura dorită, cu câteva minute înainte de a da la copt checul așezat în forme. Din păcate, la cei 11 ani ai mei, mă bazasem exclusiv pe instrucțiunile scrise în cărticica de bucate, care, spre surprinderea mea, nu menționau un amănunt atât de important! Mama însă m-a încurajat, am pus checul înapoi în cuptor, iar în final, tata a savurat surpriza dulce a fiicei, fără niciun fel de comentariu. Important era gândul bun, gestul de iubire al fetiței cârlionțate.

Acestea erau amintirile care mă copleșiseră când, fiica mea m-a strigat cu bucurie în glas “Mamă! Vino să vezi ce bine au ieșit!”

Echipată cu mănuși groase, mult prea mari pentru palmele ei, ținea mândră în mâini, tava cu micuțele “cupcakes”, un miros îmbietor de aluat copt și aromat învăluind-o. Era toată un zâmbet, soarele pătrundea prin fereastra bucătăriei, luminând ca un reflector actul final, plin de succes al actriței în devenire. Merita, într-adevăr, aplauze la scenă deschisă. Mi-am simțit ochii umeziți, vocea îmi tremura, am îmbrățișat-o îndelung, șoptindu-i cu toată dragostea “fetița mamii, harnicuța mea”.

M-a adus cu repeziciune la realitate, rugându-mă să o las să continue cu ornatul prăjiturilor. A găsit până și minusculele bomboane colorate pe care le folosesc de obicei, la decoratul torturilor aniversare.

“La mulți ani, dragă mamă!” mi-a urat din inima ei de copil, întinzându-mi un platou încărcat cu prăjiturele aromate, stropite în culori vesele ca și spiritul ei.

Ecouri

  • Paulina Eliza Duta: (31-1-2011 la 04:52)

    Fiicele sunt copiile mai mici ale mămicilor lor…Trăind într-o atmosferă plină de dragoste, fiind înzestrate cu o mare fineţe de observaţie, acestea vor remarca diversele modalităţi prin care MAMA îşi revarsă iubirea asupra lor.
    Nu este de mirare că o prăjiturică făcută în cel mai febril şi personal mod devine pentru o fetiţă drept cea mai apropiată dovadă de iubire faţă de mama ei. Dragostea care a copt aceste prăjiturele, dragă Cristina, este cel mai nepreţuit dar de ziua ta. Bucură-te şi în următorii ani de inimioara caldă a fiicei tale, care-ţi calcă pe urme în ceea ce priveşte fascinaţia dulciurilor făcute în casă !

  • "tanti"Agi: (31-1-2011 la 08:27)

    La multi ani,draga Cristina,Sa ai multe astfel de surprize placute,
    din suflet in anii maturizarii fiicei tale si dupa.
    Acel”ingredient principal dragostea care nu lipsea
    niciodata in casa noastra”cum spui tu,sa fie si pe mai departe
    acolo,prezent, in casuta voastra.

  • sorin: (31-1-2011 la 08:59)

    Copilaria este inima tuturor varstelor. Iar copiii sunt proiectiile parintilor, bunicilor, strabunicilor, stra-strabunicilor, etc.
    Privind fotografia, cu micuta bucatareasa cu tava in maini, se simte mirosul fragedelor “cupcakes”…

  • Paula din / in Haifa: (1-2-2011 la 12:39)

    *** Ne crestem copiii, dindu-le tot ce poate fi mai bun pe lume.

    Ei stiu, simt, inteleg.

    Ne bucuram , fiind parte, din succesul lor, in viata, prin bazele puse de noi.

    Citind cele scrise de tine , draga Cristina, mi-am imaginat contopirea dragostei de mama catre

    fiica, cu aceea a fiicei, catre mama iubita.

    Nici un cuvint nu poate reda aceasta.

    In loc de ” multumesc ” verbal, fiica ta ti-a oferit o tava cu prajiturele, facute chiar de ea.

    Cred ca fiecare din ele, reprezenta o dorinta pentru mama iubita.

    Si in acelasi timp, sint convinsa, ca ai simtit aceasta.

    Urarile fiind intr-o mantie calda si parfumata, direct din cuptor.

    La multi ani, draga Cristina, sa te bucuri in continuare de copiii tai. Meriti !

    Urari, de la mama, la mama.

    Paula din / in Haifa

  • Andrea Ghita: (1-2-2011 la 13:18)

    Cine mai poate nega ca dragostea (mai ales cea aromata) trece (si) prin…stomac?



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Marcel Iancu – evreu și sionist (4)

[caption id="attachment_25323" align="aligncenter" width="116" caption="Marcel Iancu - in atelier"][/caption] Marcel Iancu a fost, in primul rind, un evreu a carui...

Închide
44.222.104.49