Nu mă miră faptul că ideile neonaziste câştigă teren în toată Europa şi nu numai în ţările postcomuniste. Conform unei vechi anecdote, scriitorul G. B. Shaw, în zilele semnării tratatelor de pace de la Paris din 1919-20, a fost întrebat de posibilitatea unui nou război mondial. La întrebarea ziariştilor, vestitul scriitor britanic ar fi dat următorul răspuns: „viitoarea conflagraţie mondială va izbucni atunci când acei tineri care nu au văzut ororile războiului recent terminat, vor ajunge la putere.” După logica lui Shaw reapariţia extremei drepte şi a ideilor naziste, ar fi legată de dobândirea puterii politice de generaţiile născute după 1945.
Dacă îmi permiteţi, aş împărţi cu Dvs. trei momente semnificate din viaţa mea.
Fuga de legionari
În ianuarie 1941 îmi lipseau două luni până la împlinirea vârstei de 7 ani, când în zilele loviturii de stat, trebuia să cunosc spaima morţii stând în faţa unor legionari beţi din Valea Ierii (la 50 km. de Cluj, în fosta plasa Iara), care au intrat în casa noastră cu arme încărcate, vroind să mă ucidă împreună cu mama mea, pentru faptul că tatăl meu l-a scos din mâinile unor legionari pregătiţi pentru linşare, pe directorul lor evreu Samuil Knobler, pe care l-a dus cu maşina fabricii la Sântimbru (la 9 km. de Alba Iulia), şi unde a rămas ascuns trei luni în subsolul casei mătuşii mele.
În fine, noi am scăpat din mâinile acestui grup pregătit pentru uciderea unor oameni nevinovaţi, datorită unor palme rapid distribuite de câţiva muncitori lucizi la minte (mult mai târziu am aflat că cei care ne-au salvat, făceau parte din celula ilegală a comuniştilor din fabrică…). Acest incident a avut un rol determinant în ralierea noastră la 8 martie 1941, la exodul maghiarilor şi evreilor(!) din sudul Ardealulului şi Vechiul Regat spre nordul Transilvaniei, atribuit de Hitler la 30 august 1940. Ungariei horthyste prin Dictatul semnat la Palatul Belvedere din Viena.
Profanatori secui
Între anii 1942–1944 am trăit în Secuime, în oraşul Gheorghieni (actualmente în jud. Harghita). Deoarece autorităţile ungare datorită apropierii frontului (armata sovietică a ocupat deja o parte a Bucovinei), au ordonat înhiderea anului şcolar imediat după Paşti, eram deja în vacanţă. În dimineaţa unei zile însorite din luna mai, am făcut un rond prin oraş. Ajungând în faţa Şcolii Generale de Stat, am observat o mulţime de oameni adunaţi în curte şi multe femei pe trotuar încercând să întroducă prin gardul de fier celor din curte, alimente şi lenjerie de pat.
În curtea şcolii erau evreii adunaţi în zori de jandarmeria ungară urmând să fie transportaţi la Auschwitz, iar pe trotuar se aflau soţiile unor secui din oraş. Mergând mai departe, am văzut că întrarea la templul evreiesc, care în condiţii normale era închisă, de această dată este deschisă. Fiind catolic şi elev al şcoliii confesionale, trebuia să inving frica de o pedeapsă promisă de parohul catolic, care în acelaş timp a fost şi catihețul nostru, pentru vizitarea unei biserici necatolice. Întrând în sfârşit, înăuntru, am găsit în locul unui locaş sfânt, unul profanat într-un mod bestial. Am presupus că făptaşii au fost tot secui, ca femeile văzute mai înainte în faţa gardului şcolii. Pentru a doua oară puteam să mă conving de brutalitatea de care este în stare să comită oamenii orbiţi de nişte demagogi populişti.
“Ungur, dar simpatic”
La trei ani după absolvirea secţiei economice din cadrul Universităţii Bolyai din Cluj, am fost numit şeful serviciului plan la o fabrică de mobilă cu 1300 muncitori. Într-o zi am auzit că delegatul ministerului care a venit la noi în control, m-a caracterizat ca „un ungur, dar simpatic.” Pentru mine în acel moment a devenit clar, cât de umilitoare poate să fie o afirmaţie ca „evreu (ţigan sau altul) dar simpatic.” De atunci apreciez pozitiv orice persoană aparţinătoare oricărei minorităţi (naţionale, etnice sau de religie).
După aceste rânduri întroductive, să trecem la fenomenul neonazismului din România. La întrebarea revistei Acum, am dat răspunsul în rubrica „Vox Populi” că mareşalul Ion Antonescu, este „un personaj complex al istoriei românilor.” Sunt de părere că activitatea sa publică trebuie să fie analizată de oameni de ştiinţă competenţi, dar acest personaj important nu poate să fie exclus din istoria română.
Antonescu – personaj complex
Ion Antonescu, după părerea mea personală, datorită crimelor comise împotriva umanităţii, nu merită nici statui şi nici denumiri de străzi. Argumentele mele:
Antisemitismul autorităţilor române a devenit evident în ochiul opiniei publice internaţionale numai după terminarea primului război mondial[1], în momentul când guvernul român a refuzat semnarea Acordului privind protejarea minorităţilor. În 1940, guvernul condus de Ion Gigurtu a încercat să minimalizeze exasperarea maselor pentru prăbuşirea României Mari prin întroducerea unor măsuri antievreieşti. La 6 septembrie 1940, începe dictatura lui Antonescu.[2] Mii de evrei sunt închişi în diferite lagăre de concentrare, din Miercurea Ciuc, Caracal, Tg. Jiu etc, unde mulți mor datorită înfometării[3] iar cei rămaşi încă în viaţă sunt deportaţi dincolo de Nistru şi omorâţi acolo.
Legionarii[4] sunt potoliţi de Antonescu după pogromul comis la Bucureşti (la Dudeşti), în perioada puciului din ianuarie 1941 cu următoarele cuvinte: „nu luptaţi, pentru că legionarii căzuţi în timpul luptelor, vor uşura pentru evrei şi francmasonii, să ajungă la putere.”
După înăbușirea răscoalei legionare, tot Antonescu a spus următoarele: „legionarii au organizat cumplite masacre, nu au ţinut cont de cele mai elementare criterii ale umanităţii şi violenţa lor sângeroasă nu avea nici o limită… am dovezi corespunzătoare privind modul cum au fost chinuiţi şi prădaţi evreii bogaţi de legionari.”[5]
Rebeliunea legionară a fost înăbușită după câteva zile de Antonescu, dar tot el a luat imediat măsuri împotriva evreilor care au încercat să diminueze efectele negative ale acestora prin coruperea funcţionarilor publici şi printr-un exod masiv. Coruperea funcţionarilor a fost o măsură eficientă pe teritoriul României Vechi, dar evreii din Basarabia, Bucovina, Transnistria şi Odesa au avut un destin tragic.
Mareşalul Ion Antonescu „Conducătorul României” până la 23 august 1944, a fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului şi impuşcat la Jilava la 1 iunie 1946, În ciuda acţiunilor începute după 1989 şi conduse de Iosif Constantin Drăgan, Ion Coja, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor şi de alte persoane din anturajul lui Nicolae Ceauşescu, pentru reabilitarea lui Antonescu, sentinţa din 1946 fost reconfirmată de Curtea de apel din Bucureşti în 2006 şi astfel rămasă definitivă, iar Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România condusă de prof. Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a fost admis de fostul preşedinte al statului Ion Iliescu şi declarat „Document de Stat”.
Este adevărat că România nu a predat nici un evreu Germaniei hitleriste pentru exterminare, dar Antonescu rămâne răspunzător atât pentru progromurilor din România, cât şi pentru dispariţia celor cca.300000 de evrei din Bucovina, Moldova, Basarabia şi Odesa.
Antonescu chiar dacă rămâne o personalite discutată, un lucru este însă cert: HOLOCAUSTUL A AVUT LOC ŞI ÎN ROMÂNIA.
[1] În afara unor istorici, foarte puţină lume ştie de exemplu că evreii din Regatul României nu beneficiau de drepturi cetăţeneşti ipână la Congresul de pace de la Berlin (1879).
[2] Este oarecum ciudat faptul că Antonescu a devenit antisemit cănd mama sa (Frida Cuperman) a fost evreică. Antisemitismul lui Antonescu a devenit evident încă în 1907 când s-a distins ca sublocotenent în asuprirea Răscoalei Ţărăneştie (despre care de asemenea puţini ştiu că a avut un caracter antisemit).
[3] Amănunte în rechizitoriul procurorilor Tribunalului Poporului.
[4] Încă la 14 septembrie 1940, Antonescu a instaurat „Statul Naţional-Legionar Român,”şi ca vicepreşedinte l-a numit pe Horia Sima (şeful Mişcării Legionare).
[5] Fragmente retraduse în română,dintr-un discurs radiodifuzat.
Asa stiu ca nu mama lui Antonescu a fost evreica, ci a doua sotie a tatalui.
Dupa parerea si logica unora, nici in Ungaria n-ar fi avut loc Holocaustul, intrucit majoritatea covarsitoare a evreilor de acolo au pierit in deportare la Auschwitz, in Polonia, adica pe teritoriul altei tari, deci soarta lor ar intra in conul de incidenta si reponsabilitate al altora. Faptele sunt clare pentru cine are ochi sa le vada si urechi sa le auda. Negationistii ca Ion Coja, Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Buzatu, etc. nu au ochi, nici urechi, nici sentimente, intrucit sunt orbiti de minciuni si pasionati de neadevar de zeci de ani. Acestor oameni li se pot pune in fata sute de documente si dansii ar continua si continua sa le denigraze cu neobrazare pina-n panzele albe.
Nu numai mama vitrega a lui Antonescu – Frida Cuperman – era evreica, ci si prima lui sotie – Rachel Mendel – era evreica.
Dar nu stiu ce legatura are acest fapt cu tema articolului, constituie cumva o circumstanta atenuanta pentru antisemitismul dictatorului sau pentru crimele abominabile pe care le-a ordonat impotriva evreilor?
Stimate Domnule Keszthelyi,
Felicitari pentru articol.
El contine insa o inexactitate. Din pacate, evreii din România nu au obtinut drepturi cetatenesti dupa Congresul de la Berlin din 1879, asa cujm afirmati intr-o nota. In pofida presiunilor europene, noua Românie independenta a refuzat sa acorde aceste drepturi in bloc, ci numai individual, evreilor care fusesera voluntari in razboiul de independenta. Acordarea cetateniei in bloc pentru evrei s-a facut numai prin Decretul din 1919, consfintit prin Constitutia din 1923, datorita interventiei directe a presedintele SUS de atunci, Woodrow Wilson.
Va invit sa cititi ultimul meu ecou la articolul D-lui Petru Clej „Cum gindeste un nazist român”, in care evoc aceste evenimente.
Radu Stern
Domnule Stephan Benedict, în Ungaria a avut loc Holocaustul, ca și în unele teritorii anexate de această țară în 1940. Trebuie însă precizat că dictatorul Horthy, spre deosebire de Antonescu, s-a opus deportării evreilor de pe teritoriul interbelic al Ungariei și din Transilvania. Deportarea acestor evrei a avut loc după ocuparea Ungariei de către Germania nazistă în martie 1944 și marginalizarea lui Horthy. Sigur că autoritățile marionetă ungare în frunte cu Ferenc Szalasi au colaborat cu entuziasm, dar responsabilitatea primordială a acestei deportări și anihilări revine esențialmente Germaniei naziste și nu, ca în România, autorităților țării respective.
Multzumiri Domnului Keszthelyi pentru articol!
As dori sá fac un simplu comentariu la primul paragraf al articolului.
Scriitorul G. B. Shaw declaránd cá „viitoarea conflagraţie mondială va izbucni atunci când acei tineri care nu au văzut ororile războiului recent terminat, vor ajunge la putere”
se pare cá nu a tzinut cont de natura documentului fundamental al ínfiintzárii Natziulilor Unite care ín prima parte introductiva exprimá prima cauzá a constituirii acestui organism mondial in felul urmátor:
„PREAMBLE
WE THE PEOPLES OF THE UNITED NATIONS DETERMINED
to save succeeding generations from the scourge of war, which twice in our lifetime has brought untold sorrow to mankind…”
„SÁ PÁZIM GENERATZIILE URMÁTOARE DE FLAGELUL RÁZBOIULUI [MONDIAL] CARE DE DOUÁ ORI DE-A LUNGUL VIETZILOR NOASTRE A ADUS NESPUSÁ SUFERINTZÁ [ÍNTREGII] OMENIRI…”
Eu am convingerea cá persoane de valoare spiritualá si intelectualá ínaltá se aflá in pozitzii de conducere si índrumare a destinelor umanitátzii astfel ca generatziile urmátoare sá nu mai íntálneascá pericolul unor conflagratzii de natura primelor douá rázboaie mondiale sau atrocitátzile unui Holocaust.
Mi-am pus si eu umila mea párere.
Multzumesc,
Titusz
Domnule Keszthelyi!
Ín sectziunea articolului Dvs. intitulatá „Profanatori Secui”
nu íntzeleg de ce a-tzi putut face o asemenea presupunere,
nu vád unde este logica.
Vá rog sá explicatzi!
Multzumesc,
Titusz
Domnule Titusz,
Inter titlul l-am pus eu. Care este greșeala? Aveți cumva credința că naționalismul secuiesc sau cel unguresc sunt superioare celui românesc sau celui evreiesc? Să știți că domnul Kesthelyi nu face deosebire între ele.
Stimate D-le Stern!
în primul rând, Vă rog să primiţi mulşumirile mele pentru aprecierea articolului.În al doilea rând
Vă mulţumesc pentru corectura privind mama vitregă a lui Antonescu, respectiv acordarea cetăţeniei pentru evrei.Într-adevăr România unită a fost singura ţară din Europa, care nu numai că nu a acordat cetăţenie evreilor, dar a şi interzis stabilirea lor pe teritoriul ţării.În 1919 una din motivele pentru care a demionat Ionel Brătianu a fost pretenţia puterilor învingătoare ca evreii din România sî aibă aceeaşi drepturi de care se bucură ceilalţi cetăţeni. Vă cer scuze pentru greşelile mele din articol.
Stimate D-le Titusz!
1. G. B. Shaw nu putea să ţină cont de ideile ONU, din simplul motiv (arătat de altfel şi în articol)că afirmaţi anecdotei a fost fţcută în timpul tratativelo de pace, după PRIMUL război monidial, iar ONU a fost creat după cel de al DOILEA.
2. Din text rezultă că femeile de pe trotuarul din faţa şcolii au fost din secuime, iar cei care au profanat templul evreiesc, probabil tineri de unde au venit? Nu cumva de pe planeta Marte? Trebuia să fie tot secui din Gheorghieni sau în cel mai rău caz, din satele apropiate. .
Stimaţi d-lor Benedict şi Clej!
Este adevărat că evreii din Ungaria au trăit relativ bine până la l9 martie 1944, când ţara a fost ocupată de hitlerişti, dar să nu uităm legile antisemite adoptate între 1920-1941 (înterzicerea admiterri elevilor evrei într-o serrie de facultăţi ca drewptul, medicina etc, înfiinţarea detaşa-mntelor de muncă, închiderea magazinelor şi fabricilor evreieşti, obligativitatea tuturor cetăşenilor din Ungaria să dovedească cu acte oficiale că înclusiv bunicii, toţi strămoşii au fost botezaţi creştin -şi azi mai păstrez actele care dovedesc că nici străbunicii mei nu au fost evrei şi actul oficial potrivit căruia părinţii mei pot fi consideraţi creştin conform legilor adoptate de Hitler la Nurnberg, etc).
După atacarea Uniunii Soveitice, la 1 iulie 1941, şeful marelui stat major al armatei ungare a ordonat deportarea evreilor provenie din alte ţări în localităţile deja ocupate din Galiţia, iar
la sfârşitul lunii august în zona Cameneţ-Podolsk, armata ungară a masacrat – ca în Besarabia şiTransnistria trimişii lui Antonescu, fără contribuţia nemţilor – aproape 24000 de evrei.
Multzumesc pentru interventzie, domnule Clej!
Ma scuzatzi daca exprimarea me are vre-o nuantzá subiectiva. Nu am avut aceastá intentzie si nici nu am privit ín mod subiectiv aceasta temá. Titlul pe care l-atzi ales Dvs. eu l-am citat doar ca referintzá ca sá se stie despre ce parte a articolului am pus íntrebarea.
Deci eu am vrut doar atát sá exprim cá din cele douá paragrafe sub titlul „Profanatori Secui” nu vád de unde rezultá cá Secuii ar fi profanat Templul mai ales cá cinci propozitzii mai devreme dánsul declará cá femeile Secuilor aduceau lenjerie si alimente Evreilor detzinutzi.
Asa cá nu prea face sens presupunerea despre profanare. Bineíntzeles cá má refer ín mod particular la aceste douá paragrafe.
Ín ceea ce priveste afirmatzia generalá cá Secuii ar fi avutvre-odatá atitudine si comportament natzionalist asta este cu totul si cu totul altá máncare de peste-n altá gáscá-n altá traistá, dacá má-ntzelegetzi bine.
Faptul cá íntr-anumite perioade si sub anumite conditzii istorico-politice natzionalismul ar fi avut un caracter pronuntzat fie la un popor fie la altul, cred cá nu se índoieste nimeni de lucrul acesta.
Ar fi bine ínsá, dacá vrem sá judecám lucrurile ín mod corect, atunci sá precizám cu exactitate si ín amánunt toate circumstantzele ín care s-au petrecut faptele de care vorbim. Altfel putem íntzelege gresit (si de cele mai multe ori chiar s-au íntzeles foarte gresit lucrurile si de aceea existá subiecte atát de regretabile astázi).
Nu e cazul sá credem ín superioritatea natzionalismului unui popor fatzá de a celuilalt, si nici nu este indicat sá credem ín valabilitatea conceptului de ‘natzionalism’ ín secolul al XXI -lea.
Cred mai degrabá ín superioritatea mintzilor lucide, pricepute si binevoitoare si binefácátoare. Si vá márturisesc cá am ínttálnit asemenea entitátzi si la Secui, si la Evrei, si la Maghiari, si la Románi, si la alte natzionalitátzi. Ce e drept, e cá procentul e foarte redus si la unii si la altzii, fie dintr-un punct de vedere fie dintr-altul fie din celálalt, orisicare ar fi motivul sau motivele.
Sper ca m-am explicat destul de corect.
Domnule Titusz, stați cam prost cu logica, așa cum v-a explicat și domnul Keszthelyi. „Profanatori secui” nu este echivalent cu „secuii”. În Gheorghienii anilor 1940 – 1944 nu prea cred că erau români, deci probabilitatea ca profanatorii să fie secui este de aproape 100%. După cum afirmația președintelui Israelului, Shimon Peres, că „asasini români au ucis sute de mii de evrei” nu se referă la întreg poporul român, tot așa inter titlul „Profanatori secui” nu se referă la toată secuimea. Iar memoria mea nu e așa de slabă, domnule Titusz, ca să nu-mi amintesc de unele derapaje naționalisme ungurești în comentariile dumneavoastră din trecut. Și vă avertizez că sunt la fel de necruțător cu naționaliștii unguri, așa cum sunt cu naționaliștii români.
Multzumesc pentru ráspuns, Domnule Keszthelyi!
1. Dacá G. B. Shaw nu putea să ţină cont de ideile ONU, din simplul motiv cá afirmaţia fácută în timpul tratativelo de pace de după PRIMUL război mondial, atunci logica lui Shaw nu poate motiva decát ceea ce s-a petrecut imediat dupá Primul Rázboi Mondial, si nicidecum nu poate argumenta reapariţia extremei drepte şi a ideilor naziste si o asazisá redobândire a puterii politice de generaţiile născute după 1945.
2. Dacá din text rezultă că femeile de pe trotuarul din faţa şcolii au fost din secuime, iar cei care au profanat templul evreiesc, probabil tineri tot din sewcuime asa cum afirmatzi Dvs. atunci cum explicatzi actul de binefacere al femeilor Secuiene in contrast cu prsesupusa actziune profanatoare a copiilor sau fratzilor sau sotzilor lor? Aici sunt doar douá fapte concrete: unul este cel al binefacerii femeilor, celálalt este cel al unui Altar Divin profanat. Aceste doua fapte sunt si de necontestat consideránd ceea ce atzi vazut la fatza locului. Restul sunt doar presupuneri care cer dovezi obiectivce pentru a fi confirmate sau infirmate. Vá rog sá má íntzelegetzi cá má refer doar la paragrafele de sub titlul ‘Profanaturi Secui’. Nu cred cá profanatorii ar fi venit de pe Marte dar pot sá-mi ínchipui cá prin orasul Gheorghieni mai puteau trece si alte persoane de alte natzionalitátzi. Nu vreau sá sugerez cá persoane de altá natzionalitate ar fi profanat Templul, dar ín acelasi timp vreau sá arát ca profanarea unui Templu Evreiesc íntr-o localitate unde majoritatea populatziei sunt Secui nu este un argument logic la presupunerea Dumneavoastra.
Vá multzumesc pentru disponibilitatea de a dezbate aspectul ratzional al acestor lucruri!
Domnule Titusz, intervenția dumneavoastră începe să frizeze reaua credință. Gheorghieniul acelei perioade era un oraș practic pur secuiesc din punct de vedere etnic, deci n-au venit unii de pe planeta Marte ca să profaneze sinagoga. Ceea ce a spus domnul Keszthelyi este perfect logic. Au fost unii secui care i-au ajutat pe evrei și alții care le-au făcut rău. Profanarea este răul cel mai mic. Sunt convins că au existat jandarmi secui care au aplicat cu entuziasm politica Germaniei naziste și a lacheilor ei din guvernul Crucilor cu Săgeți în deportarea evreilor din nordul Transilvaniei. Ceea ce nu discreditează în niciun fel secuimea în ansamblul ei. După cum acțiunile unor români în timpul regimului Antonescu împotriva evreilor nu discreditează poporul român în ansamblul său.
Domnule Clej!
Nu cred cá poate fi vorba aici de mine ca persoaná ci de niste afirmatzii scrise pe care le poate citi orisicine. Asa cum scrietzi Dvs. „probabilitatea ca profanatorii să fie secui” orisicine poate vedea cá este vorba de probabilitate si nicidecum de certitudine. Eu doresc doar sá vá arát ca profanarea unui Templu Evreiesc íntr-o localitate unde majoritatea populatziei sunt Secui nu este un argument logic la presupunerea cá secuii ar fi comis acea faptá. Adicá suntem liberi sá presupunem si sá credem ce vrem. La Tribunal ínsá, Judecátorul nu dá o sentintzá bazatá doar pe niste presupuneri. Suntetzi de acord?
Ín ceea ce priveste acele „derapaje naționaliste ungurești” asa cum denumitzi Dumneavoastrá unele din comentariile mele din trecut, vá pot afirma ín mod deschis cá nu au fost nicidecum ‘derapaje’ ci ín mod la fel de deschis o directzie a discutziilor pe tema Autonomiei Secuiesti. Deci dacá directzia de atunci avea un sens natzionalist (si este foarte posibil) atunci acel sens era foarte evident índreptat asupra deosebirii dintre motivele Ungurilor si cele ale Románilor. Si atunci si acum ími asum responsabilitatea afirmatziilor pe care le-am fácut ínsá nu vád care este legátura cu articolul acesta pe tema Holocaustului. Momentan nu percep acuzatzia dar dacá ími explicatzi pe índelete, eu sunt deschis si dispus ca sá accept orisice criticá justá.
Íncá odatá vá multzumesc pentru oportunitatea si posibilitatea pe care o oferitzi de a íntretzine o dezbatere cát se poate de ratzionalá ín acest forum!
Domnule Titusz, aici nu suntem la tribunal, iar logica dumneavoastră este una complet strâmbă sau sunteți de rea credință. V-a explicat și domnul Keszthelyi și eu că în Gheorghienii etnic pur secuiești ai anilor ’40 – ’44 n-au venit profanatori de pe Marte. V-ați exprimat opinia, am notat critica dumneavoastră, dar subtitlul respectiv rămâne, fie că vă convine, fie că nu. În acest moment discuția pe această temă s-a încheiat, nu de alta, dar dumneavoastră faceți de fapt o diversiune naționalistă, când tema articolului e alta.
Domnule Titusz!
In articolul meu vroiam să arăt doar că toate lucrurile au cel puţin două feţe.Femeile de pe trotuar au fost secuime în mod cert, iar “presupunerea” mea că profanatorii bisericii evreieşti au fost tot secui, are la bază datele Recensământului populaţiei din 1941, (învăţate deja în şcoala elementară, în orele de geografie, împreună cu alte date statstice despre fostul jud. Ciuc), potrivit cărora oraşul Gheorghieni avea atunci 10979 locuitori, din care 10715 au fost de naţionalitate maghiari.Dar pot să vă furnizez ceva concret despre cealaltă faţă a secuimii, care nicidecum nu este atât de curată (la fel ca şi în cazul altor popoare) ca a femeilor care vroiau să uşureze suferinţele celor adunaţi de jandarmi.
Noi am părăsit oraşul în primelezile din septembrie 1944, cu ultimul tren unguresc. Părinţii mei au fost destul de liniştiţi privind soarta obiectelor de valoare ale familiei(bijuterii, tablouri, covoare, cărţi etc.), care au fost ascunse în pivniţa unui medic din vecinătate, împreună cu valrile medicului, în spatele unui zid acoperit cu un rţnd de lemne de foc. Ce s-a întâmplat însă? După ce comandamentul sovietic s-a instalat în oraş, acolo s-a pzentat fratele mediculu,un secui adevărat şi nu presupus, afirmând că în pivniţa medicului se află ascunse nişte arme de foc, în spatele unui zid acoperit cu un rând de lemne de foc… Exact aşa cum Dvs. aţi întrat în posesia tablourilor noastre, aşa am revăzut noi valorile familiei.
Tzinánd cont de experientza pe care atzi avut-o si de ceea ce atzi vazut si cunoscut acolo, sunt ínclinat cu tot respectul sá vá dau dreptate. Tráirile Dumneavoastrá nu sunt izolate si la-o-l-altá cu tráirile altor numeroase persoane dovedesc íntr-adevár actele de josnicie ale unor fiintze umane lipsite de tárie de caracter in conditziile mizerabile pe care Istoria le-a oferit in momente ca acelea. Íntzeleg cá in astfel de momente s-au petrecut niste lucruri dincolo de cunostintzele pe care le am eu despre natzionalism sau sovinism. Asa cum expunetzi cazul, se pare cá fiecare natzie ísi are ratatzii ei. Regretabil…