M-am obișnuit de mult cu acuzațiile de “vânzare” la adresa redactorilor Revistei ACUM: “cine vă plătește” e refrenul cunoscut al acelora care nu se pot împăca cu gândul că noi scriem aici DOAR ce ne dictează conștiința.
Deoarece edităm publicația pe baze strict voluntare, acest lucru ne permite o independență maximă. Consecința este că nu avem nicio agendă ascunsă, iar articolele noastre spun exact ceea ce rezultă din citirea lor.
Îmi aduc aminte că pe vremea regimului comunist toată lumea căuta în textele publicate în România, fie în presă, fie în cărți, înțelesuri “ascunse”. Cititul printre rânduri devenise un fel de sport național. Și a reuși să strecori un mesaj subtil devenise pe acea vreme o artă, apreciată în mod unanim de cititori.
Din păcate, după căderea regimului comunist obiceiul sau mai degrabă deformarea pare să se fi păstrat, măcar în parte. Exprimarea eliptică e o moștenire a acelei epoci în care era greu să spui direct ce credeai. Dar deformarea e mai puțin prezentă la cel care scrie și mai mult la cel care citește.
“Ce vrea de fapt să spună în acest text? Și ce urmărește? Și de ce tocmai acum?” sunt întrebări pe care le ridică toți aceia care nu vor să accepte că la revista ACUM “ce-i în gușă, și-n căpușă”.
Noi nu disimulăm, începând de la identitate și terminând cu gândurile noastre și asta cerem și cititorilor noștri.
Îmi aduce minte de o reclamă la televiziunea britanică la mijlocul anilor ’90 la o vopsea de exterior Cuprinol: “It does exactly what it says on the tin” – “Face exact ce scrie pe ambalaj”.
Așa și cu revista ACUM, adică Adevăr, Competență, Urbanitate, Muncă. Nu-i nimic complicat.