cirus de buzunar… bărci cu umbre,
rămase pe pieptul unei amintiri…
ca să-mi înceapă dimineaţa cu respirare
prin timpul Flaviei… ca să descopăr
obsesia copilului indigo, la indigo…
şi-mi ating piciorul stâng, uşor-uşor,
şi-mi simt inima un tremur de gând,
memoria e ca o balenă… şi tot merg,
din ţâşnitură în ţâşnitură, tastele sună
pe o singură culoare, lupii urlă, scrâşnesc
din dinţi… şi frământă o inimă de lună!
şi Oscar Wilde înnebuneşte, patinează
prin mine, visează că e o bere mexicană,
apoi pictează frenetic zâmbete de straniu!
lady in purple… pe irisul lui Pablo Neruda,
purple butterflies… prin aure de îngeri,
purple beetles… pe ultimul câmp înverzit!
şi secunda care începe tăcerea se zbate
între nisip şi val, despărţind totul de tot,
lacrima de lacrimă, ca şi cum nimicul
s-ar opri în ochiul al treilea deschis
de mirarea fără mirare a unei blocări!
şi pe biscuitele cu ciocolată apare
răspunsul dat de Roxana… îmi dau seama
că dimineaţa asta târzie vopseşte toamna
cu roz… şi ceasul începe să meargă invers,
de la vest la est, ca Venus… dorinţa
aşează pe fiecare pagină… imaginea
unui adânc liniştit… purple starfish!
şi jurnalul pune pe copertă… pink tulips!
4 septembrie 2010, 15:06
Titlul cu care ai botezat poemul imi spune foarte nult si de fapt divulga esenta continutului in pofida incercarilor reusite de a tainui cea ce e foarte dificil a divulga… E miscator ceea ce ai scris si sunt intr’adevar miscat de ceea ce am citit…