Indiferent de profilul, de capacitatea restaurantului curatenia ocupa aceeasi importanta majora ca si zambetul personalului de servire, ca si produsele culinare finite.
Restaurantul se divide in trei segmente: sala de mese cu barul, bucataria si partea nevazuta a restaurantului (in engleza the back of the house), iar interactiunea acestora constituie succesul unitatii alimentare.
Succint va enumar cateva elemente menite sa va ofere o un posibil demers de evaluare a restaurantului in care va aflati fie pentru o pauza frugala, fie pentru o cina:
– calitatea aerului din interior ( mirosul de mancare, praf, igrasie, atentia acordata absorbtiei emisiei clorofluorcarburilor in folosirea intensive a friteuzelor etc)
– calitatea apei consta in evitarea pastrarii tancurilor de ulei si de grasime in apropierea bazinelor si robinetelor destinate spalarii si procesarii alimentelor
– dispunerea resturilor menajere in tomberoane diferite in functie de gradul de reciclare al acestora prevenind poluarea, dar si evitarea emanarii de mirosuri neplacute in jurul locatiei
– cateva ultime studii avansate in industria restaurantelor din SUA atrage atentia asupra iluminatului cu tuburi fluorescente nu tocmai sanatoase din pricina continutului de mercur.
In primul rand dispunerea in frigidere a alimentelor in diferite locuri si la o anume inaltime de podea. Produsele lactate, carne, legume si altele tinute separat sau bine acoperite la o anume temperatura. Restaurantele sunt obligate sa aiba si o camera tip congelator.
Angajatii din bucatarie poarta manusi asemenea personalului medical.
Se impune folosirea de ustensile, planseuri de taiat pe culori(alb pt legume si fructe, galben pt pui, rosu pt carne sau peste etc.
Cat despre igienizare se folosesc produse de curatenie si dezinfectie. Exista trei chiuvete-bazine de apa pt vase: cu detergent/cu apa de dezinfectie-sanitizer/ si apoi cu apa de clatit- f.fierbinte.
Spalatul pe jos se face cu trei diferite maturi si T-uri. Galben bucatarie, albastru in sala de mese, rosu in WC-uri.
Toate bucatariile si chiar in sala de masa exista gel de dezinfectie, trebuie sa te dai pe maini dupa ce te speli pe maini.
Nu vorbesc de faptul ca exista controale din partea Inspectiei Sanitare (Health Department) care verifica curatenia, temperatura mancarii ce iese din bucatarie si a celei din frigider.
Exista angajati destinati numai curateniei-spalatori de vase si debarasatori. Ospatarii si bucatarii sunt obligati sa curete la terminarea schimbului masinile de gatit, mesele(sters, maturat si chiar spalat pe jos).
Un exemplu de abatere: bautul cafelei sau al altei bauturi de catre angajati, in incinta restaurantului contravine normelor de igiena in cadrul unitatii de alimentatie publica. Regulile impun folosirea paharelor sau a cestilor acoperite, mai ales a celor de unica folsinta. Carpele de sters mesele nu se folosesc la curatul scaunelor.
Nu vorbesc de diversitatea de produse de curatat pe baza de clor si amoniac, s.a.
Este interzisa reciclarea mancarurilor perisabile sau decongelate.
Sunt si scapari, violatori ai regulamentului, dar riscurile de toxiinfectii sunt reduse in comparatie cu rest din tara sau din Haiti.
Trebuie pusa in atentie teama de a fi dat in judecata.
Toaletele trebuie controlate periodic de catre toti angajatii restaurantelor, sunt postate tabele zilnice cu ora si semnatura celui ce verifica starea WC-urilor.
Nu intamplator toaleta reprezinta oglinda si punctual de referinta in lumea consumatorilor, dar si a specialistilor in decernarea calificativelor. Le Guide Michelin, organism fondat in 1900 are in vedere un punctaj sever in atribuirea stelelor, incluzand igiena si curatenia toaletelor.
Se poate scrie un sir intreg de reguli si de dispozitii. Un restaurant nu e o gluma aici, in SUA.
(Va urma)
unchiul Leon, american, obisnuieste sa intre la toaleta restaurantului inainte de a se hazarda sa faca comanda!! caci,sustine el, daca toaleta e impecabila totul e la fel..la el ma gandeam in timp ce urmaream la stiri inspectia facuta restaurantelor din Mamaia..unde se spala vasele cu chiloti uzati….
Eu traiesc in afara tarii de ani de zile si m as bucura sa aud parerile si evaluarile consumatorilor din Romania la adresa restaurantelor de acolo.
Poate unele localuri sunt batute in diamante si cine stie ce pietre aduse de pe alte planete.
Insist sa accentuez ca zambetul personalului si servirea sunt primele conditii de baza.
Multumesc pentru ecou – un dialog cu impresii, amintiri legate de restaurante(impartasite de cititori) ar fi cat se poate de utila.
de voie-nevoie am fost in multe restaurante aici in romania..din pacate nu pot…chiar nu pot sa recomand vreunul..asi fi fost chiar fericita sa pot sa o fac..caci am fost de prea multe ori in pozitia de a trebuii sa invit la pranz-cina straini si sa fiu in situatii penibile..
meniul extrem de sarac..portiile sarace..gustul in cel mai bun caz neutru..serviciul lent incompetent lipsit de interes..preturile in schimb ca la cei mai buni!!!!
surpriza placuta insa e in provincie, in mici orase si popasuri in lungul soselelor..acolo am mancat cel mai bine cel mai gustos,am fost serviti cu draga inima si am platit un pret decent..
cea mai placuta masa am luat-o in Bistrita unde am fost serviti cu placere si atentie si intrebati daca ne place!!e vorba de un mic restaurant cu autoservire!!tot acolo am luat intr-o cafenea micul dejun,inconjurati de zambete si curtoazie..
Un articol inteersant care ar putea fi recomandat ca lectura obligatorie patronilor de restaurant de la noi. Colegii mei operatorii de imagine si asistentii tehnici, care sunt mai mereu in delegatie, stiu multe localuri placute cu gazde amabile si mancare buna, asa ca atunci cand plec in delegatie nu prea am surprize neplacute. Dar cea mai placuta surpriza ama vut-o acum doi ani la mare. Seara tarziu am gasit in apropierea plajei din Neputun un local micut, amenajat rustic, sa fi avut in total vreo cateva mese, dar nu mai era niciun client, luminile erau stinse, dar am auzit ca cineva era in gradina. Am intrat sfiosi si am intrebat daca mai servesc mancare la ora aceea (era in jur de ora 23.00). Ne-au invitat inauntru, ne-au adus meniul si ne-au gatit ce am dorit. Ne-au pus flori si lumanari aromate pe masa si ne-au adus niste portii de mancare gustoasa si aspectuoasa. Am stat destul de mult, bucurandu-ne de aerul sarat, de murmurul marii si de cina romantica, in doi. La un moment dat sotul meu a intrat in vorba cu patronul,amabil si surazator la ora aceea tarzie, care ne-a spus ca au musterii mai ales ziua, pentru ca oferta de pranz e foarte avantajoasa. Seara nu prea aveau clienti, pentru ca muzica era prea discreta si localul prea mic. I-am intrebat de unde erau si am aflat, cu bucurie, ca erau ardeleni din imprejurimile Sebesului. Am platit ( o suma deloc piparata) si ne-am luat ramas bun in speranta ca ne vom intalni peste un an. De doi ani ii cautam, localul e pustiu, n-au rezistat rechinilor de pe litoral.