Seara nu reuşesc să-mi pun gândurile în ordine;
Să le curăţ, să le spăl dinţii cariaţi, măselele cavernoase,
Şi după o rugăciune scurtă,
Să le pun pijamalele, să le iau la culcare.
Rămân aşa cu nişte cioturi ca nişte spini.
Îmi perforează baloanele viselor
În care încerc să trec dincolo de ceaţa fiecărei zile.
Nu se mai găsesc balanţe nemăsluite în lume.
Prin talciocurile gălăgioase totul se cântăreşte la ochi.
Plăteşti cât nu face!
Pupeze lâncezind în cuiburi dereticate în grabă,
Dau lecţii de higienă, de moralitate.
Isteţul pe care l-am prins cu mâna în buzunar,
Mă înjură, mă face gloabă:
„Umbli prin târg ca un nesimţit, cu portofelul gol!”
Dimineaţa le găsesc tot aşa, înţepate.
O iau de la capăt.
Gânduri rămase de ieri,
Vise din care au mai rămas doar baloanele sparte.