Cînd, în ianuarie 1990, am publicat în publicaţia la modă pe atunci „Opinia studenţească” editorialul „Securitatea a cîştigat Revoluţia”, am avut o mulţime de discuţii în contradictoriu, trezindu-mă acuzat pînă şi de „defetism”. Acum, se vede cred mult mai bine că nu eram deloc defetist, ci numai lucid! Între timp, Securitatea a cîştigat nu doar Revoluţia, ci şi tranziţia, începuturile democraţiei liberale, iar acum, prin bătălia pentru CNSAS, tocmai se pregăteşte să cîştige şi bătălia cu trecutul! Orwell ne-a averizat, dar n-am fost în stare să înţelegem avertismentul – „cine controlează prezentul controlează şi viitorul, iar cine controlează viitorul controlează şi trecutul”! În fond, ceea ce a început în zilele înfierbîntate din decembrie 1989 şi s-a desăvîrşit pe parcurs nu a fost altceva decît substituirea statului comunist cu statul securist. Iar statul securist are urgentă nevoie de „spălarea trecutului” ori, în termenii lui Orwell, de rescrierea acestuia. Episodul CCR – CNSAS ar putea fi ultima bătălie a acestui război. E limpede că, fără sprijin public, bătălia este inegală. Pe de o parte, avem CCR, instituţie alcătuită din persoane cu pregătire juridică aproximativă, cu doctorate la Academia PCR „Ştefan Gheorghiu”, unele dovedite a fi colaborat cu Securitate, persoane provenind din elita politico-juridică a anilor optzeci, deci a ceauşismului tîrziu, cea mai sinistră perioadă a comunismului, inclusiv sub aspectul „selecţiei cadrelor”. De partea sa, se află cam toată elita economică şi politică actuală, de aceeaşi origine dubioasă din punctul de vedere al competenţei, dar şi din punct de vedere etic, deci elita sosită în viaţa publică post-decembristă din laboratoarele PCR şi ale Securităţii. De partea cealaltă, CNSAS, o instituţie cu dinţii tociţi chiar prin legea de înfiinţare, infiltrată prin desemnarea politică a membrilor Colegiului şi, din acest motiv, nu din calea afară de profesionistă. De partea sa, o mică parte a opiniei publice, partea cea mai mare fiind pur şi simplu anesteziată, care de bîlciul politic, care de grija zilei de azi, care de amîndouă la un loc. Nu i-a fost deloc greu celei dintîi – încălcînd toate principiile de drept, de la autoritatea lucrului judecat pînă la conflictul de interese – s-o îngroape pe cealaltă. Sigur, pe moment, prin Ordonanţa guvernului, dată mai mult de gura presei decît din convingere intimă, CNSAS a fost dezgropat pe jumătate. Dar asta nu înseamnă nimic. Pe de o parte, instituţia nu mai are nici urmă de colţi, pe de alta, nimeni nu garantează că şi aşa ştirbă, nu va fi acuzată iarăşi de neconstituţionalitate, prin atacarea Ordonanţei!
De ce s-au petrecut toate acestea acum? Mai întîi, pentru că acum CNSAS deţine aproape în întregime dosarele Securităţii. Al doilea, pentru că este un an electoral, chiar dublu electoral, şi clasa politică îşi ia măsuri de auto-protecţie a imaginii. În sfîrşit, pentru că pe rolul CNSAS intraseră în studiu dosarele magistraţilor, iar în cazul lor, eventuala decizie de colaborare cu Securitatea nu înseamnă numai oprobiu public, ci şi excluderea din corpul profesional. Cum se vede, reprezentanţii statului securist se apără prin toate mijloacele! Era să spun „din toate poziţiile”, cum spunea dl. Iliescu, reprezentant de marcă al statului securis, că trăgeau „teroriştii” din decembrie! Să nu mă ia nimeni cu iubirea de patrie, pasiunea pentru profesie şi toată falanga de vorbe mari, ei nu îşi apără altceva decît privilegiile – de putere, economice, financiare etc.
S-a reproşat CNSAS că a deconspirat mai mulţi colaboratori ai Securităţii decît securişti ca atare, eu însumi am făcut asta de mai multe ori. Acum, îmi dau seama că nici nu se putea altfel. Nu doar pentru că, pînă anul trecut, CNSAS nu avea decît cîteva mii de dosare, ci şi din pricina „strategiei” aplicate de Securitate pentru a pune mîna pe ruinele statului comunist şi a-şi „făuri” propriul stat. În vreme ce turnătorii au fost împinşi mai ales în partide, în presă, în posturi publice cu oarece vizibilitate, cu puţine excepţii – probabil erau prea proşti pentru altceva –, securiştii propriu-zişi au rămas în afara controlului CNSAS, ei îndeletnicindu-se cu „capitalismul”, transferînd în privat tot ceea ce era cît de cît profitabil din „economia socialistă”, dovedindu-se maeştri ai afacerilor cu bugetele publice, punînd mîna, prin foştii „acoperiţi”, şi pe comerţul exterior prin care au provocat cel mai mare deficit comercial – importuri de combustibili şi energie, de produse de lux, ca să-şi ţină obrazul, exporturi de cherestea brută, de produse realizate în lohn etc – dintre toate statele recent intrate în UE. Cine vrea detalii despre modul în care s-au transformat securiştii în „capitalişti”, controlîndu-i pe turnătorii care s-au făcut „politicieni” sau „lideri de opinie”, nu are decît să citească cartea lui Marius Oprea, „Moştenitorii Securităţii”. Va avea ocazia să afle că „democraţia liberală” incipientă de la noi n-a crescut „natural”, ci a fost şi ea, ca şi „socialismul real”, „construită”. De Secu, dragii bunicului! Ei, bine, din acest motiv trebuia îngropat CNSAS, din aceste motive este atît de importantă crîncena bătălia pentru trecut! Securiştilor nu le mai ajung puterea şi banii, ei vor şi respectabilitate! Ptiu, drace!
MAGNA CUM LAUDAE! Domnule Antonesei. Ati pus punctul pe „I” cum nu se putea mai vizibil, enuntând în mod succint, obiectiv si real situatia României actuale, care din ce în ce este mai controversata, dubioasa si necontrolabila.
Personal nu mai am nimic de adaugat, decât o sugestie si anume, românii care mai au o constiinta si înca sunt atasati sufleteste gliei stramosesti, pentru care si-au dat viata zeci de mii de tineri în ambele razboaie si în 1989, sa denunte pe orice cale în lumea Occidentala, BABILONUL si JOCURILE POLITICE din România.
Atâta vreme cât mediile de informare din Occident nu cunosc realitatea tragica a României din toate punctele de vedere, NIMIC si NIMENI nu va putea schimba situatia. Ambasadorii si consulii nu informeaza Occidentul de gravitatea situatiei din România. Ei au preocupari de „primiri artistice”, „sarbatori legale”, „party-uri”, „expozitii” etc., care costa bani grei contribuabilii României.
Este adevarat proverbul cu „câinii latra, caravana trece”, totusi caravana aceasta trebuie oprita din mers, altfel tragedia este foarte aproape, iar câinii vor fi lichidati.
Aveti dreptate. Din pacate!
Se pune problema daca in ’90 se putea face altceva. Alternativa era razboi civil. In acelasi timp, nu eliminati legaturile Securitatii cu Moscova. In anii ’80, si mai ales dupa.
Articolul este ff. bun. El, insa, vine in contradictie cu art. domnului Ioan Marcus, din acelasi nr. al revistei. Daca tara este condusa de Secu’, este firesc sa avem de-a face cu un comportament individual viciat. Ba uneori, securistii blocheaza intentionat si apoi acuza. Sau acuza pe aparente (paharul cu vin din fata Monicai a devenit dovada ca este ‘betiva’, dosarul ei e plin cu observatii de genul: ‘intirzie la program’, etc).
Felicitari!
Interesant este sa spuneti si ce ati cautat concret, in afara de scris,- sa intreprindeti si de ce nu v-a reusit..
Cu prietenie,
Dr. Ing.L.LM. Dan Florian Samarescu
Cu permisiunea dumnevoastra, despre fostii securisti (si nu numai!), am o parere diferita, in sensul ca: nu au intrat la scoala fara spaga, asa ca n-au fost „omul potrivit la locul potrivit”, n-au avut resurse pentru riposta in ’89, dar au avut pentru bunicuta, ti, ti, ti! Nu doresc sa-i apar, dar inainte de ’89, erau slugile CC, iar orice cartus consumat, „il sarbatoreau” la Santierul Canal Danubius &CO!
Eu locuiesc aici, in Romania, la Iasi. Cunosc si aici cazuri similare cu ale d-voastra, unele ajunse la lumina, cu mari eforturi, altele inca (sper ca doar inca!) nu. Pe cit am putut, i-am ajutat pe cei in dificultate. De asemenea, mi-am spus intotdeauna limpede punctul de vedere, indiferent ca aceasta putea fi incomod unora. E drept ca, avind sansa sa am mai multe canale de comunicare la dispozitie, daca am fost blocat intr-un loc, am recurs la altul. Nu a fost nici asta usor – sa reusesc sa ma fac suficient de cunoscut si sa par destul de important pentru a nu putea fi blocat peste tot!
E bine ca ne putem intilni in paginile unei reviste din … SUA. Noroc cu INTERNET-ul asta. Pentru mine, deocamdata, reprezinta singura posibilitate de comunicare cu ‘restul lumii’. Daca veti reusi sa depistati cercetatori blocati de sistem, incercati sa faceti cunoscute dramele lor. Mai devreme sau mai tirziu, SISTEMUL si cei care-l mentin mai departe, vor plati! Cu atit mai mult, cu cit daca la inceputul anilor ’90 se putea admite un anumit romantism al ‘baietilor buni’ ce aparau o cauza urgisita, a ‘celor multi’, acum toata lumea a vazut ca singura cauza aparata este prosperitatea personala si supradrepturile comuniste, pe care le-au avut. (Si care nu figurau nici macar in teoria sau legislatia comunista!)
In ce ma priveste, voi incerca sa va ajut pe cit pot.
Toata stima!
Ar trebui sa ne organizam si sa luptam pentru drepturile noastre (cred ca toti am fost plagiati; toti am fost indepartati din cercetare ca altii sa ocupe functiile nostre; reprimirea noastra este impiedicata sub diferite pretexte tocmai pentru a pastra linistite fotoliile ocupate de unii si de altele; cautind si la pretexte, este posibil sa putem decela clar politie politica contemporana…). Oricum, cea mai importanta forma (si prima) este publicarea experientelor personale si evidentierea faptului ca ni se blocheaza sistematic orice cale pe care am incerca. Tovii comunisti, turbeaza ca nu ne mai subordonam si vor cu orice pret sa ne ingenuncheze. Si pentru asta au la dispozitie toata puterea adm.-represiva a tarii. In toate domeniile. Atit cea oficiala (pornind de la legalele dosare in care trec ce vor ei, fara a putea fi controlati si fara a ni se da sansa de a ne apara; ce sistem este asta?) cit mai ales cea neoficiala: daca unul din tovi ia o hotarire, toti ceilalti tovi o afla imediat prin canale neoficiale si imposbil de surprins si o aplica. In toata tara, in toate domeniile si chiar pina in sinul familiei. Ce sa mai vorbim de partide… chiar cele democratice.
Sistemul trebuie distrus!
Nu va inteleg; eu nu am spus nimic de „omu potrivit…” sau altele. Daca imi explicati mai pe larg punctul dvs. de vedere si la ce anume va raportati, o sa incerc sa va explic pozitia mea. Asa, sunt dezolat, dar nu va pot ajuta cu nimic.
Da, este chiar interesant.
De moment ce cariera mea si existenta mea (economica) depind de scris, ce puteam sa fac mai mult? Sa declar greva foamei?
Scrisul este si o arma. Cum sa o foloseseti cind institutiile statului sunt (toate) controlate de fostii….? Iar ziarele… independente sunt ale acelorasi, care au acumulat averi (mai mult sau mai putin cinstit). Editurile depind de banci, care… Si veti vedea, daca public cartea nu se va vinde.
Faptul ca un manuscris iti este furat si nu-ti este restituit nici cu Parchetul, nu-i nimic? Ce puteam face altceva decit sa dau in judecata niste informatori si sa chem in instanta pe directorul SRI? Evident ca nu a venit si ca nici nu am cistigat procesul, desi „pirita” a recunoscut faptele imputate.
Ce puteam face decit sa-mi vind casa si sa incerc o afacere pe cont propriu, pentru ca de banci, oamenii obisnuiti nu se pot apropia in tara asta. Afacere care… este terminata. (evident, eu nu am calitatile necesare.)
Cartea mea este blocata de 15 ani la publicare.
Doctoratul meu este blocat, desi am luat toate examenele, etc si am depus lucrarea din februarie 1996.
In Calarasi am fost tinut fortat 12 ani, impotriva vointei mele („piata” nu functiona normal si erau preturi prea mici; pentru mine si cei ca mine; tov-ii de la MI plecau cind voiau din acelasi oras, avind intotdeauna clienti… presati de timp)
Vreti sa vorbim de activitatea politica?
In ’97, scirbit de refuzul de a renunta la coruptii din partid, am iesit din PDSR (In PDSR am intrat in 1995, cind toata lumea simtea ca va pierde; nu va grabiti sa ma acuzati de fripturism; pina atunci fusesem la PL’93). 5 ani am ramas neutru (si fara a fi angajat undeva). In 2002 (mai) am intrat in PNTCD (acealasi regim de ‘fara ocupatie’: 10 ani! Din dec. 1996 pina in martie 2006, cind am deschis firma proprie). Am adunat peste 70 de semnaturi pentru proiectul de lege anticoruptie; am adunat 17 semnaturi pentru reinscrierea PNTCD la TMB, am facut campanie pentru acest partid in 2004. Am luat casa cu casa in Calarasi, incercind sa conving oamenii sa renunte la Ilici. Nu am cistigat noi, dar nici Ilici. Au iesit liberalii (dracu stia atunci ca sunt glugile de coceni ale lui Ilici.) In Constanta, am venit in partid, dar daca am vazut ca deranjez somitatile locale, i-am lasat in pace, sa nu ma acuze de mai stiu eu ce. Si s-au descurcat de minune. Intre timp imi deschisesem si boutique-ul si nu mai aveam timp. Acum as avea, dar orientarea lui Milut spre Patriciu, nu-mi spune nimic de bine. Mai bine stau de o parte, sa nu fiu iar acuzat de mai stiu eu ce…..
In invatamint nu pot intra ptr. ca nu am definitivatul si am fost condamnat (desi sunt amnistiat), in muzeografie „s-ar putea, dar nu se poate”, finantare pentru alta afacere nu se poate (deocamdata), cartea.. sa astepte,etc.
Domnii mei, dvs. de cind nu ati mai locuit in Romania? De cind nu ati mai fost siliti sa supravietuiti aici? Si ma refer in primul rind la obtinerea banilor pentru mincare si facturi. Atit. Nu distractie, lux sau timp liber. Dvs. stiti ce se intimpla pe aici acum 20 de ani. In comunism, eventual pina la mineriade. Ce se intimpla acum, nu stiti sau nu vreti sa stiti. Rapoartele pe care le primiti vi le dau fostii securisti sau odraslele lor. Care o duc bine.
Ce parere aveti de faptul ca m-am luptat 9 ani in arheologia romana sa explic ca faimoasa cultura Coslogeni nu incepe in sec. XII i.e.n., asa cum sustineau unii, ci in sec. XIV i.e.n, cum fusese datata, sau chiar inainte. Lucru publicat in lucrarile Congresului de tracologie de la Constanta, din 1996. Dar dupa indepartarea mea din arheologie, ideea este atribuita altuia?!!! (evident, cel care ma presa -prin pozitia sa- cel mai tare sa recunosc datarea inceputului culturii in sec.XII i.e.n.). Cititi noul tratat de Istoria Romaniei, vol.I, cult. Coslogeni.
Acelasi tratat aminteste de descoperirea paleoliticului in Baragan (KGB impusese teza conform careia lipsesc descoperirile din zona in epoca pentru ca Baraganul era un fund… de lac.), dar uita sa aminteasca autorul: umilul de subsemnat. Cititi acelasi op. tot vol.I, subcapitolul Epipaleolitic. Si in revansa, SCIV 2/92 Si Pontica din 1996, articolele subsemnatului.
Ce vreti sa fac? Sau ce vroiati sa fi facut?
Dupa dvs., care este conditia cercetatorului si a scriitorului in noua epoca? Si ce ar trebui sa se faca acum? Eu incerc sa capat finantare pentru carte si pentru o cu totul alta afacere, din alt domeniu, pentru a putea supravietui. Dar este curios ca fostii si odraslele lor, nu fac nici un efort. Isi pastreaza locurile de dinainte desi au mintit tot timpul cum li s-a sugerat si au si afaceri prospere, desi nimeni nu stie de unde au avut bani de inceput si cum se pot ocupa si de afaceri si de stiinta. De, ei sunt omnipotenti si fac de toate, ca niste genii carpatine ce se afla. Eu,sau altii nici nu avem voie sa comentam ceva in afara specializarii noastre, ca nu suntem… Dar ei, au voie sa faca orice, ca SUNT.
Se poate comenta si la nivelul altor afaceri, blocate pe fata. Pamintul fostei sotii (moarta de cancer in 2002) a fost dat pe nimic, („pretul pietii”), desi era in jud. Constanta, pentru a se putea trata. Cupoanele familiei sunt relevante: toate au fost plasate de mine. Parintii le-au vinut in beneficiu eu si sotia .. .nu am putut sa le fructificam (Aviatia utilitara, care acum a fuzionat cu alt aeroport; dar actiunile noastre sunt mai departe blocate. Iar sotia: Gerovital, fost Miraj Bucuresti. Care nu este listata, nu da dividende, nu da alte actiuni pentru reinvetirea capitalului si nu le poti vinde nimanui). Pamintul mamei nu se poate lucra… din motive subiective, si este oricum departe (Braila) si mult prea putin, asa ca hai sa facem economie de piata. Si ce am facut eu, in afara de a scrie? NIMIC. In primul rind, pentru ca am fost tot timpul sabotat. Iar acolo unde sunt asteptat sa revin, n-o sa ma intorc. Poate mort, dar atunci nu mai este vorba de vointa mea.
Dar, domnul meu, citi romani au curajul sa scrie? Din cei care traiesc aici, nu in SUA, Franta, etc. Si citi, din cei care au curajul sa scrie, au realizarile mele? Totusi, sunt descoperitorul epipaleoliticului in Baragan si am corectat mai multe teze din arheologia romana. Daca sunt lasat, voi mai corecta. Daca erati de specialitate, ati fi vazut ca la noi mortalitatea este al naibii de mare. Puteti cere o statistica, desi nu cred ca sunt trecuti ca arheologi ci istorici, muzeografi, cercetatori, etc.
Prin urmare, eu unul lupt zi de zi si ceas de ceas sa-mi depasesc conditia si sa zdrobesc jugul fostilor. Cei care ma impiedica cel mai mult sunt tocmai democratii si tinerii care nu inteleg fenomenul sau sunt dirijati de batrinii fosti, care stiu prea bine ce fac. Tocmai de asta nu accept etichete de genul : romanii sunt „fatalisti”, „neispraviti”, etc. Cei care scriu asa ceva sunt neispraviti, fatalisti, etc. De altfel, am mai scris:romanii fac ce pot in conditiile date (emigratie in masa, schimbarea votului). Altceva se poate? CE? Spuneti dvs.! (Nu veniti cu dati mita, recunoateti sistemul matusii Tamara, pupati mina, multumiti-va cu putin, etc.)
Din pacate Revolutia din ’89 a fost anticipata de catre securisti cu mai mult de o luna, asa ca au avut destule sesurse pentru pregatirea unui plan diabolic avand mai multe variante. Eliminarea prin suprimare a lui Ceausescu, deturnarea miscarii anticomuniste si antisecuriste, intoxicarea cu false informatii, Initial securistii au fost arestati de catre armata, dar nu cu acte in regula, ci pur si simplu, pentru ai apara de furia celor care-si pierdusera colegii (impuscati). Au fost PRIMII SOMERI DIN ROMANIA (!) cu acte in regula pe o perioada de aproximativ doua luni, timp in care li s-au asigurat transferarea in alte localitati (! ?) Simultan cu mutarea in alte localitati, acesti securisti au intrat in afaceri, avand resurse, logistica iar spatele asigurat de cineva care a condus trei mandate!