caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Ei vor face o diferenta



 

Un român din Canada a fost recompensat pentru eroism – interviu cu George Rusu

de (9-1-2011)
3 ecouri

George Rusu

George Rusu, angajat al farmaciei Shoppers Drug Mart din Barrhaven, Ottawa, este, de curând, deținătorul medaliei Carnegie 2010, acordată cetățenilor din SUA și Canada, care, prin acte eroice, își riscă propria viață în încercarea de a salva viețile altora. Premiul a fost anunțat pe data de 22 decembrie, ziua de naștere a lui George. În anul 2010, 2 canadieni și 83 americani au fost distinși cu această medalie.

Citind despre actul de bravură al tânărului, emigrat în urmă cu șase ani din România, i-am telefonat, felicitându-l și invitându-l să acorde un interviu publicației ACUM.

C.D. În noiembrie 2009, colega ta de muncă, Brenda van Leyen, a fost atacată de fostul ei iubit Claude, care a înjunghiat-o în stomac, în spate și în gât. Strigătele ei disperate de ajutor ți-au atras atenția. Cum s-au desfășurat evenimentele?

G.R. Brenda nu este chiar colega mea, ea lucrează pentru Canada Post, vine la magazinul nostru să aducă poșta din afara orașului. În ziua de 6 noiembrie 2009, în jurul orei 3:30 pm eram în camera de primire a mărfii, pregăteam decorațiile de Crăciun, pentru ca mai târziu, în acea seară, colegii mei să decoreze magazinul. Am ieșit din acea cameră pentru câteva minute, pentru a întreba una din colegele mele despre niște decorații care le-am dat jos, unde ar dori să le pună. M-am întors însoțit de colega mea Keren, și atunci am auzit o persoană țipând, dar nu foarte tare.

Am ieșit din magazin să văd ce se întâmplă, iar când am dat colțul în fața ușii de primire a mărfii, am văzut-o pe Brenda pe jos și un bărbat peste ea, lovind-o cu pumnii. Atunci,  tot ce mi-a venit în cap a fost sa-l trag pe acel bărbat de pe Brenda. L-am tras de pe ea, l-am împins în peretele magazinului și m-am luptat cu el pentru puțin timp. La un moment dat, m-a împins de pe el și m-a lovit în piept cu pumnul. Abia atunci am văzut că acest necunoscut avea un cuțit în mână, atunci am realizat de fapt că el nu o lovea cu pumnul, ci cu cuțitul și ea era înjunghiată.

Nu am stat mult pe gânduri și am fugit pe lângă el, cât am putut de repede, să îi alertez pe colegii mei din magazin, știind că nu pot să mă descurc singur, el fiind înarmat cu un cuțit. Când am intrat în magazin, am alertat pe doi din colegii mei să meargă afară pentru că am nevoie de ajutor, Brenda a fost atacată și să sune la 911. În timp ce ei au mers afară, eu am fugit și am sunat poliția, în timp ce vorbeam cu operatorul de la poliție am observant că sângeram  din partea dreaptă a pieptului. După cel mult 2 minute, prima mașină a poliției ajunsese la magazin, am ieșit din nou afară, după ce am dat toate datele cerute de poliție. Brenda era întinsă pe jos, înconjurată de o baltă de sânge. În câteva minute, acel loc devenise ca o scenă din filmele de groază. Nu am văzut niciodată un răspuns al personalului de urgență ca acesta, toată parcarea s-a umplut cu mașini de poliție, ambulanțe și mașini de pompieri. Aproximativ după 20-30 de minute, am fost duși la spital.

C.D. În timpul intervenției tale curajoase, Claude te-a rănit, înjunghiindu-te în piept. Din fericire, cuțitul atacatorului nu ți-a atins niciun organ vital. Cum s-a încheiat acest atac?

G.R. Acest atac pot să spun că s-a încheiat într-un mod fericit, pentru că eu și Brenda am supraviețuit, am trecut cu bine perioada de recuperare și putem să ne trăim viața în continuare, să ne bucurăm de familiile noastre. Brenda a petrecut cel puțin o lună și jumătate în spital, necesitând numeroase operații pentru a se vindeca în urma celor 17 lovituri de cuțit suferite. Eu am petrecut aproximativ 6 ore în spital, am avut nevoie de 7 copci și câteva săptămâni libere de la servici, pentru a mă recupera în urma rănii din piept. Am fost foarte norocos pentru că lovitura a fost foarte aproape de plămâni.

C.D. Intervenția poliției s-a soldat cu arestarea agresorului?

G.R. Din păcate, agresorul nu a fost prins, a fost dat în urmărire și a fost căutat de poliție zile întregi. După aproape o săptămână, casa Brendei a luat foc, poliția și pompierii au investigat să vadă dacă focul a fost un accident sau cineva l-a pus în mod intenționat. Poliția l-a suspectat pe Claude pentru incendierea casei. După ce pompierii au căutat printre rămășițele casei, după dovezi, au găsit rămășițele unui corp omenesc. La câteva zile după ce au făcut autopsia corpului,s-a aflat că, de fapt, acel corp a fost al lui Claude Legare, prietenul Brendei, care a încercat să o ucidă. Poliția nu crede că a vrut să se sinucidă, ci de fapt, a fost un accident. Claude a fost cuprins de flăcări înăuntrul casei, în timp ce a încercat să dea foc, a vrut să scape focului, ascunzându-se în cada din baie, dar acoperișul casei s-a prăbușit peste el și i-a luat viața.

C.D. Ce s-a întâmplat cu Brenda după acest atac? A revenit la lucru după un timp? Păstrați legătura?

G.R. Brenda a revenit la servici dupa 6 luni de la incident și este pe aceeași rută ca și înainte, încearcă să își trăiască viața, să treacă peste problemele mentale și emoționale care le-a suferit după acel incident nefericit. Ne vedem aproape în fiecare zi, îmi mulțumește și mă îmbrățișează zilnic, pentru că i-am salvat viața.

C.D. Cine este George Rusu, tânărul erou de 23 de ani? Evenimentul din 2009 ți-a schimbat în oarecare măsură viața?

G.R. Despre mine ce pot să vă spun, sunt un tânăr ca oricare altul, am venit din România, mai exact din București, în urmă cu 6 ani. Nu am visat niciodată că o să mă mut în Canada și o să ajung să trec printr-o experiență ca aceasta, să salvez viața unei persoane și mai târziu să fiu numit erou, să fiu medaliat pentru curajul care l-am arătat. Sunt foarte onorat să fiu premiat cu acestă medalie. Nu vreau să mă prezint ca un erou, ci ca o persoană care a sărit în ajutorul celui care avea nevoie de el. Acest eveniment nu mi-a schimbat viața prea mult. Singurul lucru este că acum am un semn rămas pe piept, care îmi va aduce aminte de acest eveniment nu prea plăcut din viața mea și, în același timp, de norocul pe care l-am avut să scap cu viață, ajungând zilele când voi povesti copiilor mei în viitor.

C.D. Fundatia Carnegie a fost fondată în anul 1904, la inițiativa magnatului oțelului din acea perioadă, Andrew Carnegie, inspirat fiind de actele de curaj despre care auzise în urma unui accident minier soldat cu moartea a 181 de oameni. De atunci, 9412 cetățeni ai Canadei și ai Statelor Unite ale Americii au fost recunoscuți pentru actele lor de eroism, prin acordarea de medalii și premii bănești (un total de 33 de milioane de dolari).

Ce ai simțit în momentul în care ai primit vestea acordării acestei medalii, pentru actul tău de eroism?

G.R. In dimineața în care am primit vestea, a trebuit să îl sun pe unul din investigatori, credeam că le trebuie mai multe informații despre incident. M-a întrebat dacă am primit o scrisoare, am zis că nu am primit nimic încă, m-a rugat să aștept câteva secunde și mi-o va citi la telefon. Începe să-mi citească scrisoarea, spunând că este foarte bucuros să mă anunțe că sunt beneficiarul premiului lor. În acel moment nu mi-a venit să cred cele auzite, eram foarte bucuros mi-au dat lacrimile de fericire.

C.D. Cu cine ai împărtășit această bucurie?

G.R. Vestea am împărtășit-o cu mătușa și unchiul meu, cu care locuiesc. Am ieșit din camera mea țipând de bucuros ce eram, le-am spus că am primit medalia, după care am sunat-o pe mama mea în țară. Mama a fost foarte bucuroasă și foarte mândră de mine. Mai tarziu, în acea zi, a trebuit să merg la serviciu, unde am împărtășit această veste cu toți colegii mei. Toată lumea a fost foarte bucuroasă, felicitându-mă pentru această medalie.

C.D. Îți mulțumesc pentru interviu, iar în numele redacției îți doresc un viitor pe măsura actului tău eroic.


Ecouri

  • Paula din / in Haifa: (10-1-2011 la 06:51)

    *** Convinsa sint, ca oriunde s-ar fi aflat, ar fi reactionat la fel.

    Nicidecum gind de vitejie, pura omenie.

    A fi OM in viata, este o calitate cu care te nasti. El este !

    Paula din / in Haifa

  • Natalie Montanaro: (10-1-2011 la 10:35)

    Dear Cris,

    A very deserving and humble candidate for the Carnegie Medal, to be sure. I’ve seen many people (as I was an EMT-Cardiac in the U.S.) who have stood by and not helped another out of fear, distrust or apathy. Valuable citizens do not usually get rewarded as such. I am glad that Dmn. Rusu was honored for his service to another. The article was a great way to focus on people like him to spread the word that nice guys do NOT finish last.

    Natalie

  • Ane Marie: (14-1-2011 la 09:55)

    Multumim Cristina si George pentru acest exemplu de omenie si de dragoste.
    Avem nevoie mereu de exemple pentru a putea invata si tot invata sa dam mai departe.

    Inca o data un MULTUMESC.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
DACA NU EȘTI PREZENT LA MASA NEGOCIATORILOR, PROBABIL EȘTI PE MENIU

Marile puteri ale lumii au fost si raman suspicioase unele fata de altele. Ele jongleaza pentru putere, dominatie si acces...

Închide
3.226.254.255