Așa cum era de așteptat articolul “Israel – numărătoarea inversă” http://www.acum.tv/articol/19870, al lui Vlad Solomon, publicat în numărul din 14 noiembrie a stârnit un deosebit interes. Printre reacțiile – pro și contra – s-a regăsit și acest scurt comentariu trimis de Uli Vălureanu de la Haifa, fost coleg la România liberă cu directorul revistei ACUM, Ștefan Maier, și cu mine:
“D-lui Vlad Solomon ii place sa se afle in centrul atentiei si cauta teme socante…”
Am fost surprins de acest tip de reacție din partea lui Uli, și de aceea i-am solicitat să-și argumenteze poziția, care de fapt este un atac la persoana lui Vlad Solomon. După câteva zile de tergiversări, ne-a trimis un interviu cu un profesor (de medicină) israelian, care susținea teze contrare celor argumentate de Vlad Solomon, publicat în revista Realitatea Evreiască de la București.
Deci, niciun fel de legătură cu articolul lui Vlad, cu excepția faptului că era pe o temă asemănătoare. Pe lângă faptul că nu aveam aprobarea preluării acestui material (aprobare obținută ulterior de Uli), acest mod de a răspunde solicitării noastre de argumentare este cel puțin bizar. Am primit un comentariu (ne-publicat) de la autoarea interviului, care își declară pe față adversitatea față de revista ACUM și care conținea o calomnie ordinară: persoana respectivă “auzise” că în “tentativele noastre de racolare” a unor potențiali colaboratori evrei pentru revista ACUM, am trimite un “chestionar” în care să-i întrebăm pe respectivii “ce țară preferă” (!!!!!!!!!!). O discuție în particular între Ștefan și persoana respectiva a demontat această calomnie de cea mai joasă speță.
S-a mai găsit însă și un alt cititor al revistei ACUM, critic constant al liniei noastre editoriale, să ne ceară socoteală de ce nu publicăm interviul respectiv. Adaug faptul că la toți acești critici sau detractori am întâlnit cuvântul “cenzură”. Cu alte cuvinte, dacă nu publici tot ce-ți trimit ei, indiferent că este o elucubrație, o calomnie sau un material irelevant sau fără legătură cu contextul, atunci practici “cenzura”. Nu au auzit aceste persoane de “selecție editorială”, asta amintindu-mi de perioada de imediat după decembrie 1989, când în numele “democrației” oricine avea pretenția să-i fie publicate opiniile în presă.
După 20 de ani, acest lucru este o tentativă grosolană de presiune în vederea schimbării liniei editoriale a revistei ACUM. În cazul în speță provine din partea unor grupuri din Israel și din afara lui, care denigrează și calomniază oameni ca Vlad Solomon, trăitor în Israel de peste 40 de ani, care exprimă opinii oneste, altfel curente în presa israeliană de limbă ebraică sau engleză. Aceste metode merg de la campaniile de calomnie în presa de limbă română din Israel sau pe forumuri româno-evreiești, până la divulgarea datelor personale – adresă și număr de telefon – ale lui Vlad Solomon în grupuri pe internet. Astfel de metode, inspirate din cele naziste, comuniste sau teroriste, sunt în mod clar menite să-l intimideze pe Vlad și să determine revista ACUM să abandoneze această linie editorială neconformistă, care nu e placul pavlovienilor care au împânzit internetul de limbă română.
Nu doar în cazul acestor articole critice sau mai degrabă reflexive la adresa situației din Israel avem parte de astfel de metode. Atacurile împotriva recentelor articole prilejuite de moartea bardului național-comunist Adrian Păunescu, critica uneori vehementă a refuzului nostru de a adopta o poziție partizană în stupida dispută pro- sau anti-Băsescu, ca și obișnuitele acuzații de anti-românism sau anti-creștinism se înscriu în aceste eforturi de a ne influența linia editorială.
Am o veste proastă pentru toți acești critici și detractori: vă pierdeți timpul de pomană. Linia editorială a revistei ACUM, unică în peisajul publicistic de limbă română, este NE-NEGOCIABILĂ. Așa cum am probat în nenumărate rânduri, acceptăm și încurajăm critica de pe poziții oneste. Plecăm de la premisa că toți vrem binele public, dar îl vrem pe căi diferite. Iar cine pune la îndoială buna noastră credință în consecvența cu promovăm această linie editorială nu poate fi decât de rea-credință. Iar cu astfel de persoane orice dialog este exclus.
O punere la punct binevenita.Apreciez ,,informarea”,dupa mine,acesta este marele merit al publicatiei ,,ACUM”.Nivelul unor articole depaseste mult ceeace se publica in ziarele de limba romana in diaspora.Daca as avea uneori o retinere,in unele articole am deslusit o tendinta de ,,formare de opinie”,de influentare a cititorului.Repet,uneori doar.E o parere personala.Incolo,jos palaria!
Domnule Somoila,
Noi avem o politica editoriala care se bazeaza in mare masura pe combaterea extremismului de orice fel, ultranationalismului, xenofobiei, rasismului, demagogiei patriotarde, fundamentalismului religios, rasismului, antisemitismului, negationismului, homofobiei, sexismului. O astfel de politica editoriala este foarte rara in presa de limba romana si declanseaza reactii de ura dupa cum se vede si di notele acordate acestui articol.
Domnule Samoila,
Fac parte din colectivul de redactie al publicatiei „Acum” si cuvintele d-voastra de apreciere ma bucura mult. Imi permit, totusi, sa imi exprim opinia relativ la cele scrise de d-voastra mentionand ca menirea unui jurnalist nu e numai aceea de a informa, ci si de a forma opinii, de a influenta cititorul, mai ales daca acesta e supus multor influente nocive. Reusita depinde, desigur, de competenta, inventivitatea si talentul ziaristului.
Draga Petru,
Felicitari pentru pozitia ta, ca si pentru pozitia lui Vlad. Trebuie ca lumea sa inteleaga ca revista „Acum” cauta sa spuna adevarul, numai adevarul, si tot adevarul, totdeauna, indiferent daca sunt oameni carora acest lucru nu le convine. Adevarul spus intr-o forma civilizata, documentata, fara insulte si atacuri la persoana, fara debitare de prostii. Un publicist adevarat, un intelectual adevarat trebuie sa spuna adevarul chiar daca acest lucru contravine propriilor lui interese, sau intereselor celor de care este atasat. Mult succes in continuare.
Amical,
Lucian